La 9 km sud de Caracal şi la 50 de km faţă de Slatina, traversată de DN 54 Caracal-Corabia, comuna Deveselu ocupă o suprafaţă de 56 de km pătraţi. La nord se învecinează cu municipiul Caracal, la est sunt comunele Stoeneşti şi Gostavăţu, la sud, Traian şi Vlădila, iar la vest, comuna Redea. Se compune din satele Deveselu, Comanca şi Cartierul Aviatorilor. Despre existenţa satului Deveselu aflăm pentru prima dată în 1537, în documentul din 18 iunie, prin care domnitorul Radu Paisie întăreşte mănăstirii Govora ocine în mai multe sate, unul dintre ele, „Rediul lui Florea”, aflându-se la hotar cu „ocina deveselenilor”. La 1 iulie 1973, populaţia comunei era de 3.395 de locuitori. Recensământul din 2011 a înregistrat 3.157 de locuitori. Consiliul local rezultat din alegerile din 2016 este compus din 13 consilieri, dintre care 9 sunt de la PSD, 2 de la PNL şi 2 de la ALDE. Viceprimar este Nicolae Dobre.
Din 2012, primar în comuna Deveselu este fostul căpitan de navă, Ion Aliman, care a candidat pe listele PP-DD, situaţie care nu s-a mai repetat în 2016, atunci câştigând alegerile ca membru PSD. Ion Aliman i-a succedat lui Gheorghe Beciu, cel care, atunci când a fost întrebat dacă are acordul Consiliului Local pentru amplasarea scutului american, ar fi dat acest răspuns năucitor: „Unde şi când în ţara asta s-a cerut acordul cetăţenilor pentru înfiinţarea unei baze militare”?
Comuna Deveselu a devenit cunoscută în toată ţara şi în toată lumea de când, în decembrie 2011 s-a luat hotărârea amplasării aici a unei baze militare americane. Este vorba, de fapt, de amplasarea scutului antirachetă, a cărui inaugurare a avut loc la 12 mai 2016, ocazie cu care un mucalit ar fi prezis: „În 20 de ani, în Deveselu se va vorbi engleza, iar cuplurile vor fi mixte”.
Baza militară americană s-a suprapus exact pe locul fostei baze militare sovietice, construite în 1952 şi unde, în 1958, au fost aduse 12 avioane supersonice MIG-19P, astfel constituindu-se prima excadrilă de avioane de vânătore supersonice, din ţara noastră. Timp de aproape o jumătate de veac, aici au fost pregătiţi piloţii şi paraşutiştii militari, unii dintre ei fiind în prezent pensionari şi locuind încă în cartierul rezervat lor. În 1952-1953 s-a construit Cartierul Aviatorilor, alcătuit din 9 blocuri de locuinţe, Casa Armatei, o bază sportivă, piscină, etc. În prezent trăiesc aici 120 de familii, iar Primăria din Deveselu şi-a exprimat intenţia de a reabilita întregul cartier, pe fonduri europene. În 2011, când s-a anunţat instalarea la Deveselu a unor elemente ale scutului antirachetă american, UM 01871 Deveselu, cu un aeroport militar ce se întindea pe 500 ha, nu mai era operaţională încă din 2002.
Aşadar, la Deveselu au venit americanii şi, de când au venit ei, totul a intrat într-o nouă dinamică a dezvoltării. S-a introdus apa şi canalizarea, s-au asfaltat drumurile, s-au construit creşe şi grădiniţe, iar în legătură cu gazele naturale, primarul Ion Aliman a ţinut să precizeze că proiectul există şi speră ca lucrările să înceapă curând. Şi-au exprimat intenţia de a se racorda la sistemul de gaze peste 800 de gospodării, inclusiv baza militară americană. Iar dacă, în numai câţiva ani s-a schimbat faţa comunei, acest lucru nu se datorează americanilor, ei fiind doar catalizatorul unui proces care, altfel, s-ar fi derulat mai greoi. Adică, vrea să spună d-l primar, toate câte s-au realizat în Deveselu, din 2012 încoace, s-ar fi realizat oricum, prin măsurile luate în timpul administraţiei sale, prezenţa americană reprezentând doar conjunctura favorabilă, şi nu cauza. Faptul că lucrurile nu pot fi amestecate a fost explicat de primarul din Deveselu foarte simplu: „Americanii nu fac administraţie şi nici noi nu facem rachete”!
Totuşi, ca să dăm cezarului ce este al cezarului, vom spune că, de când au venit în Deveselu, americanii au investit aproape un milion de dolari pentru reabilitarea Şcolii Gimnaziale, care fusese construită în 1984, şi pentru construirea unei grădiniţe noi, cu program prelungit, nemaiputându-se pune problema reabilitării vechii grădiniţe, care supravieţuia încă din 1902. În 10 noiembrie 2015, când s-au inaugurat şcoala şi grădiniţa, Hans Klemm, ambasadorul SUA în ţara noastră, prezent la festivitate, spunea: „Şcoala şi Grădiniţa din Deveselu sunt un cadou al poporului american pentru copiii din Deveselu (…)”. Şi tot atunci, primarul Ion Aliman estima: „Cred că avem cea mai frumoasă şcoală şi cea mai frumoasă grădiniţă din judeţul Olt”. Datorită americanilor, unităţile de învăţământ din Deveselu arată frumos şi sunt dotate cu tot ce e nevoie pentru un învăţământ modern şi de calitate. În plus, în săptămâna când se derulează programul „Scoala altfel”, americanii sunt foarte implicaţi, multe activităţi ale elevilor se fac cu sprijinul lor.
Dar nici Primăria din Deveselu nu stă deoparte, aşteptând ca toată infrastructura educaţională să fie pusă la punct de americani. Printr-un proiect al Primăriei, de exemplu, în următoarea etapă se va moderniza, extinde şi reamenaja grădiniţa din satul Comanca. Sunt avute în vedere şi cele două cămine culturale, din satele Deveselu şi Comanca, în sensul că vor beneficia de fonduri pentru modernizare şi extindere. Cel mai nou proiect, a cărui implementare va încununa opera de reabilitare a infrastructurii educaţionale, vizează construirea unei creşe, o extindere de şcoală cu un laborator de informatică şi o sală de sport.
În legătură cu infrastructura rutieră, se poate spune că problema asfaltării drumurilor comunale a fost rezolvată în comuna Deveselu. Şi drumurile de exploataţie agricolă sunt în atenţia administraţiei conduse de Ion Aliman. Prin proiectul de asfaltare a unui astfel de drum, pe o lungime de 7,5 km, se leagă cele două sate ale comunei şi se iese în drumul judeţean Caracal-Redea. Pe Legea 418, nu există în Deveselu decât 7 persoane care beneficiază de ajutor social. Prin Ministerul Apelor şi Pădurilor este în derulare proiectul privitor la construirea unei platforme de gunoi de grajd, în acelaşi proiect incluzându-se şi achiziţionarea a două tractoare, patru remorci, un buldoexcavator, o sărăriţă şi o vidanjă. Ultimele trei proiecte sunt cu finanţare de la Ministerul Dezvoltării, prin PNDL-2: extindere sistem de canalizare centralizată, pe o lungime de 5.3 km, completând astfel reţeaua de canalizare care în prezent se întinde pe 16,4 km (pentru comparaţie, reţeaua de alimentare cu apă se întinde pe 23 de km); extindere, reabilitare şi modernizare Grădiniţa cu program normal Comanca; construire unitate sanitară, de fapt un nou dispensar, într-o clădire mult mai încăpătoare, cu etaj.
Un episod comic legat de prezenţa americanilor la Deveselu încă nu şi-a aflat deznodământul. Actorul principal este un fermier care şi-a construit un saivan pentru oi, pe teritoriul comunei Stoeneşti, la hotar cu Deveselu. Încă nu veniseră americanii în 2008, când s-a construit saivanul. Dar când au venit şi au amplasat rachetele, acestea au intrat imediat în conflict cu oile care păşteau în linişte iarba de prin împrejurul bazei. Cică tot mişcându-se pe acolo, deranjau senzorii din baza militară. Prin urmare, saivanul care ajungea la câţiva metri de gardul unităţii militare trebuia demolat, iar oile îndepărtate de rachete. Fermierul refuzând să plece cu oile sale, Consiliul Judeţean Olt şi Primăria Stoeneşti l-au acţionat în judecată şi, în primă instanţă, în aprilie 2017, au obţinut câştig de cauză. Numai că fermierul nostru, tare pe poziţie, a obţinut revizuirea procesului, aşa că acest proces a fost suspendat, începând altul, cu Ministerul Apărării. De unde se vede că americanii se tem de oaia mioritică. Oile noastre au băgat frica în americani, mai ales de când s-a dovedit că pot fi folosite ca arme de război. În urma unei întâlniri cu oile noastre, un vas militar rusesc a sfârşit pe fundul Mării Negre. S-a întâmplat în aprilie 2017, când un cargou încărcat cu 8.800 de oi a plecat din portul Midia Năvodari, iar în apropiere de Istanbul, pe o ceaţă deasă, s-a ciocnit cu un vas militar rusesc ce se întorcea de la nişte exerciţii pe Mediterana. Vasul cu oile româneşti n-a păţit nimic, dar cel rusesc s-a scufundat. Toţi cei 78 de membri ai echipajului au fost salvaţi, dar nu vor uita niciodată prin ce au trecut. Trăgând concluziile necesare din această lecţie pe care oile noastre le-a oferit-o ruşilor, probabil că americanii s-au temut să nu se întâmple şi cu ei ceva asemănător
