„Destrămarea lumii pe care o ştim este un fenomen global în plină desfăşurare, iar existenţa noastră într-o nouă realitate, total necunoscută, devine o posibilitate din ce în ce mai mare. De aceea, acest moment crucial a devenit şi pentru noi o chestiune personală, de ţară. Oamenii se uită la noi şi aşteaptă asumare şi responsabilitate. Astăzi, este un moment în care ne puteam hotărî pe ce drum vrem să mergem şi cum ne dorim să arate România în perioada următoare” – astfel caracteriza contextul internațional primul ministru al României, Marcel Ciolacu, de la tribuna Parlamentului, în discursul susținut la dezbaterea moțiunii de cenzură, din 28 februarie a.c. În paranteză fie spus, un discurs remarcabil, care vine ca o continuare la discursul la fel de memorabil, din 2 februarie a.c., rostit de același personaj, la Congresul extraordinar al PSD, cu ocazia validării lui Crin Antonescu drept candidat unic din partea coaliției guvernamentale, la funcția de președinte al României.
Ideea pe care vrem și noi să o scoatem în evidență este că mărșăluim, odată cu lumea, pe o gheață extrem de subțire, care oricând se poate sparge și, ca să nu cădem sub ea, cea mai bună atitudine este să fim atenți la fiecare pas pe care îl facem. Când titanii se luptă între ei, pentru o nouă așezare a lumii, cei mici, dacă nu vor să fie striviți, trebuie să tacă și să asculte. Ceea ce s-a întâmplat în biroul oval de la Casa Albă, cu președintele Ucrainei, este cea mai bună ilustrare a comportamentului celor mari față de cei mici, atunci când au ceva ce să le reproșeze. Or, președintele american, Donald Trump, secondat de vicele său, s-au comportat ca doi bătăuși de curtea școlii care, prinzându-l într-un colț pe un coleg mai mic, se reped să-i care la pumni în cap, sub ochii oripilați ai întregii clase.
Ei bine, într-un asemenea context internațional, a depune o moțiune de cenzură împotriva unui guvern abia format în urma alegerilor din 24 noiembrie 2024 este o dovadă de crasă iresponsabilitate. Mai ales că semnatarii moțiunii nu au venit și cu soluții concrete, cu ceva pe care să-l pună să funcționeze în locul piesei înlăturate. Este un aspect pe care premierul României l-a expus în tușe deosebit de clare: „Din păcate, semnatarii moţiunii nu au înţeles nimic din lumea care se schimbă sub ochii noştri. Zero idei, zero soluţii, zero alternativă! Un text plin de minciuni şi atacuri la persoană. Niciun proiect pentru România! Şi nicio idee despre poziţionarea ţării în noul context internaţional. Moţiunea de cenzură este, în schimb, o poză din viitorul pe care aceste partide populiste îl vor pentru România. O ţară neguvernată, o ţară în ruine, decuplată de la fondurile europene şi incapabilă să mai plătească pensii şi salarii. O ţară care îşi alungă investitorii şi care este lăsată pradă populismului anarhic. O ţară slabă şi uşor de manevrat de duşmanii săi”.
Cu alte cuvinte, țara arde și baba se piaptănă. Este exact ceea ce s-a întâmplat și în ziua de Mărțișor, când așa-zișii suveraniști, Călin Georgescu și George Simion, și-au aprins țigările în atmosfera de tensiune socială, ignorând pericolul unei explozii. Un miting de asemenea proporții ne-a adus aminte de cel din 21 decembrie 1989, care a condus la căderea lui Ceaușescu. Ceea ce înseamnă că nemulțumirea populară a atins cote maxime, iar guvernanții trebuie să fie foarte atenți pe unde conduc corabia guvernării, să nu se lovească de stânci. Dacă ei au generat această tensiune socială, tot ei trebuie să vină neîntârziat cu soluții care să calmeze populația. Adică să nu se aștepte că lucrurile se vor rezolva de la sine.
Au făcut mari greșeli, recunoscute și de premierul Ciolacu: penibila bâlbâială în desemnarea candidatului pentru Primăria București, comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, mutarea alegerilor generale din septembrie în noiembrie-decembrie și candidaturile separate, PSD și PNL, la prezidențiale, ca să nu mai vorbim de promisiunile neonorate în legătură cu indexarea pensiilor. Nu calific anularea scrutinului prezidențial din decembrie ca o greșeală! Dimpotrivă, a fost o necesară operație chirurgicală, pentru înlăturarea cheagului de sânge care amenința să provoace un accident vascular de proporții. Cum s-a format acest tromb, prin ce intervenții străine sau neaoșe a fost inoculat în sistemul vascular al originalei noastre democrații, rămâne de lămurit.
Ceea ce contează acum este ca situația să nu se repete la alegerile din mai. Pentru aceasta însă, partidele tradiționale trebuie să depună toate eforturile de care sunt capabile în viitoarea campanie electorală, să-și impună candidatul comun. Iar dacă acest fals Mesia va vrea să candideze (se aude că nu ar mai vrea!), să fie lăsat și să fie învins pe câmpul de lupte libere (electorale, desigur). Interzicerea lui, fără niște motive temeinice, ar da apă la moară tuturor detractorilor României, iar nemulțumirea populară ar exploda. Abia atunci s-ar putea declanșa un incendiu devastator. Și în timp ce țara ar începe să ardă, baba ar continua să se piaptăne, uitându-se în oglindă și minunându-se de cât este de frumoasă…
Constantin Smedescu
Cronicar vândut