Oare ce i-o fi determinat pe cei peste 2 milioane de români să-l voteze pe Călin Georgescu? Cred că răspunsul ar fi acesta: ne-a promis că va ține cu România. Aproape întregul său program electoral s-a concentrat pe ideea de a conduce în interesul românilor și al României. Rapiditatea cu care milioane de români au aderat la acest program este răspunsul la disprețul, aroganța, superioritatea cu care actuala clasă politică postdecembristă i-a tratat pe români, în toate guvernările. Poporul român, după lunga expunere neprotejată la soarele comunist și sovietic, a simțit din plin nevoia de a se adăposti sub aripa unor conducători iubitori și grijulii. S-a văzut respins. Iar acum, după rezultatul alegerilor din 24 noiembrie, cei care timp de 35 de ani au prăduit cât au putut se dau surprinși, își revin cu greu din uluială. De parcă nu ei, ci niște extratereștri ar fi înșelat și furat timp de 35 de ani! De parcă nu ei ar fi distrus industria, agricultura, infrastructura de toate felurile, rutieră, feroviară, de irigații… De parcă nu ei ne-au silit tinerii să-și caute un rost prin alte țări, iar pe seniorii țării să-și trăiască ultimii ani într-o sărăcie extremă! O clasă politică în stare să ne vândă și ouăle de sub cloșcă se arată acum siderată că a pierdut în fața unor autsideri.
Totuși, cutremurul din duminica primului tur al alegerilor prezidențiale este cel mai bun lucru care i s-ar fi putut întâmpla României. Cu o clasă politică atât de șleampătă și prost croită, drumul înainte i-ar fi fost poticnit, în orice caz nu pe măsura avântului imprimat de integrarea euroatlantică și a tuturor oportunităților de aici izvorâte. Iată însă că palma pe care electoratul a aplicat-o pe obrazul gros și unsuros al partidelor tradiționale a trezit întreaga clasă politică românească, parcă dintr-un somn de moarte. S-a demarat deja, prin demisiile anunțate la vârful PSD și PNL, un proces de resetare, de transformare, de reconstrucție care, altfel, cine știe dacă ar fi avut loc vreodată, fără o asemenea zguduire din temelii. Bucățile de țiglă care cad de pe acoperișuri anunță începutul unor renovări radicale. Dacă nu cumva, niște rezultate oarecum apropiate față de cele preconizate, în alegerile parlamentare din duminica sărbătorii naționale, vor adormi din nou impulsul reformator.
Dar nu credem că se vor liniști apele prea curând. Din următorul motiv: ni se pare că acest sărit de pe fix, Călin Georgescu, și această prea săracă cu duhul, Elena Lasconi, sunt folosiți tocmai în acest scop, de a determina o transformare profundă a clasei politice românești. Primele efecte se văd deja: PSD se clatină, PNL și AUR au început să ia apă, după cum lideri politici atotputernici abia mai respiră sub valul de umilință generat de o înfrângere la care nu se așteptau. Doar USR jubilează și face zid în spatele Elenei Lasconi, uitând că abia au acceptat-o să-i reprezinte în lupta pentru președinția României. Este clar ca lumina zilei că s-a ajuns la o răspântie din care nu vor ieși decât cei care vor trage concluziile corecte și se vor reforma.
Cu pantaloni sau cu fustă? Grea întrebare! Personal, aș opta pentru pantaloni, astfel căutând să mă răzbun pentru interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă. Un atac la adresa democrației, mai brutal și mai cinic decât acesta nici că se putea. Un pumn învelit în catifeaua legalității, care a stârnit reacții suveraniste neașteptate. Totuși, nu m-aș simți deloc bine cu această opțiune. Președintele meu cu pantaloni va trebui să mă reprezinte în plan internațional, or, un ultranaționalist cu simpatii legionare, precum Călin Georgescu, ar fi cu siguranță evitat în cele mai multe dintre capitalele lumii. România nu-și permite să intre în izolare. Atunci, cu fustă?!
După victoria lui Donald Trump în fața Kamalei Harris, la București, celebrul influencer Andrew Tate ar fi exclamat: „Mulțumesc lui Dumnezeu. Bărbații nu vor mai rămâne gravizi deloc”! Acest pericol pe care americanii l-au scuipat în cele patru vânturi planează acum deasupra României – țara care vrea neapărat să mute în dreptul ei ceea ce atât de multă vreme s-a considerat o trăsătură caracteristică numai Americii. Da, adevărata țară a tuturor posibilităților nu mai este America, ci România! Aici reușesc toate experimentele. Oricine vrea să testeze ceva, orice, găsește în România poligonul de încercare. O manieră atât de categorică de succes pe o rețea de socializare nu s-a mai văzut nicăieri.
Greșelile partidelor tradiționale s-au ținut lanț, culminând cu amânarea alegerilor, după ce se stabilise demult un calendar de desfășurare. Programate în septembrie, alegerile generale și prezidențiale au fost mutate în noiembrie-decembrie, ceea ce a dat suficient de mult timp adversarilor să pregătească atacul decisiv, introducând în război o armă modernă, nu prea folosită până acum. Și care, prin aducerea rapidă în față a lui Călin Georgescu, s-a dovedit cât de eficientă este.
Nu știm încă ce va fi la modă după 8 decembrie. Pantalonii sau fusta? Ca să aflăm răspunsul cu anticipație, avem o sursă de informație intermediară, și anume alegerile parlamentare din sfânta zi de 1 Decembrie. Lăsând la o parte că plasarea alegerilor într-o asemenea zi a însemnat încă o naivitate din partea PSD și PNL, nu ne mai rămâne decât să sperăm că toți actorii politici ce vor rămâne pe scenă, la sfârșitul spectacolului, pentru a primi aplauzele publicului, vor fi destul de convingători în ce privește ținuta vestimentară cea mai potrivită.
Constantin Smedescu
