L-am reîntâlnit pe d-l deputat Alexandru Stănescu în preziua în care se pregătea să plece la Helsinki, la o reuniune interparlamentară pe probleme de agricultură comună în Uniunea Europeană. Cunoscând faptul că domnia sa se consideră mai mult un tehnocrat decât un politician propriu-zis, am căutat ca discuţia cu dânsul să se refere tocmai la astfel de probleme care ţin de domeniul său de specialitate şi a căror rezolvare intră în sarcina dumnealui, ca preşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, din Camera Deputaţilor.
– Care sunt ultimele noutăţi legate de activitatea dvs, d-le deputat?
– Ultima noutate este chiar asta: mâine (interviul a avut loc în ziua de vineri, 25 octombrie a.c.) plec la Helsinki la o reuniune interparlamentară privind Politica Agrară Comună (PAC). Şi pentru că sigur, în ordine logică, o să mă întrebaţi despre punctul nostru de vedere, v-o iau înainte şi vă spun că vom susţine acolo ca bugetul comun european să nu fie diminuat şi ne vom pronunţa împotriva plafonării plăţilor directe. De asemenea, vom susţine convergenţa externă care se referă la ridicarea nivelului plăţilor directe în ţările care sunt sub media europeană.
– Anul viitor este ultimul din exerciţiul bugetar 2014-2020. Se pregăteşte cel pentru perioada 2021-2027. În ce stadiu se află elaborarea Planului Naţional Strategic pentru această perioadă?
– În primul rând vă spun că acest program este lucrat de noi, nu l-am externalizat. La nivelul Ministerului Agriculturii s-au format nişte grupuri de lucru şi participă la elaborarea lui toate organizaţiile apropiate de agricultură. Suntem foarte atenţi în legătură cu ceea ce negociem cu Uniunea Europeană, pentru că noua Politică Agrară Comună nu va mai fi doar pe eligibilitate, ci va veni cu criterii de performanţă. După discuţiile din capitala finlandeză, voi participa la un trio cu omologii mei din Croaţia şi Finlanda, în cadrul căruia vom continua nişte discuţii care au început la Bucureşti, când România deţinea Preşedinţia europeană. Am decis să fim mult mai activi în raporturile cu UE, să participăm direct la negocieri şi să ne impunem poziţia. Până acum am cam stat deoparte, am acceptat ce ni s-a dat şi apoi am început să ne plângem de cât de rea este Europa faţă de România.
– Concret, d-le deputat, care este poziţia României? Pentru ce vă bateţi?
– Pentru perioada următoare 2021-2027 ne dorim o simplificare a PAC, cu accent pe cadrul de implementare, în sensul debirocratizării, pentru stabilirea unui cadru clar pentru cercetare şi inovare în agricultură, precum şi pentru continuarea convergenţei externe a plăţilor externe. Ne interesează, de asemenea, introducerea unei plăţi separate pentru culturile de leguminoase proteice şi sprijinirea în continuare a dezvoltării zonelor montane prin instalarea tinerilor fermieri, prin crerarea şi menţinerea activităţilor agricole şi non-agricole în astfel de zone. Dar lucrul care ne interesează cel mai mult la ora actuală are legătură tocmai cu acele plăţi directe. S-a vrut iniţial plafonarea lor, ceea ce ar fi afectat grav fermele mari, de la 300-400 ha în sus care, statistic vorbind, dau 70% din producţia agricolă a României. În cele din urmă s-a votat o plată degresivă, mult mai bună pentru noi decât acea plafonare obligatorie. Totuşi, lucrurile încă nu au fost bătute în cuie, încă suntem în negociere. După alegerile din mai a.c., Parlamentul european a căpătat altă configuraţie, va fi altă Comisie Europeană, un alt comisar european pe probleme de agricultură. Deci, discuţiile sunt pe departe de a fi încheiate. În orice caz, interesul nostru este să ajutăm fermele mici şi să oferim posibilităţi de dezvoltare fermelor mari. Dacă am plafona fermele mari, ar însemnă să împărţim o fermă mare în patru şi să creăm probleme referitoare la succesiunea în ce priveşte plata creditelor şi datoriilor acumulate de ferma iniţială. De asemenea, să ştie toată lumea că am demarat acordarea subvenţiilor pentru 202.200 de fermieri, în valoare totală de 317 milioane de euro.
– Aţi pomenit de bugetul PAC. Ce probleme ridică acesta?
– În primul rând este vorba de o reducere a lui, datorată Brexit-ului. Înainte de Brexit aveam pe PAC 34%, acum, fără Marea Britanie, bugetul comun pentru agricultură s-a redus la 28%. O altă problemă este cea referitoare la convergenţa externă. Aici, poziţia României constă în determinarea creşterii subvenţiei pe suprafaţă, până la un nivel care să atingă media europeană. Ne confruntăm însă cu împotrivirea statelor care au subvenţii mai mari, ele nu vor să le fie diminuate subvenţiile pentru a le creşte pe cele ale altor state. Revenind la bugetul PAC, noi considerăm că acesta trebuie să fie cel puţin egal cu cel din perioada 2014-2020, în condiţiile în care se doreşte eficientizarea agriculturii din punctul de vedere al protecţiei mediului, ceea ce înseamnă cerinţe suplimentare pentru fermieri, noi provocări. Ca să vă dau numai un exemplu, vom fi nevoiţi, în perioada următoare, să ţinem cont într-o măsură mult mai mare de schimbările climatice, care au ajuns, la ora actuală, să reprezinte cea mai gravă ameninţare asupra agriculturii mondiale. De aceea, în mecanismul financiar următor, UE ne impune o sumă consistentă pe mediu, de 30% din bugetul pe plăţi directe. În consecinţă, şi noi, prin noul Program Naţional Strategic vom avea grijă ca acei bani destinaţi cheltuielilor cu schimbările climatice să fie folosiţi exact în acest scop. Spun aceasta pentru că, până acum, am considerat că este mai bine să folosim aceşti bani împărţindu-i pe zona de hectar. Nu mai putem amâna marile lucrări pentru prevenirea inundaţiilor, pentru combaterea aridizării, pentru reabilitarea sistemului de irigaţii, pentru lucrări de desecare şi combatere a băltirilor, ca să nu mai vorbesc despre necesitatea continuării într-un ritm mai alert a împăduririlor.
– Care sunt cele mai importante schimbări în noua PAC?
– Noua Politică Agrară vine cu destule schimbări faţă de perioada anterioară. În primul rând este vorba de o schimbare de principiu. În perioada în curs, principiul care guvernează PAC este un model bazat pe conformitate. Adică: eligibilitatea cheltuielilor este determinată de legalitate şi de regularitatea cheltuielilor efectuate. În noua PAC se promovează un model bazat pe performanţă. Adică: eligibilitatea cheltuielilor şi rambursarea de către Comisie sunt determinate de eficienţa utilizării fondurilor. Cu alte cuvinte, se schimbă paradigma, principiul de bază, în ce priveşte fondurile europene. Un alt principiu care se schimbă este acela al regulilor comune. Până acum am avut reguli comune, valabile pentru toate statele membre, din 2021 se introduce subsidiaritatea, adică responsabilităţi crescute pentru statele membre, cu luarea în considerare, într-o măsură mai mare, a condiţiilor şi nevoilor locale. Şi în privinţa sistemului de îndeplinire a obiectivelor sunt noutăţi. În prezent acesta se bazează pe cerinţe detaliate la nivelul UE şi prevede controale stricte, sancţiuni şi măsuri de audit. În condiţiile în care, din 2021, se va merge pe modelul bazat pe performanţă, de la nivelul UE se vor urmări nişte parametri şi cerinţe de bază, rămânând ca statele membre să fie răspunzătoare pentru modul în care îşi ating obiectivele convenite.
– D-le deputat, vă rugăm să ne explicaţi următorul paradox: deşi producţiile din domeniul agricol şi zootehnic cresc de la an la an, în aceeaşi măsură cresc şi importurile!
– Ei, nu chiar în aceeaşi măsură, cel puţin în ultimul timp. Producţiile obţinute în acest an ne menţin între primii 10 producători agricoli europeni, cu peste 10 milioane tone la grâu, 18 milioane tone porumb, 2 milioane tone orz, peste 3 milioane tone de floarea soarelui. Stăm foarte bine la capitolul producţie vegetală, este unul dintre punctele noastre tari. Este totuşi o realitate că importurile agro-alimentare au crescut, motiv pentru care, în contrapartidă, am susţinut ideea asocierii producătorilor în cooperative, pentru ca valorificarea produselor să se facă direct de către ei, prin asociere, fără intermediarii care-i obligau pe fermieri să vândă la preţuri foarte mici. În privinţa asocierii, avem Legea cooperativelor agricole, cu multe facilităţi fiscale, gândită tocmai pentru a-i încuraja pe micii producători să se asocieze. Sunt nişte beneficii certe pentru membrii asociaţi, totuşi, la noi, mentalitatea învechită şi slaba informare alimentează frica de cooperativă şi face ca legea aceasta să nu funcţioneze la parametrii optimi. Prin urmare, ne confruntăm, într-adevăr, cu un deficit în comerţul cu produse agroalimentare. O soluţie ar putea fi şi aceea prin care banii europeni ar urma să fie utilizaţi mai mult pe zona de procesare şi în zootehnie. Aceste două sectoare, dezvoltate cum trebuie, ne-ar permite să mergem la export cu produse cu valoare adăugată, care ar schimba balanţa în comerţul cu produse agroalimentare. Recent, am înfiinţat Casa de Comerţ Alimentar. Aceasta ar urma să aibă magazine în toate reşedinţele de judeţ din ţara noastră şi este, în viziunea noastră, încă o soluţie la paradoxul de care vorbiţi. Promovarea produselor româneşti şi comercializarea lor prin astfel de magazine va avea drept urmare diminuarea importurilor de produse alimentare. Bineînţeles, acest lucru se va întâmpla dacă noul guvern al PNL va continua ceea ce am început noi.
– Dacă cercetătorii spun că aproape 70% din suprafaţa ţării a intrat într-un proces de aridizare, ce valoare mai are terenul agricol în România?
– Pământul românesc este în continuare bun şi de calitate. Avem terenuri valoroase, ceea ce se vede şi din faptul că se tranzacţionează la preţuri ce pleacă de la 3000 de euro hectarul, ajungând şi la 10.000 de euro şi chiar mai mult.
– Care este cea mai recentă iniţiativă legislativă a dvs.?
– Este o iniţiativă legislativă depusă la Senat, prin care vrem să scoatem cormoranul din Anexa 2 a Legii Vânătorii, ceea ce ar permite vânarea lor, pentru că s-au înmulţit foarte mult. Un singur cormoran consumă anual 150 kg de peşte. La 140.000 de cormorani câţi există în ţara noastră, cantitatea de peşte consumată este de peste 20.000 de tone. Este foarte mult, depăşeşte cu mult întreaga noastră producţie de peşte în acvacultură, de 12.000 de tone.
– D-le deputat, vă respect dorinţa de a nu vorbi nimic despre actuala situaţie politică din ţară. Drept urmare, vă propun să încheiem aici acest interviu. Vă mulţumesc pentru timpul acordat.
Constantin Smedescu
