La o distanţă de circa 27 de km de Slatina, într-o zonă centrală a judeţului, comuna Vâlcele ocupă o suprafaţă de 5.770 de hectare. Este formată din satele Vâlcele, Bărcăneşti şi Vâlcelele de Sus. Cel mai vechi sat de pe teritoriul de azi al comunei, care însă între timp a dispărut, este amintit Maricino, între satele Greci, din actuala comună Schitu, şi Vâlcele. Într-un hrisov de prin 1475-1476, domnitorul Basarab cel Bătrân întăreşte unei mănăstiri mai multe proprietăţi, printre care şi „Greci Călugăreşti şi Maricino”. La recensământul din 1828, satul Vâlcele era consemnat cu 28 gospodării. În 1973, populaţia comunei era de 4.329 de locuitori. În 2011, trăiau în Vâlcele 2.526 de oameni. Teritoriul comunei este străbătut de pârâul Iminog şi de drumul judeţean DJ 653. Se învecinează la nord cu Brebeni, Schitu şi Movileni, la est cu Şerbăneşti, la sud cu Stoicăneşti şi Izvoarele, iar la vest cu Mărunţei şi Coteana. După alegerile din 2016, Consiliul Local se prezintă în următoarea structură politică: 4 consilieri PSD, 3-ALDE, 2-PNL şi 2 UNPR. Viceprimar este Ion Boldoi.
Alexandru Taifas, actualul primar din Vâlcele, s-a născut la 2 noiembrie 1948. Este căsătorit, are doi copii şi o nepoată – mândria întregii familii. De profesie inginer agronom, a lucrat la CAP Vâlcelele de Sus ca fermier şi preşedinte de CAP, apoi, în perioada 1975-1980, a lucrat în Primăria Vâlcele ca adjunct al primarului. Din 1980, până la Revoluţie, a fost director la Industria Cărnii Drăgăneşti Olt. După 1989, până în 2000 a activat ca întreprinzător particular, iar în 2000 a fost ales prima dată primar în Vâlcele. A stat două mandate, până în 2008, pentru ca în 2012 să revină la conducerea Primăriei.
– D-le primar, când aţi revenit, în 2012, ce aţi găsit în Primărie, având în vedere ce lăsaserăţi dvs în 2008?
– În 2012, am revenit în funcţia de primar renunţând la o funcţie mult mai bine plătită, de manager la Spitalul din Schitu-Greci. Vă spun asta ca să înţelegeţi că nu dorinţa unui câştig salarial mai bun m-a chemat înapoi la Primărie, ci faptul că lucrurile nu mai mergeau cum trebuie în comuna mea. Din păcate, ceea ce se vedea de la distanţă s-a confirmat din plin de la primele momente de când am reintrat în Primărie. În primul rând am găsit o datorie imensă, de circa 9,5 miliarde de lei vechi pe care, cum-necum, trebuia s-o plătesc. Am găsit multe alte nereguli, precum, ca să nu le spun pe toate, investiţii făcute fără aprobarea Consiliului Local. Cu spectrul falimentului pândindu-ne la fiecare pas, am reuşit, totuşi, să imprim un curs normal al activităţii în Primărie, chiar dacă, până la urmă, consecinţele acelei datorii au constat în nerealizarea, în integralitatea lui, a programului cu care i-am convins pe cetăţeni să mă aleagă din nou. Am realizat cam 70 la sută din acest program, dar, lucrul cel mai important, am reuşit să lichidez toate datoriile Primăriei, până la ultimul leu. E adevărat, n-am fost singur în acest efort de proporţii, m-a ajutat şi Guvernul, şi Consiliul Judeţean, de la care am primit 2 miliarde de lei, şi Prefectura Olt, de la care am primit 3 miliarde de lei. Apoi, ca să fiu drept până la capăt, am găsit şi lucruri bune, lăsate de cel care a condus Primăria în mandatul 2008-2012, Ion Birin. Fie şi numai faptul că am găsit toate şcolile modernizate înseamnă ceva, că lucrurile s-au mişcat puţin şi într-o direcţie bună. Proiectul de modernizare al şcolii de la centru a fost făcut de mine şi era păcat să nu fie implementat. Avem două şcoli, una de centru, în Vâlcele, cu clase de I-VIII şi alta în Bărcăneşti, cu clase de I-IV, fiecare cu câte o grădiniţă aferentă. În total avem circa 240 de copii.
– Ce înseamnă, concret, 70% realizări din programul cu care aţi revenit pe funcţie în 2012?
– În ordinea importanţei, aş menţiona mai întâi introducerea apei în toată comuna şi a canalizării în satul Vâlcelele de Sus. Am început această lucrare în 2007 şi am terminat-o tot eu, în 2014. Tot în Vâlcelele de Sus am modernizat, prin betonare, drumul comunal în lungime de 7 km. Am construit o grădiniţă în cătunul Olteni, am construit podeţe la porţile tuturor gospodăriilor, de-a lungul DJ 653, cu fonduri de la Prefectură. O lucrare foarte importantă a fost şi regularizarea cursului Iminogului, pe toată lungimea satului Bărcăneşti. În felul acesta am rezolvat problema inundaţiilor pentru cel puţin 20-30 de ani. M-au ajutat în acest sens şi prefectul judeţului, d-l Silviu Neacşu, şi directorul de la Ape, d-l Adi Barbu. Am reuşit să aduc în comună şi un investitor care, înfiinţând croitoria de la Olteni, a dat de lucru la 25 de oameni. Pe lângă toate acestea, pot să adaug lucrările de modernizare la târgul săptămânal, de duminică, un târg foarte vechi, care funcţionează de prin anii ’50 ai secolului trecut. Am construit sediul administrativ al târgului, am betonat aleile şi l-am compartimentat pe categorii de animale, mici, mijlocii şi mari. La preluarea noului mandat după alegerile din 2016, erau în plină execuţie lucrările la extinderea reţelei de apă în cătunul Olteni din satul Vâlcele, ca şi lucrările de modernizare a târgului săptămânal şi a pieţei agroalimentare, pentru obţinerea autorizaţiilor de funcţionare. De asemenea, se lucra intens la introducerea sistemului de supraveghere video a comunei şi continuau lucrările de construire a podeţelor stradale.
– Pentru viitor, ce v-aţi propus, d-le primar?
– Să finalizez reţeaua de apă în cătunul Olteni, mai avem cam 20%, este pe fonduri guvernamentale. Pe fonduri europene, urmează să construim reţeaua de canalizare în satul Bărcăneşti. Vom moderniza iluminatul stradal şi vom continua cu asfaltarea drumurilor comunale, cu preponderenţă în satul Vâlcelele de Sus, unde canalizarea este deja în funcţiune. Pentru drumurile comunale, prin PNDL-2, avem la dispoziţie până în 2020, aprobată, o sumă de circa 50 de miliarde de lei.Totodată, vom continua lucrările de modernizare la târgul săptămânal. Pentru crescătorii de animale din comuna noastră avem o suprafaţă de izlaz de circa 380 de hectare şi urmează să finalizăm, foarte curând, amenajamentul pastoral. Acestea sunt proiectele prioritare, asupra acestora ne vom concentra eforturile şi după ce le vom termina, ne vom putea ocupa şi de alte proiecte referitoare la crearea bazei materiale pentru cultură şi sport. În această direcţie, ne gândim să construim un stadion şi o sală de sport şi să modernizăm căminul cultural.
– Am auzit vorbindu-se foarte frumos despre căluşarii din Vâlcele…
– Nici nu se putea să auziţi vorbindu-se altfel despre ei şi nici nu mă gândesc că nu i-aţi văzut cu proprii ochi. Aşa-i că i-aţi văzut? A, sigur, la Slatina, căci vin în fiecare an la Concursul Naţional al Copiilor „Căluşul Românesc”. Aţi văzut că anul trecut, la cea de-a XVIII-a ediţie, au câştigat chiar Marele Premiu. Sunt deosebit de talentaţi şi pentru că sunt foarte mulţi doritori, a trebuit să înfiinţăm nu unul, ci două ansambluri de căluşari, „Rândunica” şi „Colelia”. Ne-au făcut cunoscută comuna şi vatra ei folclorică nu numai în ţara noastră, ci şi în multe alte ţări.
– Din păcate, pentru toate proiectele lor, primarii noştri trebuie să meargă personal la Bucureşti, pentru aprobarea lor. Acolo, găsiţi totdeauna uşi deschise? Parlamentarii noştri de Olt vă ajută?
– Ne ajută, dar nu ar strica o implicare mai mare a lor în viaţa localităţilor judeţului. Trebuind să mergem personal la Guvern cu proiectele, uşile ni s-ar deschide mult mai uşor dacă am fi însoţiţi, de fiecare dată, de câte un parlamentar, care îi cunoaşte pe toţi miniştrii şi pe toţi secretarii de stat. Aşa, şi proiectele noastre ar avea mai multe şanse. Un parlamentar adevărat, în concepţia mea, nu este doar acela care stă în banca lui şi ridică mâna atunci când se votează vreo iniţiativă legislativă, ci acela care este într-un contact permanent cu noi, primarii şi, prin noi, cu cei care i-au trimis acolo să le reprezinte interesele. Fiindcă tot veni vorba, acum toate speranţele noastre, ale tuturor primarilor din Olt, se leagă de persoana lui Paul Stănescu, în calitatea lui de ministru al Dezvoltării şi de vicepremier. Nişte speranţe care, zic eu, sunt destul de întemeiate având în vedere modul în care a condus judeţul, ca preşedinte al CJ Olt, şi chiar activitatea sa de parlamentar, în scurtul timp avut la dispoziţie, de la alegeri încoace, când, prin tot ce a făcut, a demonstrat că a rămas alături de noi şi de problemele noastre ca primari.
– Ultima întrebare se leagă de istoria comunei. Oricine vizitează comuna, nu poate să nu remarce frumoasa troiţă din faţa Primăriei. Ce semnifică ea?
– Este un monument care comemorează jertfa de sânge a ţăranilor din Vâlcele, în iarna lui 1961. Pentru că ţăranii n-au vrut să se înscrie în colectiv, au venit peste ei miliţienii şi securiştii. Mai întâi veniseră activiştii, să-i convingă. Au fost goniţi cu pietre. Pe 23 decembrie 1960, au venit în Vâlcele, în 3 GAZ-uri, şi mahări de la Bucureşti, în frunte cu Ilie Verdeţ. În Liceşti, care devenise centrul rezistenţei, s-au tras clopotele ca pe vremuri, când năvăleau turcii. Peste 1000 de oameni s-au adunat în Liceşti. Au sărit cu bâtele pe miliţieni şi pe „oaspeţii” de la Bucureşti. Dar, sânge, a curs în noaptea de 14 spre 15 ianuarie 1961. Sub adăpostul întunericului, securiştii şi miliţienii s-au strecurat în Liceşti şi au încercat să-i aresteze pe „instigatori”. Oamenii s-au trezit şi au dat alarma. Au înconjurat forţele de represiune şi le-au supus unui adevărat bombardament cu pietre. Acestea au răspuns cu gloanţe. Primul răpus a fost Liciu Marin. În dimineaţa zilei de 15 ianuarie, pe la orele 6,00, ţărani din toate satele şi cătunele comunei au luat cu asalt trupele de ordine, care se baricadaseră în Liceşti. Din nou, gloanţe. Îngrozită de atâtea gloanţe care şuierau prin aer, o ţărancă a strigat aceste vorbe memorabile: „Arde cerul, cade pe noi”! Următorul trimis în ceruri a fost Ionel Brăileanu. Câteva minute mai târziu, Pavel Răduţ. Marin Taifas a fost împuşcat în şira spinării, dar a supravieţuit. La fel şi Dina Nicolae, împuşcat în picior. Atât: 3 morţi şi 2 răniţi grav – acesta a fost tributul de sânge cu care ţăranii din Vâlcele au întâmpinat soarele luminos al comunismului. Arestările au început pe 17 ianuarie. Toată comuna a fost răscolită zile în şir de miliţieni şi securişti. Dintre zecile de arestaţi, 25 au înfundat puşcăriile comuniste. Iar monumentul pe care-l vedeţi în faţa Primăriei cinsteşte curajul ţăranilor din Vâlcele şi-i comemorează pe cei dispăruţi sub potopul de gloanţe. Ca primar, am răspuns dorinţei cetăţenilor de a înălţa acest simbol al recunoştiinţei lor faţă de înaintaşi, am sprijinit construcţia lui şi l-am inaugurat la 12 aprilie 2014.
