În toate țările prin care am trecut zilele astea (Ungaria, Slovenia, Italia, Franța și Spania) există infrastructură, există autostrăzi de poți să mergi doar pe ele unde ai nevoie să ajungi. Dar asta deja știm cu toții, nu mai e o noutate.
În schimb, mă gândeam la o chestie când vedeam în jur cum se circulă la oamenii ăștia pe autostradă. Nu e o competiție, cum e la noi. Șoferii nu sunt încrâncenați, nu e o permanentă luptă cu ceilalți participanți la trafic, toată lumea e relaxată. Vreau unul să se bage de pe o bandă pe alta? Îl lasă toată lumea. Ba chiar pun și frână când observă că ăla vrea să se bage, nu accelerează doar ca să nu-l lase, cum am văzut la noi de nenumărate ori.
Nu gonește nimeni ca descreieratul, nu se ia nimeni la ceartă sau la bătaie, nu iese cu înjurături și cu semne de muie din mers. Absolut toată lumea e calmă și relaxată. Da, ok, va rog să nu începeți să-mi povestiți cum ați văzut voi un nebun care alerga pe o autostradă din Italia, sau de mai știu eu unde, cu 240 km pe oră. În toate țările din lumea asta există și nebuni. Eu vorbesc acum despre regulă, nu despre excepții, nu mă interesează că s-au găsit Michel din Bordeaux sau Luca din Firenze să facă raliu pe autostradă. Pe mine mă interesează că restul, adică ăia mulți, ăia care contează, merg extrem de relaxați și se ajută unii pe alții în trafic.
La noi trăiești cu impresia că lumea nu se deplasează pe autostradă, din punctul A în punctul B, ci că participă la concursul „cine ajunge primul în punctul B” și dau totul pentru a-și adjudeca victoria. Nu, serios, voi nu trăiți cu aceeași impresie?
Și mi-am dat seama de ce ăia sunt calmi și relaxați, în timp ce noi suntem nervoși și încrâncenați. Pentru că au autostrăzi, de-aia. Toți șoferii ăia, pe care îi vedeam în jurul meu, știu că se pot deplasa oriunde doar pe autostradă, dacă vor ei. Se duc la muncă pe autostradă, în vacanță pe autostradă, la mama lu’ nevastă-sa pe autostradă, nu există vreun loc în care să nu poată ajunge pe autostradă. În condițiile astea, de ce să te grăbești, de ce să nu conduci calm și relaxat bucurându-te de drum?
Pe când la noi, oamenii, când prind o bucățică de autostradă, fac ce au auzit și ei ca se face pe autostrăzi: se merge tare, că au unde să-i dai talpă. Că așa e la noi, avem autostrăzi pe bucăți, o bucată de 17 kilometri acolo, alta de 40 de km dincolo, încă una de 13 nu știu pe unde, și tot așa.
De unde să știi cum să te comporți în trafic pe ăia 13 kilometri de autostradă, când tu toată viața ta ai mers numai pe DN-uri, iar pe DN-uri e legea junglei?
Păi când prinzi ăia 13 km de autostradă, vrei să-i dai, nene, vrei s-o calci cât ai ocazia, până nu se termină bucata de autostradă și intri iar pe DN. Intri iar în trafic nebun, începi din nou să te rogi să nu fie blocaje,
De-aia ăia de afară știu să circule pe autostrăzi, pentru că au. Noi o să știm când o să avem. Până atunci, e ca și cum ai ajunge întâmplător la un dineu oficial, fără să ai habar de reguli, etichetă sau protocol. O să te descurci și tu cum poți, deși habar nu ai care e tacâmul pentru pește sau din ce pahar se bea vinul roșu. Partea bună e că n-o să rămâi flămând, partea rea e c-o să-i faci pe toți cei care te văd cum te chinuiești să se simtă jenați. Exact ca pe autostradă.
Sursă: mihaivasilescublog.ro
