– Aşadar, d-le primar, Scorniceştiul a rămas una dintre puţinele enclave ale PNL în Judeţul Olt. Cum explicaţi faptul că oamenii sunt în majoritate de dreapta, într-un oraş în care s-a născut Ceauşescu?
– Noi avem primar liberal încă de la primele alegeri democratice, din 1992! Poate părea curios, având în vedere că aici s-a născut Ceauşescu, dar la o analiză mai atentă fenomenul este perfect explicabil. După mine, cred că la bază a fost un resentiment, un răspuns la faptul că prea multă lume vorbea despre Scorniceşti numai şi numai ca despre oraşul care a dat ţării pe cel mai odios dictator. Cred că a fost şi încă este vorba de o descătuşare şi o replică la o istorie comunistă prezentată exclusiv în negru.
– Vă ştiu ca pe un om cu vederi de stânga, aţi fost membru PSD până în pragul alegerilor. Ce s-a întâmplat?
– Pur şi simplu, n-am mai avut loc pe lista PSD! Asta s-a întâmplat, ce mare lucru? Dar ştiţi cum se spune: tot răul spre bine. Căci nu m-am simţit nicăieri mai bine ca în PNL. Aici mă simt respectat şi apreciat. În schimb, în PSD mă simţeam ca o furnică având tot timpul grijă să nu fie călcată de elefanţi.
– Aţi demonstrat că sunteţi un politician cu adevărat ataşat de valorile şi idealurile comunităţii locale. Care a fost cea mai mare problemă cu care v-aţi confruntat de când sunteţi în această Primărie?
– Până în 1989, Scorniceşti era un oraş agroindustrial în plină dezvoltare. Revoluţia a fost însă, pentru acest oraş, ca un cutremur de gradul 9 pe scara Richter. Dacă realmente s-ar produce un astfel de cutremur în România, nicio clădire nu ar mai rămâne în picioare. În Scorniceşti, parcă acest cutremur s-a întâmplat efectiv, căci nimic din ce era înainte nu a rezistat trepidaţiilor economiei de piaţă, a capitalismului sălbatic, mai bine zis. Au dispărut mai întâi, ca la comanda unui prestidigitator, vestitele sere de la Scorniceşti, o mândrie naţională. „Pulsor” şi „Gama” au fost privatizate prin metoda MEBO şi s-a ales praful şi de acestea. Ceva-ceva se mai zăreşte din ele, dar nu se compară cu ce au fost înainte. Cei care deţin majoritatea acţiunilor se complac în a le ţine deasupra pământului, nici vii, nici moarte de tot. N-au investit nimic în ele, nu le-au retehnologizat, şi acum nici nu-ţi dai seama dacă mai respiră sau nu, fiind în insolvenţă. Acţionarii majoritari din aceste societăţi n-au nicio viziune de viitor, nu gândesc că le fac rău chiar şi copiilor lor. Sunt interesaţi să mai producă doar pentru ei şi să vândă la fier vechi ce mai e de vândut. SC Pulsor e pe jumătate vândută la fier vechi. Şi când te gândeşti ce şansă au ratat! Cam prin 2006-2007, a venit aici Stroe, directorul Uzinelor „Dacia”, din Piteşti, cu propunerea ca SC Pulsor să adere la grupul Dacia-Renault. Nu ştiu ce s-a întâmplat, nu ştiu de ce acţionarii de la Pulsor au refuzat propunerea. În consecinţă, cei de la Dacia-Renault au construit o fabrică similară la Titu, aşa că, în timp ce acum fabrica de la Titu înfloreşte şi absoarbe toată forţa de muncă din zonă, fabrica de la Scorniceşti se aşează tot mai temeinic pe… butuci!
– Totuşi, aveţi câteva unităţi economice care merg bine…
– Da, societăţile agricole merg bine, de asemenea, societăţile „Matra”, cu 150 de angajaţi, „Malitext”, cu vreo 30 de andajaţi, apoi abatorul de sacrificat ovine şi porcine şi încă vreo câteva fabrici mici de confecţii care lucrează în LON, sunt 9 societăţi de confecţii textile care au în jur de 30-40 de angajaţi fiecare. Toate sunt un fel de lăstari ai SC Gama, în sensul că patronii acestora au învăţat meserie la SC Gama şi apoi s-au privatizat. S-a mai creat complexul de porci de la Negreni, cu acţionariat majoritar din Danemarca, şi aici lucrând vreo 20-30 de oameni, ferma de găini ouătoare, cu 20-30 de lucrători şi acţionariat libanez, apoi trei turnătorii de aluminiu, două secţii de prelucrări prin aşchiere, un complex de porci la Constantineşti şi, nu în ultimul rând, la noi îşi are punctul de lucru Editura „Hoffman”, poate cea mai importantă din judeţul nostru.
– A trecut un an de când sunteţi în funcţia de primar. La ce proiecte v-aţi gândit pentru locuitorii acestui oraş?
– Un prim proiect, pe Măsura 5.2., urmăreşte refacerea spaţiilor verzi, e vorba de suprafaşa de până la stadion şi între blocuri, pe strada Vilelor, cu locuri de joacă pentru copii. Măsura s-a închis însă în noiembrie 2016 fără ca să depunem proiectul atunci, pentru că n-am avut aprobarea Consiliului Local cu privire la indicatorii tehnico-economici. Dar Măsura s-a redeschis în martie, cu termen de depunere până în august 2017, noi deja depunându-l, chiar zilele acestea, cu toate modificările cerute. Tot pe fonduri europene vom depune, până în august, şi proiectul referitor la reabilitarea Casei de Cultură, care va avea şi sală de cinema. Alt proiect care urmează să fie depus vizează anveloparea unor blocuri. În legătură cu infrastructura, am depus două proiecte, ambele pe fonduri guvernamentale, Ordonanţa 28, prin care se vor asfalta 21 de km de drumuri comunale. Canalizare nu avem decât în oraşul propriu-zis, motiv pentru care, prin Compania de Apă Olt, avem în proiect extinderea cu încă 21 de km a reţelei de apă şi canalizare în satele Mărgineni, Bircii, Jitaru, Mogoşeşti şi Teiuş. Alimentare cu gaze naturale, de asemenea, nu avem decât în oraşul propriu-zis şi în satul Bircii. În prezent, lucrăm la un studiu de fezabilitate pentru obţinerea licenţei de gaze pentru toată unitatea administrativă. Urmează, aşadar, să extindem reţeaua de gaze în toate satele componente. O problemă care ne dă oarece dureri de cap este cea referitoare la decolmatarea pârâurilor Plapcea Mare, Plapcea Mică şi Negrişoara. Sunt îmburuienate, pline de vegetaţie şi cu multe gunoaie. Am reuşit să curăţ albia acestor pârâuri pe porţiunea cea mai expusă inundaţiilor, de vreo 3 km, dar am nevoie să curăţ pe încă vreo 30 de km. Avem un protocol, în acest sens, cu Apele Române, secţia Argeş-Vedea, prin care ne-am angajat să suportăm noi costul motorinei, numai să ne ajute ei cu utilajul. În legătură cu şcolile, ele sunt în stare bună. Mai avem de anvelopat Liceul „Constantin Brâncoveanu” şi să construim două grădiniţe noi, una în satul Mărgineni şi alta în Mogoşeşti. De asemenea, vom reabilita şcoala de la Negreni şi grădiniţele de la Constantineşti, Teiuş şi Chiţeasca, toate cu fonduri guvernamentale, pe Ordonanţa 28.
– Pe vremuri, fotbalul era la mare cinste în Scorniceşti…
– Da, în epoca fotbalului de amatori. Odată cu trecerea la profesionism, nu s-au găsit oameni de faceri care să-l susţină şi, drept urmare, fotbalul a murit la noi, ca şi în alte centre cu tradiţie în domeniu. Au dispărut ele echipe mai mari, precum FC Argeş, Petrolul, Rapid, Universitatea Cluj, ce să mai zicem de FC Olt Scorniceşti! Totuşi, avem o echipă care se vrea continuatoarea marelui FC Olt, joacă în Divizia D, pe fostul stadion „Viitorul” şi de ea se ocupă, din partea Primăriei, Marius Stan, un fost jucător la FC Olt. Tot el se ocupă şi de grupa de copii din rândul cărora sperăm să se lanseze talente veritabile, cu care să întărim lotul echipei de seniori sau, de ce nu, să răsară de aici nume mari ale fotbalului, în plan naţional şi internaţional.
– Credeţi că PSD îşi va realiza programul de guvernare?
– Ar fi chiar prea frumos! Este cel mai tare program de guvernare din câte s-au conceput până acum, din ’89 încoace, în el regăsindu-se toate categoriile sociale: pensionari, bugetari, studenţi, mai puţin însă cei care lucrează în privat, adică tocmai cei care creează plusvaluarea. D-le, de unde atâţia bani pentru atâtea creşteri de salarii şi pensii? Vă spun eu că ne paşte insolvenţa! Trebuind să creştem salariile la funcţionari, va trebui să avem şi de unde. Or, nici până acum Primăriile nu stăteau pe roze, ba, dimpotrivă, stăteau ca pe mărăcini, cam de prin septembrie încolo, când se golea vistieria şi se căutau de salarii prin fundul gol al pungii. Să vedeţi la toamnă ce probleme vor fi. Pentru că nici nu se iau nişte măsuri care ar putea, cumva, să evite colapsul financiar care ne ameninţă. Dacă ar fi după mine, eu aş începe cu o reformă administrativă, aş comasa comunele şi n-aş mai păstra decât vreo 15-20, în judeţul Olt. Pe multe dintre cele existente aş căuta să le ataşez de oraşe, după modelul oraşului Scorniceşti, în jurul căruia sunt atâtea sate care ar fi putut să fie comune de sine stătătoare. Ştiţi că suntem cea mai întinsă unitate administrativă din judeţ? Iar pe ţară, suntem al 32-lea oraş ca suprafaţă. Vă închipuiţi câtă funcţionărime ar dispărea? Ca să facem un exerciţiu de imaginaţie, ia gândiţi-vă: cum ar arăta Slatina împreună cu Slătioara, Găneasa, Curtişoara şi Teslui?
– Aşa cum aţi spus: e doar un exerciţiu de imaginaţie. Vă mulţumesc, d-le primar.
