DESPRE ROMI ȘI POTENȚIALUL LOR NEEXPLORAT

1
78
Cu toții avem prieteni, vecini sau cunoștințe de etnie romă. E inevitabil ! Sunt pretutindeni, pentru că… „sângele apă nu se face”, cu atât mai mult sângele nomad. Am încercat să-mi imaginez cum ar fi lumea fără ei și … n-am reușit. De fapt, creierul meu a „schițat” o realitate mută și gri, pe care mi-am șters-o din minte instantaneu. Nu se poate !
Nimeni nu și-ar dori o astfel de realitate tristă, rece și perfect ordonată, exact ca și …”sfârșitul existenței”, ca să nu folosesc acel cuvânt cernit, pe care toată lumea îl evită. Pentru că ei, în cele din urmă, reprezintă VIAȚA, termenul pe care toată lumea îl iubește. Exact ca și ea, reprezintă culoare, sunet, veselie, libertate, chiar dezordine uneori. Și pentru că da, viața înseamnă, implicit … și dezordine, chiar dacă este vorba de o „dezordine ordonată”.
Din fericire, mă pot lăuda că am avut privilegiul să cunosc oameni din toate etniile ce locuiesc pe teritoriul țării noastre, dar dintre toți, ei, romii, reprezintă cu adevărat bucuria de a trăi. Indiferent prin ce ar trece în viață, cei mai mulți reușesc, în mod miraculos, să își păstreze până la capăt sufletul de copil.
Dacă ați fost vreodată la un festival de folclor și i-ați văzut cântând și dansând, știți despre ce vorbesc. Pur și simplu cântă și dansează din tot sufletul, așa cum și iubesc. De fapt, de aici pornesc toate neînțelegerile legate de etnia lor. Fiind atât de pasionali, sunt mai predispuși la conflicte care devin uneori dramatice. Acest aspect s-ar putea ușor remedia prin ceva mai multă educație. Nu-i vom vedea niciodată dând dovadă de un „calm englezesc”, pentru că pasiunea este adânc înrădăcinată în codul lor genetic și fără aceasta, pur și simplu nu ar mai fi ei. Dar este știut și unanim acceptat că lipsa educației naște violență, iar educația (de cel puțin nivel mediu) dezvoltă capacitatea de comunicare și rezolvare a conflictelor pe cale pașnică (în toate cazurile, nu doar în cel al etniei rome) și capacitatea personală de a respecta și opiniile celorlalți.
Educația femeii este, de asemenea, extrem de importantă, pentru că astfel va ști cum să depășească mult mai ușor anumite situații și probleme care se vor ivi în viață, în general și în viața de familie, în mod special. Așa va putea fi cu adevărat o soție și mamă mai bună, un sprijin real pentru ai săi, un om înțelept și respectat de întreaga familie și comunitate.
Am avut ocazia să stau de vorbă cu o bătrână de etnie romă și am rămas șocată de modul în care gândesc, încă, unii dintre ei… Am cumpărat un tuci (cu toții știm ce înseamnă și cum arată), de la o familie de meșteri iar mamaie Floarea mi-a oferit o cafea ca „bonus”, să pecetluim afacerea. În timp ce savuram cafeaua fierbinte, fiartă în ibric de cupru, am mai schimbat câteva cuvinte. La un moment dat a apărut o adolescentă frumușică și isteață, care mi-a lăsat o impresie foarte bună. „Nepoata matale ?” o întreb pe mamaie. „Daaa…E frumoasă și cuminte foc ! D’acu’ într-un an o măritam !”. Rămân șocată câteva minute. „Cum așa ?! Dar e doar o copilă !”, spun pe un ton contrariat. „La vara viitoare face 18 ani. E timpu’ sa meargă la casa ei. S-a cunoscut cu băiatu’, s-au plăcut… Ne-am înțeles cu familia ei, peste un an o să le terminăm și casa.” îmi povestește mamaia fericită. În tot acest timp, fata mă privește cu un zâmbet pierdut… „Îți place la școală, puiule ?! La ce liceu ești ?” încerc să o întreb. „Ia du-te d’aici și vezi-ți de treaba ta ! Ce stai și te zgâiești la noi ?”, o repede tanti Floarea, înainte să apuce să-mi răspundă. „Nu mai e la școală. Am retras-o după ce a facut zece clase, să fie cuminte.” îmi spune  categoric. „Lasă, că nu trebuie să fie prea deșteaptă ! Trebuie să fie cuminte, harnică și cu frică de bărbat !” continuă pe un ton marțial. „Păi n-ar fi mai bine să-l respecte și să-l iubească ? N-ar fi mai normal sa stea cu el din dragoste și convingere, nu de frică ?!” Mamaie mă privește de parcă aș fi picat din Lună, dar se vede că vorbele mele au pus-o puțin pe gânduri. Coboară ochii și șoptește oftând : „De… așa-i la noi !” O privesc cu compasiune și îmi dau seama… că-i pare rău de cea mică. Îmi iau rămas bun și le urez sănătate și succes în afaceri. Din fericire, astfel de situații sunt din ce în ce mai rare, dar totuși… încă există.
Ieșind pe poartă mă întreb de ce această etnie dotată cu istețime nativă se încăpățânează să rămână încremenită în timp, la un nivel relativ scăzut de educație și să își păstreze concepțiile care nu-i lasă să se ridice în ochii celorlalți? Oamenii aceștia pot evolua, chiar într-un mod spectaculos, cu singura condiție sa își dorească. Dovada sunt atâția dintre ei care au reușit, chiar plecând din familii sărace, să fie respectați și apreciați în societate, folosindu-se de calitățile lor native: inteligență, talent, spontaneitate. Chiar nu-i păcat să fie văzuți  într-un mod atât de greșit ?! De ce continuă să se complacă în această situație și nu acționează pentru a o schimba, când ar fi atât de simplu, cu o singură condiție : SĂ VREA !
Oamenii inteligenți sunt minunați, dar OAMENII INTELIGENȚI ȘI EDUCAȚI sunt EXTRAORDINARI ! Folosiți-vă de educație și schimbați situația în favoarea voastră; veți vedea că veți fi cu adevărat RESPECTAȚI (nu temuți și evitați !), iar în plus veți fi și APRECIAȚI si IUBIȚI în societate !
KARA DENIZ

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here