În 1945 a aterizat la București ministrul de externe sovietic Andrei Vîșinski, care a impus guvernul Petru Groza. În scurt timp, comuniștii au preluat întreaga Putere. Se terminase povestea democratică cu Opoziția. În 2021 a aterizat la București secretarul american al Apărării, Lloyd J. Austin III. A discutat cu Iohannis și a primit onorul gărzii alături de ministrul român al Apărării, Nicolae Ciucă. A doua zi, președintele Iohannis îl investea pe Nicolae Ciucă cu misiunea de a face guvernul. A încercat, de ochii lumii, să facă un guvern cu PNL-USR-UDMR, lăsând în opoziție cel mai important partid, PSD, cel care, de fapt, și câștigase alegerile. Dar era clar că un astfel de guvern nu ar fi avut nicio șansă în Parlament, așa că Nicolae Ciucă și-a depus mandatul. Lucrurile se îndreptau încet dar sigur spre o coaliție PNL-PSD, adică spre ceea ce, mai deunăzi, era considerată o alianță împotriva naturii. Ceea ce părea imposibil a devenit posibil printr-o intervenție dinafară. România se îndreaptă din nou către un regim politic în care Opoziția apare ca o simplă figurație pe scena politică; practic, dispare. Nicolae Ciuca va fi reinvestit cu misiunea de a face guvernul, având acum la dispoziție o majoritate solidă în parlament.
Așadar, strâmbând din nas, PNL și PSD sunt nevoite să se căsătorească. O căsătorie impusă de noii amanți de ocazie ai României, SUA și Germania. A încercat și Franța, sperând la un menage a trois, dar macronianul Cioloș a fost aruncat din pat, pe motiv de impotență. Cu Nick (așa îl apelează cu drag americanii pe Nicolae Ciucă) premier și cu PSD alături de PNL la guvernare, toată lumea va fi mulțumită. SUA îl va avea pe Nick, iar Germania, pe social-democrați. Dar Iohannis? El cu ce se alege? Bineînțeles, cu liniștea sufletească. Având în spate mai multe dosare penale, printre care cel referitor la retrocedările către Forumul Democratic al Germanilor din România și cel referitor la obținerea unei case de către soția sa, prin fals și uz de fals, Klaus Iohannis se poate considera la adăpost pentru o bună perioadă de timp. Un timp în care el poate să se fălească pe pârtiile de schi cu costumul pe care i l-a cumpărat generalul Nicolae Ciucă, din fondurile pentru informatorii străini, sau poate să-și ducă la bun sfârșit războiul cu Ludovic Orban.
Chiar are Iohannis o problemă cu Orban? Judecați singuri. Deunăzi, Orban a zis: „Trăim în România, o ţară frumoasă cu oameni frumoşi, doar că avem un preşedinte care a luat-o razna complet, care parcă a uitat că este preşedintele României şi se comportă ca un turist străin care se află în România, ignorându-şi complet obligaţiile pe care le are faţă de cetăţenii români şi acţionând împotriva intereselor României, în mod evident”. Și asta e numai una dintre declarațiile prin care fostul președinte al PNL îl atacă la baionetă pe Iohannis. Or, poate Iohannis să îndure atâta afront? Caracter vanitos, nervos, răzbunător, el nu mai are acum alt scop în viață decât să-l vadă pe Orban însângerat și mort în chinuri. A uitat cu totul de România normală pe care ne-o promisese.
Constantin Smedescu
