Inginerul Adrian Popescu, director general TMK-ARTROM Slatina: SANCȚIUNILE ECONOMICE NU TREBUIE SĂ DISTRUGĂ ECONOMIA ROMÂNIEI, A SLATINEI!

0
1991

Inginerul Adrian Popescu, director general TMK-ARTROM Slatina:

SANCȚIUNILE ECONOMICE NU TREBUIE SĂ DISTRUGĂ ECONOMIA ROMÂNIEI, A SLATINEI!

TMK-ARTROM a fost înființată în anul 1982, și după șase ani, a început să producă, sub denumirea ”IT” (Interprindere de Țevi) Slatina, țevi din oțel fără sudură.

După numai câțiva ani, în 1991, este transformată în societate pe actiuni și redenumită ARTROM SA.

Timp de mai mulți ani, uzina slătineană a trecut prin procesul de privatizare, fiind la un pas de falimentare.

Numai interesul și lupta dusă cu mari eforturi de către un grup din conducerea societății, sprijinit de salariații ei (încrezători în ideea de a salva această unitate de la a piere, printr-o privatizare serioasă) au avut succes/anunțat: SC ARTROM A DEVENIT MÂNDRIA ”ȚEVARILOR” DIN ROMÂNIA!

Alături de cealaltă perlă a industriei românești, tot o unitate slătineană, ALRO SA, are parte în acest an de mari probleme economice: scumpirile nejustificate ale prețurilor de cumpărare a energiei electrice și a gazului metan. La care se adaugă recentul conflict armat din Ucraina și sancțiunile dispuse de unele țări europene și din lume.

Sunt momente grele pentru directorul general de la TMK-ALTROM (și echipa sa de conducere), Adrian Popescu, asemănătoare cu evenimentele dificile trăite și în urmă cu peste 20 de ani.

Tânărul inginer de atunci, acum manager cu multă experiență, este unul dintre cei mai apreciați conducători din industria românească! Prezentăm mai jos punctul de vedere al directorului general TKM-ALTROM Slatina, Adrian Popescu:

”TMK-ARTROM SA este o societate care produce oțel și țevi din oțel pentru aplicații industriale, mecanice, componente auto finite, cilindrii hidraulici și pistoane pentru cilindrii hidarulici. A fost înființată în 1982, a fost pusă în funcțiune în etape, prima dată în perioada 1989-1992, în anul 1989-1999 ea ajunsese în pragul falimentului, iar după privatizarea din 1999-2000 ea a fost puternic modernizată și dezvoltată cu ajutorul finantarilor directe ale acționarului majoritar. În TMK-ARTROM s-au realizat după privatizare investitii reale tehnologice de cca. 250 milioane EURO capitalul societatii fiind puternic majorat de asemenea. Sub numele de TMK-ARTROM se afla astăzi fuzionate două uzine (TMK-ARTROM și fosta TMK-RESITA, privatizata și ea în anul 2004 de asemenea din stadiul de societate aflata in lichidare).

TMK-ARTROM este o societate care operează autonom față de TMK, se finanțează și se aprovizionează cu resurse numai de pe piata Uniunii Europene și piețele sale de vânzare sunt Europa și America. Realizează o cifra de afaceri de cca. 1,45 miliarde lei din care 85% din export în Europa și America. Politica noastra de business autonom include și faptul că TOATE vânzările noastre se fac DIRECT către clienți neînrudiți sau neafilitați, cu alte cuvinte nu vindem prin firme afiliate/inrudite. Noi avem proprii nostri vânzători și nu apelam la rețeaua TMK de vânzare. Politica noastra de vânzări directe către client este data și de specificul nostru: producem țevi care sunt destinate la peste 600 de clienti din Europa și America, cei mai mulți utilizatori finali cu grad mare de complexitate din domenii ca: automobile construcții de masini, echipamente hidraulice, energie, constructii structurale, etc.

În afară de producția si vanzarea produselor noastre din Romania, in ultimii ani am importat din Rusia produse complementare (pe care noi nu le fabricam) de la uzinele inrudite si pe care le-am revandut catre companii din ROMANIA ca materie prima pentru productia lor (in general din domenii ca: productia de laminate din otel, componente auto, constructii de masini si energie). Am importat de regula unele produse care sunt deficitare în România și EU. Totuși aceasta parte de import are un efect mic in EBIDTA noastra (sub 1%).

Din aceste motive blocarea traficului de business între Rusia și Europa nu a afectat semnificativ principalul nostru obiect de activitate (productia și vânzarea țevilor produse de noi în România) dar a afectat importul nostru de profile metalurgice și care erau materii prime pentru companii neîrudite din România. Unele ne sună deja disperate pentru ca nu pot să continue activitatea și sunt în pragul opririi. Și sunt companii mari din economia româneasca cu care avem relații de mulți ani, suntem colegi cu ei în industrai româneasca dar din păcate nu mai putem să îi ajutăm decât în mică măsură.

De-a lungul anilor noi nu am avut ca practica plata de dividende și (cu o foarte mică exceptie în trecut) nu am platiti dividende actionarilor. Acționarul nostru majoritar din Germania a prefereat ca în ultimii 20 de ani să lase dividendele ca sursă de finanțare a investițiilor în România. De aceea neplata dividendelor pentru noi este o chestiune implementata deja de multi ani.

Totuși vreau să spun (deși în ultimele zile m-am abținut la a face comentarii) ca cel mai rău ne afecetaza unele comentarii ale unor romani care instiga la blocarea activitatii uzinelor romanesti cu control rusesc asupra actiunilor lor. Noi intelegem ca acest razboi nedrept in Ucraina are consecintele sale, ca nu trebuie sa acceptam ca firmele sa mai plateasca dividende sau alte forme de beneficia catre Rusia (noi nu am facut-o niciodata ba mai mult am FOST finantati de catre actionari de cele mai multe ori fara costuri) dar de aici pana la a instiga la oprirea neconditioneata a activitatilor uzinelor de productie din Romania doar pentru ca intr-un moment din istorie STATUL ROMAN a decis sa le vanda unor entittati controlate din Rusia, este mult. Aceste declaratii publice ne sperie clientii, furnizorii, bancile cu care lucram si de la aceste emotii pana la pierderi de business nu mai este decat un pas. Cred ca trebuie sa facem distinctie clara intre FUNCTIONAREA ACESTOR UZINE si INTERDICTIILE FIRESTI DE A NU PERMITE PLATI DE BENEFICII catre entitati din Rusia ; Mai mult unele din uzinele in discutie au si productie cu caracter special, strategic de care o tara nu se poate lipsi.

Blocarea unor banci din sistemul SWIFT nu ne afecteaza direct pe noi pentru ca activitatea noastra principala nu presupune importuri de resurse din Rusia, nu platim dividende,  noi avand o activitate autonoma si care nu este legata ombilical de resurse din Rusia. Dar asa cum am aratat afecteaza activitatea noastra minoritara de trade cu produse siderurgice – materii prime pentru alte companii din Romania,  pentru ca nu vom mai putea importa aceste materii prime pentru ei.

În acest moment TMK-ARTROM are cca. 2.350 de angajati (1550 in Slatina, 770 în Resita și circa 30 răspândiți în Europa și SUA în reprezentantele noastre de acolo). Este evident ca suntem ingrijorati de situatia lor, multi sunt in companie de foarte multi ani, cu familiile lor si cate doua generatii impreuna. Eu sunt Directorul general al societatii de 30 de ani , nucleul echipei de management este cu mine de aproape 30 de ani si (desi am trecut prin situatii critice grele in trecut) nu cred ca am avut o amenintare mai mare decat astazi la adresa societatii sau a salariatilor.

Fata de colegii nostrii din TMK-ARTROM, nu putem sa facem decat ceeace am facut de 30 de ani: DATORIA fata de ei si fata de societatea inregistrata in Romania. Restul va depinde de ce decizii politice se vor lua.

Dacă decizia va fi de oprire, atunci și rezultatul social negativ este de așteptat. Oprirea activității unui compex de uzine ca TMK-ARTROM în România ar putea produce șocuri economice în cei peste 600 de clienți din Europa și America mulți dintre ei neavând astăzi alternative de aprovizionare decat … în Rusia sau China. Numai în România estimăm ca producători din diverse domenii care utilizează produsele noastre (unele unicat) vor avea probleme deosebite fiind afectați zeci de mii de angajați.

Dar eu sper și cred că decidenții politici atât în România cât și la Bruxelle pot face distincția între activitatea în interiorul UE a acestor companii și restricțiile privind transferul de beneficii către Rusia.

Consider că trebuie nuanțate declarațiile făcute public și făcută diferențierea între restricțiile de a face transferuri de beneficii către Rusia și EXISTENȚA unor companii productive cu mii de angajați. S-a creat în jurul companiilor care au (direct sau indirect) control parțial din Rusia asupra acțiunilor lor un fel de isterie generalizata (alimentată și de neînțelegera unor mecanisme economice) care face acum mai mult rău decât sancțiunile însele.” a precizat managerul TMK-ARTROM.

Față de poziția societății slatinene putem menționa și pozitia domnului Dr. Ing. Petru Ianc, Presedintele Societății Române de Metalurgie:

„Măsurile pe care le luăm în legătură cu aceste întreprinderi trebuie să fie împotriva ruşilor, nu a noastră. Noi avem nevoie de activitate economică aici. Trebuie să fim deştepţi şi să luăm măsuri care să nu ne afecteze pe noi. Credeti ca englezii închid Chelsea (club de fotbal deţinut de miliardarul rus Roman Abramovich – n.red.)? Chelsea e a englezilor, e un club vechi de sute de ani“, a spus Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie.

Ne bucură să constatăm faptul că unii politicieni din județul Olt, în special senatorul Paul Stănescu, liderii de sindicat din cele două unități slătinene au luat atitudine astfel încât industria slătineană să nu fie afectată.

Pavel Calciu