– D-le Ion Enescu, sunteţi în fruntea acestei comune din 1996. Aţi rezistat în tranşeele a 5 mandate, de aproape un an de zile sunteţi pe poziţiile celui de-al 6-lea mandat. Mai aveţi muniţie, mai puteţi face faţă cu succes asaltului permanent al problemelor?
– La început mi-a fost mai greu, dar cu timpul m-am obişnuit şi am învăţat să mă apăr şi de gloanţele opoziţiei. De foarte mult folos mi-a fost scutul onestităţii, am observat că este impenetrabil şi am căutat să nu mă despart de el nici în somn. De aceea pot acum să mă laud, după mai bine de 20 de ani de serviciu în solda interesului public, că nu am nicio rană, nici măcar o zgârâitură, iar în ce priveşte muniţia, înţelegând prin aceasta proiecte de dezvoltare pentru comună, să ştiţi că încă mai am destulă.
– Care au fost cele mai importante proiecte implementate până acum?
– Cel mai important, prin prisma implicaţiilor benefice pentru comună, dar şi a efortului financiar, este proiectul integrat de apă şi canalizare, pe fonduri europene, Măsura 3.2.2., o investiţie de 5 milioane de euro, realizată printr-un proiect comun cu Primăria Găvăneşti, în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Valea Gemărtăluiului”. În cadrul aceluiaşi proiect, am cuprins şi modernizarea drumului de legătură dintre Baldovineşti şi Găvăneşti, un pod peste pârâul Geamărtălui, precum şi modernizarea unor drumuri comunale în lungime totală de 18 km. A fost, cum am spus, un proiect integrat care a mai prevăzut şi construirea unei grădiniţe cu trei săli de clasă, în satul Pietriş, şi protejarea unor elemente ale cadrului natural „Fântâni”, din acelaşi sat. Cu bani de la bugetul local am reabilitat Şcoala cu clasele I-VIII, asftel încât copiii să aibă la dispoziţie toate condiţiile necesare unui învăţământ modern şi de calitate. Tot prin eforturi proprii, adică 3,5 miliarde de lei vechi din bugetul local, am renovat sediul fostului CAP şi l-am adus la standardele unei clădirii moderne, în care să poată funcţiona Primăria şi Consiliul Local Baldovineşti. Vedeţi şi dvs. cum arată acum şi cât de frumos am amenajat curtea Primăriei, arată ca un adevărat părculeţ, cu bănci pe care oamenii care vin cu treburi pe la Primărie să aibă unde să se odihnească puţin şi să se relaxeze.
– Aţi pomenit de satul Pietriş şi mi-am adus aminte că există aici un cimitir caracterizat ca al doilea cimitir vesel din ţară, după cel de la Săpânţa, din Maramureş. De ce nu se vorbeşte despre acesta aşa cum se vorbeşte despre cel de la Săpânţa? De ce nu ar putea deveni acesta un simbol al Olteniei aşa cum este Săpânţa pentru Maramureş? Am auzit că nici măcar nu este înscris printre traseele culturale ale judeţului. E adevărat?
– Din păcate, nu prea ştim să ne promovăm judeţul, să arătăm lumii ce avem noi mai frumos şi mai interesant. Sau, mai bine spus, pentru domeniul culturii sunt alocate prea puţine fonduri ca să putem restaura ce e de restaurat şi să ne arătăm faţa în lume. Altfel, cum să arătăm lumii numai nişte ruine? În ce priveşte cimitirul de la Pietriş, specificul lui este dat de crucile din lemn, lucrate în stil tradiţional, incizate şi pictate cu motive florale şi chipuri de sfinţi, în culor foarte puternice şi cu un fel de pălării pe ele, tot din lemn, de unde şi caracterizarea de cimitir vesel. Acum cimitirul este într-o avansată stare de degradare, mai sunt vreo 60-70 de astfel de cruci sau troiţe. S-a încercat restaurarea lor, dar toate proiectele depuse în acest sens la Ministerul Culturii au fost respinse de la finanţare. Faptul că este inclus în lista monumentelor istorice din judeţul Olt nu este de natură să-l protejeze, aş zice că, dimpotrivă, tocmai pentru că este monument istoric, noi, ca autorităţi locale, nu putem interveni, ţine de Ministerul Culturii. În consecinţă, crucile se degradează în continuare, iar altele nu mai apar, căci şi aici a pătruns modernitatea: oamenii nu-şi mai comandă acum cruci din lemn, sunt preferate cele din marmură. Şi meşterii cruceri au dispărut, nu mai sunt acum decât vreo doi, trei. Aşa se face că, dacă nu se intervine în niciun fel, odată cu aceste cruci pot dispărea unele dintre dovezile importante de autenticitate şi tradiţie din judeţul nostru.
– Cu ce se ocupă, în principal, oamenii din comună?
– Bineînţeles, cu agricultura, cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Cei mai mulţi gospodari sunt foşti disponibilizaţi din întreprinderile din Balş. IOB-ul, întreprinderea fanion a oraşului Balş, cu mii de angajaţi de prin comunele învecinate a murit, otrăvită de incompetenţa conducerilor care s-au perindat după 1989, aşa că ţaranii deveniţi muncitori au fost nevoiţi să se întoarcă la ţară şi să încerce să redevină ţărani. Întoarcerea la prima dragoste, cu mâinile goale, adică lipsiţi de uneltele necesare, respectiv, tractoare, semănători, pluguri, seminţe de calitate, îngrăşăminte etc., i-a făcut pe mulţi să renunţe la a mai continua pe cont propriu şi să aleagă alternativa mult mai avantajoasă a arendării pământului către asociaţiile agricole. Pe de altă parte, unii dintre tineri au reuşit să-şi înfiinţeze mici ferme şi, accesând fonduri europene, să demareze afaceri de succes. Noi îi încurajăm şi încercăm să-i ajutăm cu tot ce putem, pentru ca exemplul lor să fie urmat de cât mai mulţi tineri. În acelaşi timp, încercăm să creem în comună toate condiţiile care, în general, îi interesează pe tineri: un cămin cultural modernizat, unde să se poată organiza tot felul de evenimente, o bază sportivă dotată cu toate utilităţile… În plus, din 10 noiembrie 2016, în comuna noastră funcţionează un Centru de Permanenţă, al şaselea din judeţul Olt, după Brastavăţu, Crâmpoia, Dobroteasa, Osica de Sus şi Vişina. Meritul nostru constă în faptul că am pus la dispoziţie spaţiul, în rest activitatea din Centru este finanţată de la bugetul de stat şi coordonată prin Casa de Asigurări de Sănătate, pentru funcţionarea unui astfel de Centru fiind nevoie de o convenţie de asociere a medicilor de familie.
– Ce aveţi de gând să mai faceţi în perioada următoare?
– În primul rând vrem ca în acest an să finalizăm proiectul referitor la canalizare. La finalul acestei investiţii, chiar vom putea spune că am făcut tot ce trebuia pentru comună, aşa încât cine va vrea să investească în Baldovineşti să ştie că are aici asigurate toate facilităţile, inclusiv cele de ordin fiscal. În acelaşi timp, vrem să încheiem şi lucrarea prin care sunt realizate trotuare pe ambele laturi ale drumului principal. Tot în 2017, vom moderniza peste 6 km de drumuri de exploataţie agricolă, în satele Baldovineşti şi Pietriş, inclusiv 21 de podeţe. Drumurile, fiind cu o singură bandă de circulaţie, s-au prevăzut 25 de locuri de întâlnire, valoarea întregii lucrări fiind estimată la 3,6 milioane de lei noi. Mai avem depuse la Ministerul Dezvoltării încă două proiecte, unul care priveşte extinderea canalizării în ultima porţiune de comună, în satul Gubandru, iar celălalt referindu-se la ceva despre care putem spune că reprezintă o idee a noastră, originală. Urmărind reabilitarea iluminatului public, ne-am gândit la un sistem care să ne ofere independenţă energetică, să nu plătim nimic pentru energia electrică produsă. Este vorba de un sistem mixt, solar-eolian, prevăzut cu panouri solare, care să producă energie când e soare, şi cu palete care să producă energie când e vânt.
– În afară de cimitirul de la Pietriş, ce alte monumente istorice aveţi în comună?
– Mai avem biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din satul Baldovineşti. A fost construită în 1739 şi a fost refăcută parţial în 1860. Relaţia bună cu Primăria se reflectă în faptul că biserica este bine întreţinută, un merit în acest sens revenind şi enoriaşilor. Alt monument istoric este biserica cu hramul Sfântul Ilie, din satul Gubandru, ridicată la 1835 şi renovată de la temelie în anul 1981.
– Cu actualul Consiliu Local în ce raporturi vă aflaţi?
– Absolut normale. Dintre cei nouă consilieri, 6 sunt de la partidul meu, PSD, iar ceilalţi 3 sunt de la PNL. Cu viceprimarul Florin Popa colaborez încă de la primul mandat. Formăm o echipă atât de sudată, încât, dacă am intrat împreună în Primărie, tot împreună vom ieşi, cu inima împăcată că am făcut tot ce a depins de noi să aducem un spor de prosperitate şi de civilizaţie pentru locuitorii acestei comune.
– Vă mulţumesc, d-le primar.
Constantin Smedescu
