În comuna Bălteni, județul Olt, unde locuiesc 1.579 de persoane, asistența socială arată, pe hârtie, mai „liniștită” decât în alte localități: 13 persoane figurează în prezent ca beneficiari de ajutor social. Însă, dincolo de această cifră, administrația locală indică o presiune mult mai mare pe capitolul indemnizații pentru persoane cu handicap, acolo unde numărul cazurilor este considerabil mai ridicat.
Datele furnizate de Primăria Bălteni arată că în comună sunt 60 de persoane încadrate la handicap grav cu însoțitor, categorie care presupune plăți lunare și un efort bugetar constant. La aceste cazuri se adaugă un însoțitor salariat, situație în care îngrijirea este asigurată printr-o relație de muncă.
Din perspectiva administrației, diferența dintre cele două zone este evidentă: ajutorul social propriu-zis are puțini beneficiari și este relativ ușor de gestionat, în timp ce indemnizațiile pentru handicap generează o obligație financiară lunară care se simte mai puternic în bugetul unei comune mici.
Pentru acordarea drepturilor, primăria spune că dosarele sunt întocmite pe baza unor documente standard, care trebuie să acopere atât componenta medicală, cât și situația familială și veniturile solicitantului. În listă intră certificate de la medic specialist, acte de stare civilă, documente care atestă veniturile, precum și ancheta socială realizată la nivel local. Abia după completarea acestor pași, cazul poate fi încadrat și pus în plată.
Într-o comună cu populație redusă, cifrele arată un contrast clar: ajutor social – puțini, handicap grav cu însoțitor – mult mai mulți, iar greul rămâne în zona plăților recurente, care nu pot fi amânate și trebuie acoperite lună de lună.
