Avem nevoie de minciună

3
169

Neghiniţă, personajul din basmul lui Barbu Şt. Delavrancea, este chemat la curtea unui împărat. Acesta auzise de capacitatea lui de a citi gândurile oamenilor. Împăratul îi cere să-i spună ce gândesc despre el boierii de la curtea sa. Aflând adevărul, împăratul îl întreabă pe Neghiniţă dacă ar fi bine să le taie tuturor capul şi să nu mai rămână în lume decât adevărul. Urcat în capul împăratului, Neghiniţă îl lămuri imediat: „Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar măria-ta, fără minciună? Cum ai sta măria-ta pe scaunul lumii când lumea ar afla adevărul”?

Prin acest basm, Delavrancea scotea în evidenţă importanţa minciunii, îndreptăţirea ei la existenţă, faptul că sunt momente şi situaţii în viaţă când minciuna este chiar necesară. În comunism, de pildă, minciuna devenise un mod de viaţă, un mecanism adaptativ, o prelungire a instinctului de conservare. Dacă nu acceptai minciuna oficială, dacă încercai să te opui promovând adevărul, puteai fi oricând arestat ca duşman al poporului. Aşa că a minţi era echivalent cu a supravieţui.

Dar şi acceptarea minciunii este tot o formă de minciună! Aşa cum se întâmplă şi în prezent, când nu mai suntem obligaţi să minţim. Dacă nu ne mai împinge nimeni de la spate să minţim, măcar îi lăsăm pe alţii să mintă şi le înghiţim minciunile ca pe nişte găluşti pufoase. Pentru că ne e mult mai comod să luăm ce ne convine de-a gata, fără să mai citim, să ne mai documentăm, cădem foarte uşor în plasa celor care ne mint. Nici nu se putea un exemplu mai clar în acest sens, decât ceea ce se întâmplă acum, legat de ultima OUG. Oare cei care înjură şi aruncă în instituţiile statului cu vopsea, ketchup, muştar etc. au citit conţinutul acestei ordonanţe? Cunosc ei oare principalele ei prevederi? Încercând să venim în ajutorul lor, le spunem noi acum şi aici, precizând şi cine sunt mincinoşii.

Prima prevedere stipulează că delegările în funcţiile de conducere la principalele parchete nu mai pot depăşi 45 de zile. Cine e mincinosul? Evident, preşedintele Iohannis, care interpretează totul conţinutul ordonanţei ca pe un atac la justiţie. Şi sunt destui care îl cred, pentru că nu sunt în stare să vadă care e interesul lui. Procurorul general e la sfârşit de mandat, iar preşedintele nu-i mai poate prelungi mandatul decât cu 45 de zile. Or, adevărul joacă periculos pe dosarele sale şi ale soţiei sale, şi cine ştie ce s-ar putea întâmpla cu alt procuror general!

Altă prevedere spune că avizele pentru numirile în funcţii să fie date de plenul CSM, şi nu doar de secţia de procurori. Pe cine deranjează aceasta? Bineînţeles, pe procurori, care nu vor ca judecătorii să se amestece în treburile lor. Altă prevedere dă posibilitatea ca funcţiile de conducere să fie ocupate şi de acei judecători care au fost cândva procurori. Din nou procurorii se simt loviţi în interesele lor. În timp ce ei pot deveni judecători şi şefi peste judecători, invers nu se poate! În sfârşit, ordonanţa iniţiată de ministrul Justiţiei instituie interdicţia ca instanţele şi CSM să mai funcţioneze după regulamente interioare, peste lege. Acum înţelegeţi de ce protestează şi judecătorii?

Unde vedeţi atacul la statul de drept? Sigur, Iohannis îl vede undeva, de vreme ce scrie pe Facebook: „PSD a acţionat astăzi din nou împotriva justiţiei şi a statului de drept, împotriva României şi a cetăţenilor. Guvernul PSD vrea să creeze prin ordonanţe de urgenţă un statut special pentru cei care au probleme în justiţie. Şi românii, şi liderii europeni ştiu că nu există nicio altă justificare pentru obsesia de a slăbi până la ineficienţă justiţia din România, în afară de interesele personale. România nu poate fi pusă la dispoziţia celor care vor să instaureze controlul politic asupra justiţiei”. E ca atunci când hoţii strigă „hoţii!”. În realitate, cine vrea să păstreze controlul asupra justiţiei este tocmai gaşca (mioritică plus bruxelleză) ce-l are în frunte pe  preşedintele Iohannis. Cum? Exact prin ceea ce ordonanţa lui Tudorel vrea să împiedice: prin numiri cu delegaţie, prin regulamente de ordine interioară, prin secţia pentru procurori a CSM, prin trasarea unei graniţe de netrecut dinspre lumea judecătorile spre cea a procurorilor.

Precum împăratul din basmul lui Delavrancea, avem nevoie de minciună ca să mai putem domni peste noi înşine. Avem nevoie să credem că duşmanul nostru de moarte este PSD şi liderul său, Liviu Dragnea, ca să nu-i vedem pe adevăraţii duşmani care ne subminează fiinţa naţională. Suntem prea mici şi prea slabi ca să putem suporta un adevăr cât o istorie de mare.

3 COMENTARII

  1. “Clasa politica postdecembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei” – Florin Constantiniu, istoric, academician.

    De zeci de ani suntem o tara dezbinata si saracita de o clasa politica lacoma si colupta .PSD in loc să se oprească din furat, din corupţie, din spălare de bani, PSD lui Dragnea încearcă să scape de anchete. In loc sa-i preocupe viata sociala,politica,economica si spirituala a Romaniei,pe guvernanti ii preocupa cum sa se puna la adapost toate averile dobandite ilicit. Azi asistăm la o ofensivă împotriva Justiţiei.La noi, partidele nascute din PSD si cele soroiste. se vor o alternativa la guvernarea Romaniei, dar toate partidele (PSD,Pro Romania,UNPR si USR) servesc intereselor proprii şi ar putea fi denumite Partidul Cameolonic al Coruptilor, care îşi roteşte feţele, dar rămâne mereu acelaşi. ”Toate-s vechi şi nouă toate”.Din acest motiv, Romania are nevoie un lider ,de un om de stat.care sa conduca Romania cu hotatrare si intelepciune pe drumul cel bun.

  2. Zece minciuni ale PSD
    1. „Guvernul susține construirea a 8 spitale regionale, dotate cu echipamente de ultimă generație și a unui spital republican, în București”. Spitalele au fost anunțate după 2021. În cazul celui din București, nici măcar locația nu este clară.

    2. „Autostrada Pitești-Craiova este prevăzută a se finaliza pe fonduri europene până în anul 2021”. Autostrada a intrat la apă și a devenit drum expres. În cel mai bun caz ar putea apărea la finalul anului 2022.

    3. „Finalizarea autostrăzii Lugoj-Deva. Perioada: 2017”. În cel mai hun scenariu, autostrada s-ar putea deschide în 2019, cu o întîrziere de doi ani. O porțiune a alunecat în 2018.

    4. Autostrada Sibiu – Braşov (737,22 mil Euro). Perioada: 2017 – 2020. Proiectul este, în acest moment, abandonat.

    5. Finalizarea autostrăzii Sebeş – Turda. Perioada: 2017. Au trecut doi ani de la termenul de finalizare promis, iar autostrada este practicabilă doar pe jumătate din suprafața ei.

    6. Legătura A3 – Aeroport Henri Coandă (43,11 mil Euro, FEN+BS) Perioada: 2017- 2019. Nerealizată.

    7. „Începând cu 2017, vizăm modernizarea legislației privind sistemului judiciar, astfel încât acesta să fie asemănător cu cele din statele membre ale UE”. Modificările făcute la legile justiției au fost criticate exact de UE și de statele membre.

    8. „Sprijinirea comunităților de români din străinătate, pentru o reintegrare facilă la întoarcerea în țară, prin creșterea cu 100% a numărului de elevi participanți la cursul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească”. Nici măcar 1% din copiii românilor care trăiesc în diaspora nu urmează astfel de cursuri.

    9. ”Construcția a 2.500 de creșe, grădiniţe și unități after-school”. Au fost construite câteva zeci.

    10. Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual. Până în 2020, bugetul cercetării scade și este mult sub 1% din PIB, procent promis de PSD.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here