Ilie Catana, pe ultimul drum

0
583

Pentru Ilie Catana nu mai există mâine. Pentru el, timpul s-a oprit în loc. La 76 de ani, inima sa a încetat să mai bată. Marți, 14 septembrie 2021, a fost capătul drumului. Un drum pe care Ilie Catana l-a străbătut cu demnitate și devotament. S-a dedicat trup și suflet profesiei de dascăl care, pentru el, a contat, înainte de toate, ca vocație. Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, și-a croit o carieră strălucită în domeniu. Între 1976 și 1985 a fost inspector școlar pentru disciplinele socio-umane, iar după Revoluție, timp de aproape 4 ani, a ocupat funcția de inspector școlar general în cadrul ISJ Olt.

În această funcție l-am găsit eu, la revenirea în Județul Olt, în timp ce mă pregăteam să ocup o catedră la Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina. Nu mă gândeam, în momentele acelea, că voi fi coleg de catedră cu un astfel de om, de o probitate desăvârșită. Ca inspector școlar general, n-a făcut concesii nimănui, iar când a fost obligat să le facă, și-a dat demisia. A revenit la catedră, dezgustat de jocurile de culise care începuseră prin mai toate instituțiile tinerei noastre democrații originale. Un timp, a cochetat și cu politica, a încercat câțiva pași pe acest drum, dar s-a dat repede la o parte, sufletul lui nobil nesuportând să fie împroșcat de niciun strop de murdărie. Și așa i-a rămas sufletul, imaculat, până la sfârșitul vieții.

Am scris împreună 3 cărți: de logică, de economie și de filosofie, pentru elevi. A fost o colaborare perfectă. Eu și toți profesorii de la Colegiul Național „Radu Greceanu” am pierdut un coleg și un prieten. Și toți cei care l-au cunoscut, nu se poate să nu fi văzut în el ceea ce am văzut noi, care i-am fost mai aproape: un om de o calitate rară, care a făcut cinste demnității de om.

Joi, 16 septembrie 2021, familia, prietenii, cunoștințele l-au condus pe Ilie Catana pe ultimul drum. Cimitirul Strehareți a fost destinația finală, capătul drumului de unde începe alt drum, pe partea din dos a tapetului existenței. Îl văd acum pe profesorul Ilie Catana pe drumul eternității, grăbindu-se, ca-n fiecare dimineață pe Pământ, să ajungă la școală. Ca și pe Pământ, nici pe acolo nu vrea să întârzie. Îl așteaptă în bănci, cuminți, niște îngeri.

Constantin Smedescu