Sfidare fără limite

0
496

Pe cărările bătute de caii lui Arpad în Transilvania, venind dinspre pusta maghiară, trecând peste rezistența voievozilor români Menumorut și Gelu, îi vedem astăzi pe conducătorii Ungariei cum își plimbă caii-putere pe unde vor și când vor, profitând de neglijența criminală a conducătorilor României, care au uitat să le marcheze drumurile cu indicatoare de tipul „Acces interzis”, „Drum înfundat” etc. Nici măcar limitatoare de viteză nu le-au pus în cale, judecând după viteza cu care oficiali maghiari de toate rangurile se perindă pe șoselele Transilvaniei, fără ca vreun amărât de polițist român să le iasă în cale și să îndrăznească să le suspende permisul.

La puțin timp după vizita președintei Ungariei, care și-a permis să decoreze pe cel care a ars chipul lui Avram Iancu, a urmat vizita premierului Viktor Orban, cel care la Băile Tușnad a scuipat încă o dată pe obrazul demnității noastre naționale. De câte ori ne-a trecut granița, el s-a arătat surd și orb față de orice autoritate statală românească, având ochi și urechi numai pentru etnicii maghiari și secui. Ca și săptămâna trecută, la Băile Tușnad. Înconjurat de maghiari și secui, el a defilat pe sub streșinile românismului, fluturând steagul ținutului secuiesc și astupându-ne astfel ferestrele sufletului. Când niște tineri români au îndrăznit să tragă storurile indiferenței și să le iasă în cale cu inscripția ”Ceva este etern: Transilvania pământ românesc”, a fost cât pe-aci să fie linșați de mulțimea înfierbântată. Și nu am văzut nicio reacție din partea vreunui reprezentant al statului român. Doar pe o cale neoficială, pe pagina sa de facebook, am citit o notă a deputatului PSD, Silviu Macovei: „Este inadmisibil ca Universitatea de Vară de la Tuşnad să ajungă o rampă de lansare pentru atacuri la adresa UE şi SUA. Ori redevine ce a fost la început, ori să se închidă definitiv”. Dar credeți că este în stare statul român să ia o asemenea decizie radicală? Niciodată, din partea unui stat eșuat!

Când e vorba ca oficialii unguri să ne batjocorească demnitatea națională, nu există limite pentru ei. Sâmbătă, cu ocazia inaugurării noului stadion din Miercurea Ciuc, unde joacă formația de Liga a II-a, FK Csikszereda, s-a organizat un meci de fotbal între naționala U18 a Ungariei și o reprezentativă U18 din județele Harghita și Covasna. Deci, o veritabilă națională a așa zisului ținut secuiesc! Deși Federația Română de Fotbal a interzis partida, ea s-a jucat totuși, într-o veselie, cu intonarea imnurilor Ungariei și ținutului secuiesc, sub privirile extrem de încântate ale premierului Viktor Orban. Într-o scrisoare deschisă, „Către toți cei care mai au o fărâmă de onoare, demnitate și dragoste față de această țară”, mai multe galerii ale unor echipe de fotbal au cerut anularea acestei partide, subliniind adevărata ei semnificație:

Ne aflăm în fața unui nou moment zero. Din păcate, gândurile separatiste ale populației minoritare din mijlocul țării iau amploare pe zi ce trece. Noua găselniță de propagare a acestora este disputarea unui meci amical între naționalele U18 ale Ungariei și ținutului secuiesc.

Cum poate un stat imaginar să aibă o echipă națională? Cum putem permite ca pe teritoriul nostru să se nască o astfel de echipă? Chiar nu putem sesiza că ideea separatistă a luat o amploare considerabilă și că este doar începutul?

Niște întrebări pertinente la care însă sigur nu va răspunde nimeni din partea statului român. Mai este cineva atât de naiv încât să nu înțeleagă ce a devenit biata noastră țărișoară? O Românie frumos ambalată și aruncată în remorca așa zisei lumi civilizate, nu poate decât să stea cuminte aici și să aibă grijă să nu fie aruncată din cauza hârtoapelor tot mai dese și mai adânci. Iar cel mai adânc este cel generat de războiul din Ucraina. Ca să nu cadă, România trebuie să se țină bine în legăturile strânse cu partenerii ei strategici. De acum încolo, orice pumn în gura știrbă a iluziilor noastre de după 1989 ne poate arunca în afara ringului. Iar Viktor Orban, orbitând în jurul lui Putin, se pare că și-a calculat foarte bine șansele…

Constantin Smedescu