D-le preşedinte, pentru că acest interviu va fi inclus în monografia noastră despre judeţul Olt, vă rugăm să ne faceţi o scurtă prezentare a judeţului.
– Judeţul Olt ocupă o suprafaţă de 5.498 km pătraţi, de-a lungul râului Olt, care-i străbate aproape întreg teritoriul, de la limita de nord cu judeţul Vâlcea până în dreptul comunei Izbiceni, unde ne părăseşte pentru a intra în Teleorman, înainte de vărsarea în Dunăre. Ca suprafaţă, reprezintă 2,3% din teritoriul ţării, iar ca populaţie se situează undeva pe la mijloc între judeţele ţării, cu o populaţie de 415.530 de locuitori, după ultimul recensământ, din 2011. Prima atestare documentară a judeţului datează din anul 1500, când domnul Ţării Româneşti, Radu cel Mare emite, la 26 aprilie, un hrisov în care foloseşte numele „judeţul Olt”. Până la unificarea din 1950 cu judeţul Romanaţi, judeţul Olt, cu reşedinţa la Slatina, ocupa o suprafaţă de 2.863 km pătraţi, la est de râul Olt, fără să atingă Dunărea, şi avea o populaţie de 174.219 locuitori, după recensământul din 1930. Comparativ, judeţul Romanaţi, cu reşedinţa la Caracal, ocupa o suprafaţă de 3.560 km pătraţi, pe malul drept al Oltului, până la Dunăre, cu o populaţie de 271.288 de locuitori. Reforma din 1950 a unit cele două judeţe, noua unitate administrativă numindu-se „Judeţul Olt” care, în prezent, cuprinde 8 oraşe şi 104 comune.
– Aţi invocat şi numele judeţului Romanaţi. Consideraţi că, în mod normal, fiind mai mare şi ca teritoriu, şi ca populaţie, numele noului judeţ format în 1950 trebuia să fie „Romanaţi”?
– Nu ştiu ce mai era normal prin 1950, după naţionalizare şi începerea colectivizării forţate şi cu trupe sovietice staţionate în ţară. În orice caz, dacă se va schimba denumirea actuală a judeţului nostru, în Olt-Romanaţi, dacă populaţia se va pronunţa în acest sens la viitorul referendum, nu va fi decât o schimbare de nume, nimic mai mult. Totuşi, această simplă schimbare de nume, poate avea profunde rezonanţe în inimile multor oameni care s-au născut şi au trăit în judeţul Romanaţi. Iar noi, Consiliul Judeţean Olt, organizând acest referendum, nu facem decât să oferim populaţiei ocazia să-şi exprime o opţiune care pentru mulţi poate avea semnificaţia unei reparaţii istorice. De fapt, o reparaţie istorică poate fi pentru noi toţi, ca români, având în vedere că atunci, în 1950, s-a desfiinţat singurul judeţ care mai amintea, prin denumirea sa, originea romanică a poporului nostru.
– Prezent la „Sărbătoarea pâinii” de la Scorniceşti, preşedintele PNL, Ludovic Orban, a spus că aceasta e o problemă secundară şi poate crea un precedent periculos.
– Pentru el şi partidul său toate problemele românilor sunt secundare. Iar precedentul periculos este doar în mintea lui, şi a altora ca el, creat printr-o asociere artificială cu alte situaţii. Repet, este vorba aici de o simplă schimbare de nume, în rest nu se schimbă nimic în configuraţia actuală a teritoriului, nu se schimbă graniţe, nici măcar acte, decât pe o cale naturală, la expirarea termenului de valabilitate. Nu ar fi niciun deranj, pentru nimeni, decât pentru cei de rea credinţă, dacă judeţul nostru se va numi Olt-Romanaţi. Dimpotrivă, ar fi un motiv de mândrie pentru noi toţi, cei încă animaţi de sentimente patriotice, că încă un toponimic, în afara celui de „România”, mai poartă în el numele Romei.
– Acum, să lăsăm acest subiect şi să trecem la problemele administrative ale judeţului. Dar mai întâi vă întreb: consideraţi că este important pentru cineva care conduce o comună, un oraş, un consiliu judeţean să aibă experienţă în domeniu?
– Nu neapărat. Bineînţeles, ideal ar fi ca oricine aspiră la o funcţie de primar sau, cazul meu, de preşedinte de Consiliu Judeţean, să caute mai întâi să fie cel puţin membru al unui consiliu local. Dar nu neapărat, cum am zis. Vedeţi, este vorba aici de funcţii conferite de electorat şi, dacă oamenii au încredere în cineva, ei pot să-l aleagă chiar şi în baza acestui unic criteriu, al încrederii, trecând peste lipsa de experienţă. Pe de altă parte, pentru orice conducător de unitate administrativă, mai important decât experienţa personală este să găsească, acolo unde a fost ales, un aparat administrativ profesionist, cunoscător al problemelor şi dedicat interesului public. Un astfel de corp de funcţionari publici am găsit eu la Consiliul Judeţean. Chiar dacă aveam destulă experienţă în domeniu, în mandatul anterior fiind vicepreşedinte, alături de preşedintele Paul Stănescu, faptul că la Consiliul judeţean Olt s-a format în timp o echipă de funcţionari redutabilă a fost pentru mine şi este un atu câştigător.
– Mulţi, mai ales dintre opozanţii politici, spun că judeţul Olt este unul dintre cele mai sărace din ţară. Cum comentaţi această opinie?
– Nici ei nu cred ceea ce spun! Dar o spun mai ales în timpul campaniilor electorale, e o temă de campanie să adauge, la roşul comunist cu care ne etichetează din punct de vedere politic, cât mai mult negru în ce priveşte realizările noastre pe linia dezvoltării. De fapt, ei speculează o realitate, şi anume că Regiunea Sud-Vest Oltenia este printre cele mai sărace din ţară şi din Europa, numai că judeţul Olt nu se mai regăseşte de mult în această caracterizare. Am demonstrat statistic că judeţul Olt nu mai este unul sărac, iar ritmurile actuale de dezvoltare ne îndreptăţesc să privim cu multă încredere în viitor. Ca să dau numai un exemplu, în primul atlas economic al ţării, realizat de Ziarul Financiar în 2014, judeţul Olt apare cu cea mai mare pondere a industriei prelucrătoare, urmat de Argeş şi Alba, motiv pentru care acelaşi ziar conchide: „modul în care arată economia din Olt, Argeş sau Alba poate constitui un punct de plecare pentru ridicarea altor judeţe”. Aşadar, putem fi luaţi drept model de dezvoltare! Dacă am fost cândva un judeţ sărac, ne-am ridicat, spre consternarea adversarilor noştri politici care, pe oriunde s-au aflat la conducere, cu puţine excepţii, n-au făcut decât să încurce lucrurile, aducând cu ei stagnarea şi chiar decăderea.
– Cutreierând judeţul, cu ocazia realizării acestei monografii, am constatat cam aceleaşi probleme mari peste tot: referitoare la drumuri, la reţelele de apă sau de canal, probleme a căror rezolvare necesită bani mulţi, cu mult peste posibilităţile locale. O soluţie ar fi banii europeni, a căror accesare însă s-a dovedit că nu este deloc uşoară. Care ar fi cele mai importante realizări ale Consiliului Judeţean în această privinţă?
– Accesarea fondurilor europene are două componente: una este cea judeţeană, a doua ţine de fiecare unitate administrativă în parte. Pe componenta judeţeană, unul dintre cele mai importante proiecte din toată perioada postdecembristă, realizate cu bani europeni, este cel care acum este foarte aproape de a deveni efectiv funcţional. Este vorba de halda de gunoi ecologică de la Bălteni, un proiect în valoare de 34 de milioane de euro. Deşi este gata încă din decembrie 2015, mai trebuie, din păcate, să mai aşteptăm puţin până când să înceapă să şi funcţioneze. Pentru acest mandat, avem deja două proiecte aprobate spre finanţare: unul se referă la modernizarea drumului judeţean DJ 546, Dăneasa-Slatina-Verguleasa, în lungime de aproape 60 de km, cu o finanţare de 128 de milioane de lei, iar celălalt se referă la reabilitarea Casei Fântâneanu.
– Nici banii de la Guvern nu vin prea uşor…
– Pentru că nu vin decât pe proiecte, nu e suficient să stai cu mâna întinsă pe la ministere. În ce ne priveşte, pentru perioada 2017-2020, judeţul Olt are aprobată, prin PNDL-2 (meritul fiind şi al parlamentarilor noştri de Olt, una dintre cele mai active echipe din câte a trimis vreodată judeţul nostru în Parlament), suma de 823 de milioane lei, pentru finanţarea unor lucrări precum: reabilitări şcoli, grădiniţe, cămine culturale, dispensare medicale, poduri şi podeţe etc. Este o sumă destul de importantă care, completată cu fondurile europene accesate de Primării prin AFIR, va face ca până în 2020 localităţile judeţului nostru să dispună de toate utilităţile necesare, iar diferenţele dintre rural şi urban să dispară în ce priveşte calitatea vieţii.
– Deocamdată, sunt mari diferenţe între comune, unele au demarat bine, au prins firul dezvoltării şi se ţin bine de el, altele însă bat şi acum pasul pe loc, pare că se învârtesc în cerc, nu-şi găsesc drumul. Care să fie explicaţia?
– Sunt două aspecte aici: unul care ţine de experienţa primarilor în depunerea proiectelor şi, altul, de faptul că rezultatele nu se văd imediat. Dacă un primar nu a ştiut ce are de făcut, succesorul său în funcţie trebuie să o ia, practic, de la capăt, să facă proiecte şi să aştepte, uneori mulţi ani, finanţarea şi implementarea lor. Rezultatele pot să nu vină în timpul aceluiaşi mandat. Şi dacă, aşa cum spuneţi, sunt, într-adevăr, comune care arată foarte bine, din care tinerii nu mai pleacă, iar mulţi dintre cei plecaţi au început să se întoarcă, atraşi de multele oportunităţi apărute, este pentru că primarii din respectivele comune au depus la timp proiecte viabile, au atras bani europeni şi guvernamentali şi e normal ca acum comunele lor să fie cu câte o treaptă, două, mai sus pe scara dezvoltării. Iar dinspre Consiliul Judeţean, banii, câţi au fost ei, au mers către toate oraşele şi comunele, pe cât posibil corespunzător necesităţilor exprimate prin primarii lor, acesta fiind unicul criteriu de alocare, în niciun caz pe criterii politice, aşa cum pe nedrept ne reproşează adversarii noştri politici.
– O problemă foarte importantă este şi cea demografică. Multe comune se confruntă cu fenomenul depopulării, au coborât sub 1.000 de locuitori. Şi nici viitor n-au! Copii la şcoală nu mai au decât câteva zeci. Dar au primari, consilieri, funcţionari… Nu credeţi că este nevoie de comasarea acelor comune în care populaţia a scăzut drastic? De ce să mai construiţi şcoli unde nu mai sunt copii, baze sportive şi cămine culturale unde nu mai sunt tineri?
– E un fenomen general, depopularea, cu care se confruntă nu numai judeţul Olt. Aproape, dacă nu peste 5 milioane de români şi-au părăsit localităţile natale şi au ajuns să trăiască şi să muncească prin alte ţări mai dezvoltate. Au plecat din cauza sărăciei de acasă. Deschiderea graniţelor după 1990 şi apoi integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, în 2007, au fost cele două valuri care ne-au măturat ţărmurile şi ne-au dus în largul lumii mase mari de români. Aceştia, din fericire, s-au adaptat bine acolo unde au fost „depuşi” de valuri, au muncit, au strâns bani, din care au şi trimis acasă, iar în perioada următoare mulţi dintre ei se vor întoarce, căci, între timp, localităţile din care au plecat au înflorit şi le pot oferi acum şi locuri de muncă, şi condiţii civilizate de viaţă. Cât despre comasare, acesta e un subiect sensibil, nu se poate face comasare decât dacă şi oamenii vor, e nevoie de referendumuri în acest sens, care nu se organizează decât la cererea comunităţilor. Şi chiar exageraţi când spuneţi că n-au viitor. Viitorul sunt tocmai aceşti copii care, având în comuna lor şi şcoală, şi cămin cultural, şi bază sportivă, ca să nu mai zic de asfalt, apă, canalizare, dispensar, farmacie şi locuri de muncă, nu vor mai pleca. Vor rămâne în comună, alături de ei venind o parte importantă şi dintre cei plecaţi mai de demult, aşa că vă contrazic şi vă asigur că viitorul există chiar şi acolo unde, la un moment dat, ni se pare că nu mai vedem nicio perspectivă.
– Care sunt principalele acţiuni care stau în atenţia CJ Olt, până în 2020?
– Una dintre liniile directoare ale activităţii Consiliului Judeţean are ca punct terminus aducerea Spitalului Judeţean la standarde europene. Vrem să înlăturăm definitiv toate problemele apărute şi să aducem această unitate spitalicească, reprezentativă pentru judeţul Olt, la un nivel comparabil cu cele mai renumite din Europa. În continuare, vom fi interesaţi şi de celelalte spitale din judeţ, de întregul sistem sanitar, ca şi de sistemul de învăţământ, astfel încât să asigurăm sănătăţii şi educaţiei cele mai bune condiţii. Altă linie directoare se referă la infrastructura judeţului. E vorba de drumurile judeţene şi nu numai, insistând pe ideea că Primăriile trebuie ajutate şi stimulate să-şi intensifice eforturile proprii, astfel încât în fiecare unitate administrativ-teritorială să existe cel puţin următoarele trei lucruri: drumuri asfaltate şi bine întreţinute, sisteme de alimentare cu apă şi reţele de canalizare. Pe linia Protecţiei Mediului, în viitorul cel mai apropiat, avem în vedere punerea în funcţiune a proiectului de management al deşeurilor. Halda de la Bălteni este funcţională, inclusiv cele 4 substaţii de la Scorniceşti, Balş, Caracal şi Corabia. Săptămâna trecută, am ridicat în SEAP caietele de sarcini atât pentru colectarea deşeurilor la nivel de judeţ, cât şi pentru administrarea gropii de gunoi. Sperăm ca în cel mult 6 luni să avem operatori pe ambele contracte şi tot judeţul să beneficieze, în sfârşit, de această investiţie. Bineînţeles, sunt încă multe lucruri de făcut în judeţul nostru, până să-l aducem la o linie de plutire care să-i asigure înaintarea perpetuă spre prosperitate. Ce trebuie să mai reţinuţi este că vom fi tot timpul alături de primari şi de proiectele lor, nimeni nu se va simţi abandonat, lăsat să se descurce siungur, indiferent de apartenenţa la un partid sau altul.
– Vă rugăm, o ultimă întrebare. De la înălţimea funcţiei pe care o deţineţi, cum vedeţi judeţul Olt peste 10 ani?
– Îl văd printre primele 15 judeţe ale ţării ca nivel de dezvoltare, străbătut de drumul expres Piteşti-Craiova, cu centurile ocolitoare ale oraşelor Slatina şi Balş în sfârşit realizate, cu toate localităţile înscrise ferm pe o cale a dezvoltării care să aducă oamenilor toate binefacerile civilizaţiei. Şi, nu în ultimul rând, îl văd sub un alt nume: Olt-Romanaţi.
– Aşa să fie, d-le preşedinte!
