Adio, Majestate!

6
137

Nu avem de unde să ştim cât de mult a iubit România Majestatea Sa Regele Mihai I. Iubirea este ceva care vine din profunzimile insondabile ale fiinţei umane, pe care o vedem numai la suprafaţă, prin nenumăratele ei manifestări exterioare. Ca să cuantifici iubirea, trebuie să cobori până la izvorul ei, să vezi cât este de adânc şi de limpede. Adică să cobori până la vatra sufletului unui om – ceea ce este imposibil. În schimb, suntem siguri de un lucru: că Majestatea Sa şi-a iubit Ţara şi a respectat-o. Dacă n-ar fi iubit-o, l-ar fi lăsat pe Antonescu să continue războiul alături de Hitler şi să treacă Ţara prin foc şi sabie. Şi-a iubit şi respectat Ţara în fiecare moment al existenţei sale pământeşti, momentele cruciale fiind doar ocaziile în care flăcările iubirii se înalţă până în grinzile sufletelor şi pot fi văzute de toată lumea. Un astfel de moment a fost şi acela de la sfârşitul lui decembrie 1947, când Regele a fost silit să abdice. A semnat actul de abdicare, pentru a nu supune Ţara ruşinii unei abdicări forţate. S-a supus şantajului cu cei 1.000 de studenţi care urmau să fie împuşcaţi şi a semnat un act care, oricum, tot abdicare forţată se cheamă. Dar măcar era ascunsă sub aurul fals al voinţei liber exprimate. Care atât de liberă a fost, că un lider comunist a ţinut tot timpul pistolul îndreptat spre el. Într-un moment în care el reprezenta ultima speranţă, poporul român a luat cunoştinţă de faptul că Regele său îl părăsea. A luat asupra-şi această uriaşă povară a înşelării speranţelor, pentru ca poporul să nu se simtă umilit văzându-şi Regele coborând treptele palatului regal, împins de la spate cu ţeava puştii. La vremea aceea, comuniştii încă se temeau de popor şi au ţinut ca totul să se desfăşoare ca într-o piesă de teatru cu happy-end. Cum să-l scoată cu forţa din palat? Tocmai ei, comuniştii, prietenii poporului, să-şi deposedeze poporul de ultima speranţă în salvarea Ţării de la bolşevizare? Silindu-l să abdice, au putut să arate un Rege care-şi abandonează Ţara şi au lansat în eter mitul acelui tren cu vagoane încărcate de bogăţii, cât să-i asigure Regelui şi familiei sale un trai îmbelşugat toată viaţa. Un mit care încă mai bântuie prin cămările goale ale minţii.

A plecat cu durerea de a ne fi lăsat pe cap cu o republică sovietică şi comunistoidă, care nu s-a legitimat niciodată printr-un referendum. Pentru o clipă, în 1989, am sperat că drumul regalităţii se va intersecta din nou cu cel al destinului românesc. N-a fost să fie. Am avut de ales între Rege şi Ion Iliescu şi l-am ales pe acesta din urmă. Un câmp abandonat – monarhia – peste care s-au aşternut luxuriant ciulinii bărăganului comunist. Şi a mai fost şi duminica orbului, zi în care, de orbi ce am fost, n-am văzut groapa care s-a căscat uriaşă la picioarele noastre. Şi am căzut în ea râzând, precum prostul satului care râde întruna în timp ce consătenii săi îl duc la râu, să-l înece.

Speranţe mereu împinse către un orizont nedefinit. Cât mai era în viaţă Majestatea Sa, încă mai puteam spera. Aveam o stea polară pe cerul moralităţii, după care ne ghidam prin jungla democraţiei originale, către un luminiş al normalităţii. Acum, această stea s-a stins definitiv. Se mai stinsese puţin în 1990, când nu i-am dat voie să-şi încălzească umbra la sânul pământului natal. Nu l-am lăsat nici măcar să coboare din avion, să atingă obrazul Ţării-Mumă! Iar atunci când, în sfârşit, i-am permis să stea alături de noi, a fost prea târziu. Înaintat în vârstă şi manevrat de o familie rapace, Regele s-a lăsat angrenat în mecanismul revendicărilor şi am putut, consternaţi, să-l vedem preocupat de recuperarea averii. În acelaşi timp, din păcate, trecând peste străvechea lege salică, valabilă în cazul mai tuturor monarhiilor de pe faţa pământului, regele a consimţit să-i urmeze o persoană de sex feminin şi, mai mult, încălcând o prevedere statutară care impunea ca moştenitorul coroanei să se căsătorească cu o persoană de rang princiar, a acceptat să fie plantat un Dud(a) în curtea Casei Regale uitând una din legile fundamentale ale naturii: că, din dud, tot dud răsare!

Acum, odată cu Regele, Casa Regală a României încetează să mai existe. Dacă până acum s-a mai putut vorbi de o Casă Regală în exil, de aici încolo nici măcar atât. Cei care încă mai visează la schimbarea formei de guvernământ, la monarhie, nu trebuie să uite că avem o Constituţie în care se precizează că forma de guvernământ în ţara noastră este republica şi că, tot în Constituţie, se mai precizează că această formă de guvernământ nu poate face obiectul unei eventuale revizuiri. Cel puţin în legătură cu asemenea prevederi, actuala Constituţie nu poate fi schimbată decât prin revoluţie, lovitură de stat, schimbare de regim politic şi constituţional. Ceea ce a devenit cu totul imposibil de când ne-am integrat într-o comuniune juridică interstatală. Aderând la Uniunea Europeană, ne-am anulat dreptul de a face revoluţii. Legal, această formă de guvernământ nu mai poate fi schimbată. Trebuie să ieşim din UE, ca englezii, şi apoi să ne propunem să defiinţăm republica. Odată cu Regele, a murit, aşadar, şi Casa Regală a României. Abia acceptând acest lucru, că orice revenire la monarhie este imposibilă, înţelegem că Regele Mihai I al României a murit cu adevărat. Ultimul Rege al României. Adio, Majestate! Şi fie ca toţi românii să moştenească de la tine demnitatea şi eleganţa caracterului tău, iubirea şi respectul tău faţă de Ţară!

6 COMENTARII

  1. Asta cred comunistii si urmasii lor ca forma de stat republicana nu este supusa revizuirii.In primul rand,forma de stat ,republica,s-a instaurat in Romania in mod ilegitim.Referitor la viitorul Casei Regale Romane,as vrea sa afirm ca exista un Statut al Casei Regale care stipuleaza in Normele Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei in articolul 1:”Casa Regala a Romaniei este o comunitate de familie autonoma infiintata si organizata pe baza prevederilor Statului Dinastic.”Asadar,v-as ruga sa incetati cu ineptiile si cu dezimformarile legate de forma de guvernamant,respectiv de Casa Regala a Romaniei,caci n-avem nicio putere impotriva adevarului nu putem face nimic,ci pentru adevar.Daca scriati acest articol inainte de 1989 si perioada regimului Iliescu,va puteam intelege,dar dupa 28 de ani dela revolta anticomunista de la Timisoara,cand pe16 decembrie 1989 au murit primii tineri,nu pot decat sa afirm ca sunteti un om legat mental si sufleteste de regimul ateu comunist,din al carui hoit inca va hraniti,si din care vreti sa-i „hraniti” si pe altii,care nu stiu adevarul istoric,care in timpul comunismului nu au avut acces la acest adevar,deoarece toate cozile de topor al regimului comunist au avut ca mod de viata minciuna,caci tatal minciuni este diavolul cel viclean..Puterea comunista si neocomunista a facut un furt,din ucidere si din minciuna un sistem planificat de stat.Inainte de a va supune unui stapan(patron),unei stapanii(republici si baroni rosii),sa va supuneti constiintei,deoarece Dumnezeu a pus in om o constiinta,care ii spune ce este bine si ce este rau.Casa Regala a Romaniei,Biserica Ortodoxa Romana si societatea civila romaneasca vor schimba in bine Romania.Nu de alta,dar pe locul unsului lui Dumnezeu,pe Tronul Regal al Romaniei au stat si sta un regim impus de comunisti si ilegitim.

  2. Eu cred ca regalitatea ar conferi tarii noastre constanta, prestigiu si demnitate in relatia cu celelate state ale lumii. In relatia cu natiunea, regina ar putea furniza exemplul de moralitate si de conduita pe care noi, ceilalti, sa-l luam ca reper, si de care, trebuie sa recunoastem, avem atata nevoie.

    Mai cred ca o monarhie constitutionala ar putea impune stabilitatea politica de care ducem lipsa acum. In plus, monarhul ar fi o figura suprapartinica si neutra pentru ca ce nu este schimbat la o anumita perioada de timp (deci nu ar alerga dupa functii si capital electoral) si nici nu provine din vreun partid (deci ar putea fi un arbitru al vietii politice).

    Argumentele de ordin financiar in sprijinul monarhiei sunt si ele pertinente: un rege nu ar avea nevoie de campanie electorala la fiecare 4-5 ani, asa ca, din acest punct de vedere, cheltuielile de functionare ar fi mai mici decat intr-o republica prezidentiala.

    Nu pot sa nu iau in calcul si realizarile majore pe care Romania le-a infaptuit in timpul in care a fost condusa de principii de Hohenzollern: cucerirea independentei si Marea Unire sunt primele care imi vin in minte.

    Nu in ultimul rand, de ce sa nu recunoastem,figurile regale, felul in care sunt crescute si educate, rafinamentul in care isi duc existenta, valorile pe care le sustin, toate acestea m-au fascinat dintotdeauna.In mod logic ,in 22 Decembrie 1989,ora 14:00,republica a cazut cu tot cu regimul comunist.dar lichelele comuniste in frunte cu Ion Iliescu au deturnat sensul revolutiei,pastrand in functii activistii PCR,securistii si cozile de topor al regimului comunist pana in zile de astazi.Dar acum,dupa 70 de ani, bate vant monarhic,caci pentru comunisti si urmasii lor,”o data a trecut baba cu colacii pe ulita”.Dupa trecerea la Domnul al Majestatii Sale Regelui Mihai I,poporul roman s-a trezit din somnul ratiuni,din somnul indus de regimul comunist si post comunist timp de 70 de ani,respectiv poporul merge incetul cu incetul,dar in mod sigur, pe Calea Regala.
    Sa nu uitam vorbele marelui dramaturg roman ,Eugen Ionescu;”Da,doar un Rege ar putea impiedica prabusirea in aceasta sarmana Romanie”-
    27 aprilie 1990

  3. O haită de javre lacome și violente, care au vrut să țină România într-un feudalism convenabil lor, și care, în 1994, i-au interzis Regelui, prin lege, să mai calce pe pămînt românesc. Nepoții lor pesediști fac azi postări pe Facebook, pot fi văzuți cum suspină în studiouri tv și depun coroane
    Toate curvele republicii s-au adunat, cernite, la parastasul monarhiei. O, Majestate, ce șobolani s-au îngrămădit să te petreacă la mormînt! Ce lepre s-au bulucit să te regrete! Dacă venea și Emil Bodnăraș aveai parte de toți prigonitorii Tăi.

    Ca și cum faptele s-ar evapora ca apa, ca și cum istoria s-ar risipi ca fumul, toate curvele republicii s-au adunat, cernite, la parastasul monarhiei.

    „A dovedit un exemplar patriotism în anii grei ai exilului… A fost un exemplu de responsabilitate politică și civică”, zice azi cu smerenie Ion Iliescu Areopagitul, cel care l-a expulzat pe Rege în decembrie 1990, și care a îmbătrînit între timp atît de mult, încît a uitat cum își freca mîinile de bucurie și țopăia cu generalii lui Vasile Ionel.

    Regele a fost izgonit din țară de părinții bolșevici ai Partidului Social Democrat și de bătrînii fondatori ai noii Securități. O haită de javre lacome și violente, care au vrut să țină România într-un feudalism convenabil lor, și care, în 1994, i-au interzis Regelui, prin lege, să mai calce pe pămînt românesc. Nepoții lor pesediști fac azi postări pe Facebook, pot fi văzuți cum suspină în studiouri din pricina pierderii „unui mare suveran”. Securiștii afișează și ei o suferință dîrză, dau comunicate și cer cît mai multe salve de tun pentru „ultimul rege al României”. Un rîu de lacrimi și muci se revarsă peste coșciugul Regelui Mihai. E plînsetul clasei politice românești, ce-și smîrcîie nasul a jale și-și drege freza în oglindă, pe furiș, cu degetul mic ridicat.”Numai un om cu adevărat nobil și blând, cuminte, tată (!), ar fi putut fi lipsit de dorința, de febra de a infirma toate minciunile josnice aruncate asupra-i o viață întreagă. Și să-și poarte crucea cu demnitate și reală smerenie până la capăt”.

  4. Tu asta ai vazut,parastasul monarhiei si disparitia Casei Regale?Un popor intreg a vazut invierea monarhiei si redesteptarea neamului romanesc,deoarece poporul roman drept credincios intru Iisus Hristos sunt pentru un conducator(monarh)lcare este deasupra intereselor de partid si de grup.Dar tu si cativa gen Ion Iliescu,Traian Basescu,Cristian Tudor Popescu si Razvan Teodorescu si-ar dori disparitia monarhiei,dar toti acesti oameni indraciti,care si-au vandut sifletul diavolului, nu vor muri pana cand nu o sa vada ca monarhia revine in Romania ca forma de guvernamant,caci zice Apostolul;’’Dumnezeu celor mandri le sta impotriva,iar celor smeriti le da har.Supuneri-va deci lui Dumnezeu.Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.

  5. Romania are de multa vreme probleme in a promova competenta si profesionalismul. Am vazut cu totii ce inseamna o tara unde este condusa de regi,regi si seici.Acolo exista meritocratia,respectiv in institutiile statului sunt oameni competenti.Un exemplu;tarile din Orientul Mijlociu.Acolo unde sunt monarhii (Arabia Saudita,Iordania,Emiratele Unite,Qatar,Kuweit ,Yemen)exista stabilitate si bunastare,iar unde sunt republici(Egipt,Siria,Irak,Iran,Liban)exista instabilitate si razboaie.Tot asa de competenti ne-am dori sa fie si angajatii statului, fie ca lucreaza in invatamant, in sanatate sau in Parlament.
    Problema este ca nu-i avem si nu-i avem pentru ca nu-i crestem, iar pe cei care devin asa prin mila lui Dumnezeu, nu-i recunoastem si nu-i promovam, ca asa e la noi.

    Cu cat urci mai sus in ierarhie, cu atat mai important devin profesionalismul si caracterul omului. Ca sa devii profesionist ai nevoie de ani, iar caracterul se castiga jumatate prin ereditate si jumatate prin educatie si autoeducatie.

    Familia Regala a Romaniei are si aceasta sarcina, sa-si perpetueze specia cu sange albastru. De cum iese din gaoace, pruncul regal e condus deja cu grija si dragoste pe drumul predestinat.

    Familia regala ii da cea mai buna crestere si-i vegheaza evolutia cu grija in vederea misiunii dificile ce-l asteapta. Cand ajunge la maturitate, el a invatat deja de mic tot ce-i trebuie ca sa devina conducator de stat. Pe viata!

    De ce pe viata? Pentru ca nu formezi un profesionist 20 de ani ca apoi sa-l pui sa conduca tara 5. N-ar fi nici logic si nici profitabil. Daca se dovedeste un conducator vrednic, e chiar de dorit ca sa aiba viata cat mai lunga.

    Ce s-ar fi ales de Stefan cel Mare, dar mai ales de Moldova, daca domnea numai 5 ani? Cu regele pe viata nu va mai pierde nimeni vremea sa-l suspende, nu se vor mai face cheltuieli din 5 in 5 ani cu alegerile presedintelui, nu se vor mai invrajbi oamenii pentru candidatii care la urma se dovedesc cu totii tot o apa si-un pamant.Una din marile probleme ale noastre este ca avem politicieni nu numai nepregatiti si fara caracter, dar multi sunt iresponsabili si diletanti(baronii rosii).

    Cine poate impiedica acum un guvern sa nu prade tara cu cateva luni inainte de a fi debarcat? Iar presedintele Iohannis,ca e si el om, va mai fi el interesat de soarta tarii cand va mai avea cateva luni de mandat, cand nu e sigur ce soarta va avea el insusi in curand?

    Romania duce lipsa de o strategie de lunga durata. Nimeni nu s-a preocupat de intocmirea unui plan de dezvoltare pe termen lung, pana in anul 2030. De ce s-ar fi implicat politicienii romani in asemena proiecte mamut, cand ei stiu ca au mandat limitat la 4 sau poate 8 ani si asta doar daca au noroc?

    Doar un rege ales pe viata poate asigura continuitate si perseverenta in politica romaneasca. De asemenea, lipseste forta politica stabila si echidistanta fata de partide, care sa fie si un reper moral totodata. Poate oare cineva sa-si inchipuie ca presedintele adus la putere de un partid isi va uita vechii camarazii de ieri peste noapte?

    Cu Majestatea Sa Margareta a Romaniei in fruntea tarii am avea linistea necesara constructiei durabile, nu ne-am mai pierde vremea in polemici inutile. Cata energie se consuma azi in presa si nu numai pentru ca presedintele tarii sa fie facut cu ou si cu otet? De Regina nu te poti atinge, ca e Lesmajestate!

    Daca cititi Constitutia din 1923, veti gasi probabil si alte avantaje pe care le-ar aduce instaurarea monarhiei la noi, fiindca cred ca mai sunt destule.Dar pana atunci ,sa -i ignoram pe cei care continua sa ne vanda gogosi,(Ion Iliescu,Traian Basescu si toate lichelele comuniste si toti epigonii neocomunisti,deoarece au avut destul timp ca sa faca ceva bun pentru neamul romanesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here