Cu preţuri mari, locuri de muncă incerte şi cu pandemia încă în putere, cât va rezista încrederea populaţiei?

0
276

Dacă în criza grecească pensionarii şi oamenii de afaceri au ajuns să se sinucidă, acum în Turcia 100 de muzicieni şi-au luat viaţa pentru că nu mai aveau din ce să trăiască.

Lipsa de precipitaţii din SUA, Canada şi Franţa afectează culturile de cereale ♦ China cumpără oricât de multe cereale poate, de oriunde ♦ Cerealele şi legumele influenţează puternic preţurile de consum la orice, de la pâine şi pizza la carne şi chiar apă carbogazoasă ♦ Materiile prime alimentare mai scumpe dau un impuls suplimentar creşterii preţurilor altor materii prime precum metalele folosite din plin de o industrie în revenire.

Grâul, porumbul şi soia s-au scumpit pe pieţele internaţio­nale până la niveluri nemaivăzute din 2013. În SUA, preţurile cărnii de porc au ajuns la maximele de după 2014. În Turcia, inflaţia la alimente este de două cifre.

Mâncarea mai scumpă vine la pachet cu precaritatea crescută a locurilor de muncă şi salariilor cauzată de pandemie şi criza economică. Acest lucru înseamnă acutizarea inechităţilor şi pericol de tensiuni sociale.

În Turcia, unde rata de inflaţie anualizată, adică ritmul creşterii preţurilor, depăşeşte 15%, iar şomajul oficial este de 14%, guvernul obligă fermierii să-i vândă în pierdere surplusul de producţie, în special cartofi şi ceapă, pe care apoi îl distribuie gratuit oamenilor săraci. Adesea, la astfel de puncte de distribuţie se pot observa cozi lungi. Un sondaj realizat de Ipsos a găsit că aproape jumătate din turci îşi fac griji pentru locul de muncă. Dacă în Grecia în timpul datoriilor suverane deveniseră ceva comun ştirile despre pansionari sau oameni de afaceri care se sinucid pentru că şi-au pierdut economiile, acum în Turcia, potrivit presei locale, circa 100 de muzicieni şi-au luat viaţa pentru că nu mai aveau din ce să trăiască. Însă veştile din media turcă trebuie privite cu prudenţă deoarece presa de acolo este polarizată. Pe pieţele internaţionale, grâul, porumbul şi soia, baza alimentară a celei mai mari părţi a lumii, se scumpesc până la niveluri nemaivăzute din 2013, iar ritmul de creştere a preţurilor i-a pus pe gânduri pe unii analişti, care se tem de crearea unor bule speculative, scrie Bloomberg.

Unul din vinovaţii principali este vremea nefavorabilă în ţări producătoare majore. Lipsa de precipitaţii din SUA, Canada şi Franţa afectează culturile de cereale. În Brazilia, porumbul are de suferit. În Argen­tina, vremea ploioasă întârzie recoltarea soiei. Pe lângă acestea, în centura agricolă a Americii creşte teama că seceta va lovi la vară. Între timp, China cumpără oricât de multe cereale poate, de oriunde, şi este pregătită să importe mai mult porumb ca niciodată pentru a ajuta să-şi revină populaţia de porci, distrusă de epidemia de pestă porcină. Pe pieţe se zvoneşte că importatorii chinezi vor să achiziţioneze un million de tone de porumb, spune Arlan Suderman, analist la StoneX.

„Ne apropiem de punctul în care va trebui să raţionalizăm cererea“, apreciază Jacqueline Holland, analist la Farm Futures. „Fermierii, fie rămân fără recoltă de vândut, fie aşteaptă ca preţurile să se ducă şi mai sus.“ A devenit mai scumpă şi cafeaua arabica, iar zahărul costă şi el mai mult. Piaţa boabelor de cacao se îndreaptă spre un uşor deficit în sensul că oferta este mai slabă decât cererea, potrivit Reuters. Scumpirile amplifică temerile de efectele inflaţiei alimentare. Cerealele şi legumele influenţează puternic preţurile de consum la orice, de la pâine şi pizza la carne şi chiar apă carbogazoasă. Indicele Agricol al Bloomberg, care urmăreşte principalele marfuri agricole, a urcat săptămâna trecută mai mult ca oricând în ultimii nouă ani.

Efectele scumpirii materiilor prime nu au întârziat să apară. În SUA, cea mai mare economie a lumii şi cea a cărei revenire ar trebui să ajute întreaga economie mondială, pâinea albă s-a scumpit cu 13% în timpul pandemiei, potrivit datelor oficiale, notează revista Quartz. Preţurile pâinii cresc şi în unele dintre cele mai mari economii africane. Kenia este un exemplu. Pâinea se scumpeşte şi în Irlanda, dar acolo una din cauze sunt taxele suplimetare de import post-Brexit. Irlanda importă 90% din făina pe care o foloseşte din Marea Britanie. În Europa există de obicei un decalaj de şase luni între majorarea cotaţiilor materiilor prime şi creşterea preţurilor la raft deoarece retailerii pot folosi diverse metode, cum ar fi renunţarea la promoţii, pentru a evita taxarea clientului.

În UE, Germania se chinuie să aducă sun control răspândirea pestei porcine africane. Această ţară este unul dintre cei mai mari exportatori de carne, dar epidemia de pestă i-a blocat accesul la pieţele din afara spaţiului comunitar. Preţurile cărnii au început să urce şi acolo, după un plonjon puternic iniţial, iar fermierii se plâng că se scumpesc nutreţurile. Materiile prime alimentare mai scumpe dau un impuls suplimentar creşterii preţurilor altor materii prime precum metalele folosite din plin de o industrie în revenire. Cotaţiile cuprului cresc accelerat şi se îndreaptă spre cel mai ridicat nivel din istorie. Maximul a fost înregistrat în februarie 2011 „ 10.190 de dolari tona. Şi cotaţiile aluminiului urcă, deocamdată fiind la cota maximă din ultimii trei ani. Şi minereul de fier stabileşte noi recorduri, ceea ce înseamnă că şi oţelul este mai scump.

Sursă. www.zf.ro