CĂRAREA „PAŞILOR PIERDUŢI”

0
134
 Nu, nu este vorba despre o cărare reală, aşa cum s-ar crede în primă instanţă, ci despre una virtuală, aflată în mintea celor căzuti pradă dependenţei de orice fel. Este de fapt rătăcirea în  labirintul propriei minţi, care devine tot mai întunecată şi înceţoşată pe măsură ce dependenţa se accentuează, iar substanţele consumate au un efect din ce în ce mai distructiv asupra corpului.

Din păcate şi în ţara noastră se constată o scădere alarmantă a vârstei la care debutează

consumul de tutun, alcool şi droguri. S-au semnalat numeroase cazuri de minori de 9 -10 ani ajunşi în stare gravă în urma consumului acestor substanţe nocive organismului în general, iar organismului tânăr în mod special.

Deşi poate părea ciudat, nicotina din tutun şi alcoolul sunt încadrate de asemenea în

categoria droguri . Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, substanţele psihoactive sunt toate cele care, atunci când sunt consumate, sunt capabile să modifice echilibrul psiho-fizic al unui individ . Cele 5 substanţe psihoactive naturale din care provin toate celelalte sunt : nicotina, alcoolul, canabisul, cocaina şi morfina/heroina .

În mod natural, în organismul nostru se secretă anumite substanţe proprii (endogene) care  răspund de complicatul mecanism al producerii plăcerii. Aceşti  neurotransmiţători sunt implicaţi  în producerea anumitor senzaţii cum ar fi spre exemplu cele de saţietate, relaxare a sistemului  nervos central, ori satisfacţie sexuală. Pentru organism, aceste substanţe endogene nu sunt nocive deoarece, acţionând în mod repetat pe receptorii specifici, plăcerea se diminuează . Oricât de sete ne-ar fi, după ingerarea unei cantităţi suficiente de apă, senzaţia dispare. Astfel, nemaiobţinănd  plăcere, individul întrerupe acea activitate, excluzând astfel posibilitatea apariției dependenței. Din păcate, nu la fel se întâmplă în cazul consumului de substante psihotrope, denumite în mod generic „droguri” . Acestea, fiind substanţe exogene ( care nu se întâlnesc în mod normal în organism ) şi neîntâlnind în corp receptori specifici pe care să acţioneze, precum cele endogene,

 acţionând deci haotic asupra receptorilor din corp,  creează senzaţii mult mai puternice şi  de  fiecare dată diferite. Acest mecanism este de fapt şi baza apariţiei  adicţiei în organism.
Creierul, realizând că de fiecare dată poate experimenta senzaţii noi consumând acea substantă şi din ce în ce mai puternice dacă se măreşte doza, va deveni automat dependent de ea. Este nevoie de o voinţa supranaturală şi de mult sprijin psihologic şi emoţional din partea familei şi tuturor persoanelor ce pot interveni, pentru a elibera acea persoană de dependenţă. De regulă, totul începe cu un fum , tras „de curiozitate” din ţigara colegului, prietenului, sau mai grav, a unui membru al familiei. Va urma inevitabil o țigară întreagă, fumată pe furiş, apoi altele. Mai târziu se va asocia şi consumul de alcool, care la rândul său va creşte progresiv, apoi, probabil, primul „joint” de marijuana ( canabis ). Pentru parinţii „naivi” care încă nu ştiu ce reprezintă un „joint”,  iată : când observaţi mai mulţi adolescenţi fumând pe rând dintr-o ţigară, aveţi motive serioase de îngrijorare. S-ar putea să procedeze aşa din economie, dar mult mai probabil să fumeze marijuana.
 Jointul este inhalarea unui fum din acea țigară ce conține canabis, care deși pare un act inofensiv, duce în mod inevitabil la adicție. Nu treceţi nepăsători mai departe, ci incercaţi să-i atenţionaţi, eventual să interveniţi cu un sfat sau o mustrare. Poate părea un gest inutil, însă are un efect mai puternic decât v-aţi putea imagina.
 În general, când un adolescent se simte „descoperit”, va avea un moment de descumpănire, care îl va face să reflecteze. Deşi va părea impasibil, creierul său a primit deja mesajul subliminal şi din acel moment subconştientul începe să lucreze, în mod inevitabil. Poate că în acea clipă, cu un efort minim, aţi făcut un pas important spre salvarea sănătăţii sau chiar vieţii unuia sau mai multor tineri. Când consumatorul se află încă în „aria” canabisului sunt şanse suficient de mari să se poată debarasa de adicţie fără efecte majore asupra psihicului şi corpului. Odată ajuns  însă la consumul de cocaină, sau, mai grav, de heroină, subiectul va avea şanse din ce mai mici sa poată reveni la o viaţă normală.  Sistând consumul, apare fenomenul de sevraj, când efectiv întregul corp „se revoltă” în lipsa substanţei cu care s-a obişnuit. Apare implicit toată gama de fenomene pe care le implica sevrajul, incluzând căderea psihică şi stare generală de „rău”
 manifestată la nivelul întregului corp. Am putea spune că, ajunşi în zona heroinei/morfinei
 consumatorul s-a angajat pe un drum „cu sens unic”, care are o singură destinaţie : decesul. În ţara noastră acesta survine de obicei sub vârsta  de 50 de ani, dat fiind că drogurile naturale de  mare risc, cocaina şi morfina/heroina, fiind foarte scumpe, arareori se găsesc în stare pură. De obicei sunt „botezate” cu tot felul de adaosuri, ceea ce le face și mai periculoase.
    Preadolescenţii si adolescenţii, deşi sunt nişte adevărati rebeli, sunt foarte receptivi, atât în bine, cât şi în rău. Creierul lor este avid de informaţie, iar datoria noastră este să-i îndrumăm astfel  încât să „absoarbă” cât mai multe noţiuni utile despre viaţă şi sănătate şi pe cât posibil să disemineze informaţia în cercurile lor de prieteni, atât online, cât şi din viaţa reală. Astfel vom da şi un sens benefic existentei „reţelelor de socializare”, care în ultima vreme au devenit gazda multor personaje negative, printre care un loc ”de frunte” îl ocupă şi traficanţii de droguri.
 Stă în puterea noastră să schimbăm lucrurile ! Haideţi deci să le schimbăm în bine !
Elena Viziru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here