Unul din principalele obiective ale instituţiei pe care o conduceţi este combaterea muncii „la negru”. Ce amploare are acest fenomen în judeţul Olt?
Uitându-ne pe statistici, putem spune că în ultimii ani această practică a angajatorilor de a folosi la lucru persoane fără încheierea contractelor individuale de muncă a scăzut foarte mult. Dacă acum 3-4 ani inspectorii de muncă identificau la lucru, în fiecare an, în jur de 300 persoane fără contracte individuale de muncă, în ultimii doi ani numărul acestora a scăzut la jumătate. Acest lucru se datorează pe de o parte modificărilor legislative în privinţa sancţionării contravenţionale a „muncii la negru”, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, inclusiv răspunderea penală pentru angajatorii care folosesc în astfel de condiţii mai mult de 5 persoane, cât şi a eforturilor instituţiei noastre în identificarea agenţilor economici care lucrează cu persoane fără a le încheia contracte individuale de muncă. Cu toate că facem public, prin campanii de informare, acţiunile instituţiei noastre în identificarea şi combaterea muncii fără forme legale, lunar, inspectorii de muncă se confruntă cu astfel de situaţii, motivele invocate de majoritatea agenţilor economici identificaţi referindu-se la intenţia de a folosi acele persoane pentru perioade scurte sau invocă faptul că sunt la lucru de 1-2 zile, însă le reamintesc că încheierea şi transmiterea în sistemul electronic a contractului individual de muncă se face anterior primirii la lucru. Sperăm ca pe viitor să ne confuntăm din ce în ce mai rar cu astfel de situaţii, iar angajatorii să conştientizeze că o astfel de practică creează prejudicii atât persoanelor, care nu au niciun fel de asigurare, cât şi bugetului de stat.
Ce puteţi să ne spuneţi despre munca „la gri”? Care este ponderea la nivelul judeţului Olt?
Întrucât amenzile pentru munca fără forme legale sunt foarte mari şi angajatorii au fost drastic sancţionaţi de inspectorii de muncă, se constată o migrare a muncii „la negru” către munca „la gri”. Angajatorii cu sediul social în judeţul nostru, în număr de aproximativ 6.800, au declarate în sistemul electronic un număr de 74.000 contracte individuale de muncă active, din care 11.825 contracte sunt cu timp parţial. Din verificările efectuate se constată că pentru o parte dintre acestea angajatorii nu motivează necesitatea încheierii unor astfel de contracte, însă această acţiune a noastră este de durată, întrucât sunt multe astfel de situaţii. Munca acoperită doar parţial de contractul individual de muncă, are la rândul ei efecte negative asupra salariatului, prin plata din partea angajatorului a unor contribuţii mai mici, deci o bază de calcul a asigurărilor sociale mai mică, influenţând negativ şi bugetul de stat prin încasări reduse. De asemenea, anumite beneficii sociale, gen indemnizaţie de şomaj, sau indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la doi ani nu pot fi accesate de o parte dintre salariaţii cu timp parţial, întrucât numărul de ore declarat este prea mic raportat la condiţiie legale de acordare. Analizând datele de la judeţul Olt, nu putem spune că este un fenomen generalizat, însă instituţia noastră se va axa în controalele viitoare pe verificarea angajatorilor care desfăşoară anumite tipuri de activităţi precum pază şi protecţie, comerţ, construcţii, transporturi rutiere de mărfuri şi persoane şi care au înregistrat în sistemul electronic salariaţi cu timp parţial.
Ce „hibe” are legislaţia în domeniul relaţiilor de muncă, în acest moment?
Legislaţia care reglementează relaţiile de muncă dintre angajat şi angajator este vastă, destul de completă, însă anumite aspecte, credem noi, că trebuiesc să fie modificate. În primul rând în cuprinsul Legii numărul 53/2003 – Codul Muncii, trebuie să se precizeze foarte clar obligaţia angajatorului atât de a încheia, cât şi de a transmite în sistemul electronic, anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă. În al doilea rând, munca „la gri”, sau mai bine zis munca acoperită doar parţial prin contractul individual de muncă trebuie sanţionată la fel de drastic ca munca „la negru”, întrucât legea face diferenţe foarte mari. Dacă pentru folosirea de persoane fără încheierea unui contract individual de muncă sancţiunea este de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, peste 5 persoane fapta fiind chiar penală, pentru neevidenţierea tuturor orelor lucrate de salariat sancţiunea pentru angajator este de la 1.500 lei la 3.000 lei, indiferent de numărul de salariaţi cărora nu li s-au evidenţiat real orele lucrate. În ultima perioadă înregistrăm foarte mule sesizări în acest sens, dovedirea acestor aspecte putându-se face prin furnizarea informaţiilor necesare de către salariaţii găsiţi la lucru. De cele mai multe ori, cu scopul de a-şi proteja locul de muncă, salariaţii nu declară orele lucrate, acest lucru îngreunând munca inspectorilor întrucât documentele prezentate de angajatori, respectiv contractul individual de muncă semnat de salariat şi pontajul zilnic evidenţiază un număr de ore mult mai mic decât cel real. Legislaţia trebuie modificaţă astfel încât evidenţa muncii să fie transparentă în relaţia angajat – angajator şi uşor verificabilă de inspectorii de muncă. De asemenea, Codul Muncii trebuie să vină în ajutorul angajatorilor simplificând modalitatea de defacere a contractului individual de muncă pentru salariaţii care nu se mai prezintă la muncă, întrucât sunt foarte multe situaţii de acest fel. Şi la capitolul care reglementează zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează trebuiesc făcute anumite completări în sensul definirii clare a activităţilor, conform CAEN, ce fac excepţie de la interdicţia de a lucra în astfel de zile. Horărârea de Guvern numărul 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor a fost completată şi modificată de curând, însă aici ar fi trebui să se modifice şi termenele de transmitere a situaţilor de suspendare a contractului individual de muncă.
Aveţi suficienţi inspectori, astfel încât să vă desfăşuraţi activitatea în bune condiţii?
La cele trei compartimente de control, respectiv relaţii de muncă, securitate şi sănătate în muncă şi supravegerea pieţei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Olt îşi desfăşoară activitatea un număr de 23 inspectori de muncă cu atribuţii de control, inspectori cu experienţă în domeniul pe care-l controlează, acest lucru fiind un avantaj mare în îndeplinirea obiectivelor prevăzute în legea de organizare şi funcţionare a instituţiei noastre, cât şi în realizarea Planului de acţiuni anual unde sunt cuprinse toate campanile şi acţiunile de verificare propuse. Bineînţeles, cu cât ai mai mulţi inspectori cu atribuţii de control, cu atât poţi verifica mai bine, însă respectarea legislaţiei trebuie să devină un reflex, nu să fie impusă de organele de control, întrucât suntem conştienţi că aceste controale nu le fac plăcere agenţilor economici. După cum ştiţi, în Programul de Guvernare 2017-2020 este prevăzut ca Inspecţia Muncii să-şi mărească semnificativ numărul de salariaţi, la Ministerul Muncii fiind în discuţie înfiinţarea unui departament distinct de control cu scop în identificarea şi combaterea muncii nedeclarate, deci inclusiv a muncii „la gri”, acest lucru conducând către mărirea numărului de inspectori de muncă, cel mai probabil prin transfer de la alte entităţi. Mai mulţi inspectori nu înseamnă neapărat mai multe controale, înseamnă o verificare mai amănunţiţă şi axată pe tipuri de activităţi unde deficienţele sunt în număr mai mare. Sunt convins că numărul de controale va scădea odată cu scăderea neconformităţilor constatate de organele de control.
De multe ori sesizările, fie ele şi anonime, reprezinţă o pistă pe care mergeţi pentru identificarea unor angajatori certaţi cu legea?
Sesizările pe care le înregistrăm la ITM Olt, în care se reclamă muncă fără forme legale, muncă suplimentară în cazul contractelor cu timp parţial, fie ele şi anonime, ne conduc către angajatorii de care dumneavoastra vorbiţi. Noi verificăm orice informaţie de care am luat la cunoştinţă, prin orice mijoc. Chiar dacă petiţiile anonime în care nu sunt trecute datele de identificare ale petentului pot fi clasate, pentru noi reprezintă o bună sursă de informaţii. În ultima perioadă se constată o creştere a numărului de petiţii, majoritatea referitoare la neacordarea drepturilor salariale si a altor drepturi care decurg din munca prestată. Pentru toate sesizările înregistrate s-au dispus controale, s-au trasat măsuri de remediere a deficienţelor constatate, iar unde situaţia a impus-o , inspectorii au aplicat sancţiuni contravenţionale. Nu am avut ca scop sancţionarea celor reclamaţi, am urmărit atent soluţionarea aspectelor sesizate.
Activitatea inspectorilor de muncă, pe lângă componenta de control are şi o latură de investigaţie?
Întotdeauna, înainte de a efectua un control trebuie să te informezi, inspectorii de muncă având acces la datele din Revisal unde sunt transmise de angajatori informaţii despre contractele individuale de muncă pe care le-au încheiat cu salariaţii, iar datele privind adresa sediului social şi a punctelor de lucru ne sunt furnizate de Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Inspectorii de muncă se informează în prealabil în funcţie de tipul controlului, care poate fi tematic – unde verificăm doar anumite aspecte, de fond – unde se verifică amănunţit respectarea legislaţiei muncii sau inopinat – care se efectuează cu scopul verificării unor suspiciuni, sesizări sau informaţii legate de muncă „la negru” sau „la gri”, sau ca urmare a unor campanii naţionale de control pe anumite domenii de activitate comunicate de Inspecţia Muncii Bucureşti.
Legat de activitatea pe care o desfăşoară ITM Olt, ce le transmiteţi sindicatelor şi patronatelor din judeţ?
Am un mesaj comun pentru ambele categorii. Vreau să aibă incredere în continuare în instituţia noastră, le transmit că suntem dispusi la dialog şi mediere în cunoaşterea legislaţiei muncii, ne dorim ca ambele categorii să fie mai active, mai aproape de cerinţele de pe piaţa forţei de muncă, le doresc succes în activitatea pe care o desfăşoară, iar efortul comun să fie benefic tuturor.
