În timp ce în ţara vecină şi prietenă, Ungaria, toate localităţile sunt încălzite cu gaze, deşi subsolul pustei maghiare nu conţine niciun strop de gaze sau petrol, în România nici măcar localităţile prin care trec magistralele de gaze nu beneficiază de această resursă cu care ne-a dăruit Dumnezeu. Una dintre aceste localităţi este şi Bărăşti – o comună frumoasă, din subsolul căreia încă se mai extrage petrol, motiv pentru care comuna se află în raza activităţii OMV Petrom. În mod logic, locuitorii de aici ar fi trebuit de mult timp să-şi încălzească locuinţele cu gaze, au cerut insistent să li se creeze această facilitate, dar cine să-i audă? Primarul lor, Virgil Gealapu, încă din 1996 de când conduce destinele acestei comune, a început să tatoneze terenul în direcţia creării sistemului de gaze în comuna sa.
Iar când la conducerea Guvernului României a venit Viorica Dăncilă, primarul din Bărăşti a crezut că şansele au crescut, că, în sfârşit, visul lui se va împlini. A şi angajat o firmă care să realizeze studiul de fezabilitate şi, plin de speranţă, s-a deplasat la sediul OMV Petrom din Piteşti, unde director este nimeni altul decât Cristi Dăncilă, soţul doamnei prim-ministru. L-a rugat să-i trimită o firmă care să-i facă proiectul de gaze. Şi l-a mai rugat o dată şi încă o dată… Uitase că aceeaşi persoană îi promisese că îl va ajuta la modernizarea iluminatului public din comună – promisiune neonorată. De data aceasta, nici măcar nu i-a mai promis. I-a rămas să se descurce cum poate. Ca şi cu drumurile din comună. A reuşit multe lucruri bune în această privinţă, cu bani din surse locale, dar pentru asfaltarea întregii reţele de drumuri comunale se aştepta la nişte bani de la Guvern, prin PNDL-2. N-a primit nimic.
Ce mai are de făcut acum este să se pregătească pentru bătăliile electorale din acest an, să adune cât mai multe voturi pentru partidul din care face parte şi să spere în continuare. Speranţa moare ultima, nu-i aşa?
