Sărbătoarea Botezului Domnului, cunoscută în tradiția populară sub numele de Bobotează, nu se rezumă doar la slujba religioasă și la sfințirea apei, ci este însoțită de o bogată paletă de obiceiuri și credințe transmise din generație în generație. Printre cele mai spectaculoase tradiții se numără aruncarea crucii în apă de către preot și întrecerea bărbaților care se aruncă în râu, lac sau mare pentru a o recupera.
Sărbătoarea Botezului Domnului, sărbătorită pe 6 ianuarie
Cel care reușește să scoată primul crucea este considerat binecuvântat și norocos pentru întregul an. În paralel, fetele nemăritate păstrează un obicei cu valențe magice, punând busuioc sub pernă în noaptea de Bobotează, în speranța că își vor visa alesul.
Botezul Domnului este prăznuit pe 6 ianuarie și este urmat, pe 7 ianuarie, de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. Împreună, aceste două zile marchează finalul sărbătorilor de iarnă și al perioadei dedicate Nașterii lui Iisus Hristos. Boboteaza ocupă un loc central atât în calendarul creștin ortodox, cât și în cel catolic, fiind considerată una dintre cele mai importante sărbători religioase ale anului.
În tradiția românească, Boboteaza păstrează numeroase elemente specifice sărbătorilor de Crăciun. În anumite regiuni se mai colindă, se practică farmece și descântece, se caută semne legate de ursit și se fac prorociri despre anul care începe. Toate aceste obiceiuri reflectă dorința comunităților de a alunga răul și de a atrage norocul, sănătatea și belșugul.
Sfințirea tuturor apelor
Un moment central al zilei de Bobotează îl reprezintă sfințirea tuturor apelor. Preotul se deplasează la o apă curgătoare sau stătătoare, unde aruncă o cruce, iar mai mulți bărbați se aruncă în apă, în ciuda frigului, pentru a o aduce la mal.
Cel care reușește să ajungă primul la cruce primește binecuvântarea preotului și este considerat un om norocos, care va avea parte de sănătate și împliniri pe tot parcursul anului. În trecut, acest gest era răsplătit și material, întrucât domnitorul oferea daruri celui care găsea crucea, iar comunitatea îl trata cu mare respect.
Un alt obicei deosebit este Iordănitul femeilor. În satele din nordul țării, femeile se adunau odinioară în grupuri mari într-o gospodărie, aducând mâncare și băutură. După ce luau masa, cântau și jucau până dimineața. La ivirea zorilor, ieșeau pe ulițe și îi prindeau pe bărbații întâlniți întâmplător, pe care îi duceau cu forța la râu, amenințându-i cu aruncarea în apă. În unele zone, Boboteaza era și momentul simbolic al integrării tinerelor neveste în rândul femeilor căsătorite, prin stropirea sau udarea cu apă din fântână ori din râu.
Cum trebuie să așezi sarea pe masă, de Bobotează
Tradițiile se respectă cu strictețe și în ajunul Bobotezei. În casele românilor se pregătește o masă ritualică asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Sub fața de masă se așază fân sau otavă, simbol al belșugului, iar pe fiecare colț al mesei se pune câte un bulgăre de sare, pentru protecție și sănătate.
Pe masă sunt rânduite 12 feluri de mâncare de post, printre care colivă, boabe fierte, prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei”, borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post cu varză acră sau cu mac.
Nimeni nu gustă din bucatele pregătite până la sosirea preotului, care vine cu Iordanul sau Chiralesa pentru a sfinți casa și masa. Termenul „Chiralesa” provine din limba greacă și înseamnă „Doamne, miluiește!”.
Se credea că strigarea acestui cuvânt le dă oamenilor putere, alungă relele și păstrează anul curat până la sărbătoarea Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie. După sfințire, o parte din mâncare este oferită animalelor din gospodărie, pentru ca acestea să fie sănătoase, fertile și ferite de boli.
Boboteaza este însoțită și de numeroase credințe populare. Se spune că, dacă în dimineața Ajunului pomii sunt acoperiți de promoroacă, anul va fi unul roditor. De asemenea, există credința că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții, dinspre Ajunul Bobotezei, dezvăluind locurile unde ar fi ascunse comori, semn al caracterului magic atribuit acestei nopți deosebite.
