„Avem arta pentru ca adevărul vieţii să nu ne ucidă”, scria Nietzsche, surprinzând una dintre funcţiile importante ale artei, şi anume aceea de a oferi un fel de centură de siguranţă în ascensiunea individului pe verticala umanităţii. Căci, asemenea electricianului căţărat pe stâlpii care susţin firele de curent electric, cu toţii, pe întreg parcursul vieţii, ne confruntăm cu pericolul permanent de a fi electrocutaţi de adevărul care circulă în continuu, deseori la cea mai înaltă tensiune, prin firele nenumăratelor tipuri de legături sociale. Dar avem arta, care transformă adevărul – această formă de energie indispensabilă vieţii – într-un fel de oxigen care ne pătrunde în sânge şi întreţine flacăra vieţii.
La un astfel de adevăr pare să fi ajuns şi George Smarandache, director al Centrului Cultural „Eugen ionescu” Slatina şi preşedintele Asociaţiei Culturale „Center Inter Art” România. Folosindu-se de artă precum alchimiştii care visau să transforme plumbul în aur, el a găsit formula cea mai potrivită care să-l conducă la atingerea scopului propus. Arta este pentru el materia primă care, turnată în creuzetul talentului, se transformă în adevărul cel mai pur. Un adevăr al vieţii care, odată obţinut, devine suport pentru toate acţiunile ulterioare şi face surmontabil orice obstacol.
George Smarandache s-a născut pe 29 septembrie 1965 în comuna Coteana. După absolvirea Liceului Industrial nr.1 Slatina, a urmat cursurile Şcolii Militare din Sibiu şi a funcţionat în calitate de cadru militar activ, în Sibiu, din 1986 până în 2002. În toată această perioadă, a profitat din plin de faptul că Sibiul era un puternic centru cultural, participând la tot ce însemna viaţă culturală: spectacole de teatru, cenacluri literare, vernisaje şi expoziţii de pictură, sculptură etc. În Mărginimea Sibiului se simţea cel mai bine, pentru că-i evoca frumuseţea şi farmecul special al tradiţiilor din satul său natal. Trecut în rezervă, s-a stabilit în Slatina, spre sfârşitul lui 2003, iar afinităţile sale spre viaţa culturală l-au determinat să înceapă o carieră în această direcţie. Prin urmare, în 2004, a intrat prin examen la Centrul Cultural Olt, condus la acea vreme de mult regretatul Nicolae Truţă. Aici a avut bucuria să întâlnească alţi doi împătimiţi pentru cultură: Visi Ghencea (o altă dureroasă dispariţie prematură) şi Valeru Ciurea. În special cel din urmă, intuindu-i talentul veritabil, l-a îndemnat să scrie.
A debutat în 2010, cu un volum de proză pe care l-a lansat la târgul de carte Gaudeamus Bucureşti, urmat de încă două, toate cuprinzând scene din lumea satului, după care s-a dedicat poeziei, scriind câteva volume de poezie de dragoste. În 2011, i-a fost pusă în scenă şi prezentată publicului slătinean, în regia Andrei Negulescu, prima piesă de teatru, „Măgura”, cu Claudiu Bleonţ în rolul principal. Cu această piesă s-a deschis prima stagiune teatrală din istoria Slatinei. Doi ani mai târziu, a fost invitat în Noua Zeelandă, de comunitatea românilor de acolo, pentru a dezvolta un proiect cultural. La Auckland, din nou cu Claudiu Bleonţ în rol principal, alături de actori locali, s-a jucat piesa „Măgura”, iar succesul a fost atât de mare că, de atunci, românilor din Auckland li se mai spune şi „măgureni”. Mai mult, au înfiinţat şi o formaţie de teatru, pe care au botezat-o (cum altfel?)… „Măgura”! Aceeaşi piesă s-a jucat şi la Cambera, în Australia, în cadrul festivalului internaţional „Genii la antipozi”, din 1 decembrie 2016. Deşi invitat de Ambasada României din capitala australiană, nu a putut să participe în persoană, din păcate, rămânând să se bucure de la distanţă de succesul piesei sale, al cărei afiş a stat alături de cel al lui Brâncuşi.
Succesul primei piese de teatru l-a determinat să continue şi, în 2014, regizorul Dan Tudor i-a pus în scenă piesa „Nebuniile dragostei”, în care au jucat actori renumiţi, precum Marius Bodochi, Adriana Trandafir, Anca Sigartău, Monica Davidescu, Gabriel Fătu, Flavia Cazacu, alături de care, în buna tradiţie de promovare a artişilor amatori locali, a evoluat şi Valeru Ciurea. Astfel, publicul slătinean a fost răsfăţat din nou cu un spectacol de calitate. La fel s-a întâmplat şi în 2018, cu spectacolul „Zvonul”, avându-l ca protagosnist pe actorul Liviu Cheloiu. În prezent, se pregăteşte punerea în scenă a unei noi comedii, cu Andrei Duban în rolul principal, alături de Anca Ţurcaşiu şi Eva Moise. De asemenea, speră ca până la sfârşitul acestui an, la Teatrul Dramaturgilor Români, din Bucureşti, să se pună în scenă piesa „Fluturele Alb”, care a fost selectată de secretariatul literar al teatrului respectiv.
De o diversitate expresivă impresionantă, remarcându-se în proză, poezie şi teatru, George Smarandache a revenit anul acesta cu două realizări de excepţie: piesa deja menţionată, „Fluturele Alb”, şi volumul de poezie „Cântarea Cântărilor”, acesta din urmă în ediţie bilingvă, traducerea în engleză fiind asigurată de prof. univ. Daniel Ioniţă, din Sydney, preşedintele Academiei Româno-Australiene. Lansată la Biblioteca „Mihai Eminescu” din Bucureşti, apoi la Centrul Cultural „Eugen Ionescu” din Slatina, „Cântarea Cântărilor” a fost tradusă şi în limba spaniolă, de Lucica Tudoran, şi lansată la Zaragoza, în iunie a.c., în prezenţa lui Alexandru Ion Steriu, consul al României în Zaragoza. În sensul colaborării şi promovării valorilor culturale româneşti peste hotare, menţionăm şi emisiunile în direct, pe canale mass-media din Madrid, interviuri şi conferinţe cuprinse ulterior în volumul „Peregrinări de suflet, cultura românească din Oltenia la Madrid”.
Creator de un real talent, George Smarandache a demonstrat şi certe abilităţi de administrator. Ca director, a reuşit să facă din Centrul Cultural „Eugen Ionescu” unul dintre cele mai puternice nuclee teatrale din zonă, un punct de atracţie pentru multe trupe profesioniste de teatru din centre consacrate, precum Bucureşti, Piteşti, Craiova, Râmnicu Vâlcea etc. Totodată, a sprijinit înfiinţarea şi manifestarea lor pe scena teatrului din Slatina a mai multor trupe de amatori – nişte entuziaşti care şi-au făcut din teatru un mod de viaţă. Este vorba de trupe precum Iordache Art, Olt Artis, Pro Art, ASCDE, alcătuite din tineri care au înţeles să-şi petreacă timpul liber altfel, şi anume dedicându-se acestei nobile arte moştenite de la Eschil, Sofocle şi Euripide. La „Doina Oltului” se ocupă cu realizarea de proiecte culturale, cea mai notabilă reuşită a sa în acest domeniu fiind manifestarea de anul trecut de la Cezieni, de Ziua Iei, cel mai mare proiect cultural din ţară. De asemenea, a realizat proiectul pentru reabilitarea Monumentului Eroilor din comuna Urzica. Din 2003, împreună cu Visi Ghencea, Valeriu Ciurea, Nichita Dragomira, Nicu Popa, Iliuţă Brăileanu, a început să organizeze Festivalul „Oltenii şi restul lumii”.
Dar una dintre cele mai mari satisfacţii ale sale, de când conduce această instituţie de cultură, este dată de înfiinţarea, cu sprijinul său, a unor formaţii artistice sau echipe de teatru în aproape fiecare unitate de învăţământ din Slatina, de la grădiniţă până la nivel de liceu. Astfel a reuşit să creeze în jurul tetrului „Eugen Ionescu” o adevărată stare de emulaţie printre cei mai tineri slătineni. Ei vin acum la teatru nu numai ca spectatori, ci şi ca autori de spectacole proprii.
În orice ipostază, cu profesionişti sau cu amatori, scena teatrului slătinean este acum un adevărat loc de întâlnire pentru iubitorii de spectacole de calitate şi de artă, în general. Pentru că aici se organizează şi concerte de muzică uşoară, populară sau clasică, şi expoziţii naţionale şi internaţionale de artă fotografică, de artă grafică, lansări de carte, inclusiv o serie de activităţi cu scop caritabil. Şi dacă toate acestea se întâmplă, este pentru că, aici, luminile rampei sunt ţinute tot timpul aprinse de un suflet mare, ce aspiră cu îndreptăţire la nemurirea artistică.
Constantin Smedescu
