Eugen Ionescu s-a născut la 26 noiembrie 1909 la Slatina din tată român și mamă franțuzoaică şi este unul dintre marile nume ale dramaturgiei secolului XX. Și-a petrecut o parte a copilăriei în Franța, dar a urmat cursurile Universității din București, unde a obținut licența în limba franceză. În România și-a început activitatea literară cu poezii publicate în revista „Bilete de papagal” și articole de critică literară. Cel mai important volum al său din perioada română a carierei literare este cel de critică intitulat „Nu”, pentru care a fost și premiat. Însă teatrul i-a adus faimă.
A scris 11 piese de teatru și alte 17 de teatru scurt. A fost ales în 1970 membru al Academiei Franceze, fiind primul intelectual de origine română onorat în acest fel. Iar cel mai important teatru din Hexagon și cel mai vechi din lume, La Comédie Française, i-a pus în scenă două piese, „Setea și foamea” și „Regele moare”. S-a stins din viaţă la 28 martie 1994, la Paris.
Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate.
Cu această ocazie, fiica sa, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat puternic împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză .
