„O comună mare şi frumoasă cum e a noastră nu se conduce din birou” – interviu cu Valentin Piciu, primarul comunei Verguleasa

0
276

Comuna Verguleasa ocupă în nordul judeţului o suprafaţă de 68 de km pătraţi. Faţă de Slatina o despart 39 de km. Toată latura de vest a comunei este scăldată de râul Olt care, pe teritoriul comunei, primeşte ca afluent pârâul Cungrea Mică. Este formată din satele: Verguleasa, Căzăneşti, Cucuieţi, Dumitreşti, Poganu, Valea Fetei şi Vineşti. În vest, peste râul Olt, se învecinează cu judeţul Vâlcea, cel mai apropiat oraş din acest judeţ fiind Drăgaşani, la 7 km. Se mai învecinează, la nord, cu Vultureşti, la est cu comuna Cungrea, la sud-est cu Oporelu, iar la sud cu Teslui. Este străbătută de drumul judeţean DJ 546 şi de drumul naţional DN 67 B. Satul Căzăneşti este atestat documentar în hrisovul din 7 septembrie 1528, când Radu Voievod întăreşte mănăstirii Seaca-Muşeteşti o parte din Căzăneşti. Într-o poruncă domnească din 22 iunie1546 este menţionat şi satul Poganu. Într-un act de vânzare-cumpărare din 11 iunie 1639 apare şi satul Cucuieţi, iar satul Dumitreşti este menţionat pe la 1745. În 1973, populaţia comunei era de 4.616 locuitori. În 2011, era de 3.139 de locuitori.

Valentin Piciu este primar în Verguleasa, prima dată ales în 2012. Este deci la al doilea mandat. A văzut lumina zilei la 25 iunie 1977. A absolvit Liceul Silvic Râmnicu Vâlcea, iar în 2003 a terminat Facultatea de Management şi Marketing din cadrul Universităţii „Constantin Brâncoveanu” Piteşti. Până să fie ales primar, a lucrat la Ocolul Silvic Vultureşti, iar începând din 2007, la Direcţia Silvică Olt. Când, în 2012, a lăsat pădurea pentru funcţia de primar, tocmai ce absolvise şi Facultatea de Silvicultură din cadrul Universităţii Craiova. Consiliul Local rezultat din alegerile din 2016 este alcătuit din 11 consilieri, dintre care 8 reprezintă PSD, în timp ce PRM, PMP şi ALDE sunt reprezentate de câte un consilier. Viceprimar este Valentin Vlădescu.

–          D-le primar, în 2012, când aţi trecut prima dată pragul Primăriei Verguleasa, aveaţi numai 35 de ani. Nu v-a fost teamă?

–          Nu uitaţi că am absolvit o facultate de management şi marketing! Apoi, veneam dintr-o funcţie administrativă, la Direcţia Silvică am fost director economic. Sigur, administraţia unei comune presupune mult mai multe, dar nici aşa, nu pot să zic că nu ştiam pe ce teren voi juca. În plus, veneam după două mandate de consilier local în Verguleasa, începând din 2004, timp în care am putut să mă familiarizez cu problemele comunei şi am ştiut ce mă aşteaptă atunci când am decis să fac pasul următor, spre funcţia de primar. Încă din postura de consilier local, am reuşit să impun forarea unei fântâni de mare adâncime, de unde se alimentau cu apă aproximativ 50 de familii din satul Dumitreşti. De asemenea, profesia mea de bază fiind cea de economist, am întocmit proiectul de canalizare, aprobat în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii. Ca autor al proiectului, trebuia să mă implic şi în implementarea lui, de aceea (şi nu numai!) am decis să candidez şi să ocup funcţia cea mai înaltă, cea de primar. Nu aveam de ce să mă tem. Sigur, am întâmpinat şi surprize, dar, în mare, m-am aşteptat să nu fie deloc uşor. Mai ales la început a fost greu. Eram nou în această funcţie, nu prea mă băgau în seamă autorităţile judeţene, nu găseam tot timpul uşi deschise, precum primarii mai vechi.

–          S-a vorbit mult despre promovarea tinerilor în politică. Drept să vă spun, eu n-am înţeles niciodată ce se aşteaptă de la tineri, pe ce anume se mizează. Poate îmi spuneţi dvs: este tinereţea un avantaj în politică?

–          În condiţiile în care, la noi, toate funcţiile publice se obţin pe criterii politice, măcar tinereţea este însoţită de curaj şi eu cred că tocmai aceasta se aşteaptă de la tineri: decizia curajoasă, care să spargă nişte tipare învechite şi să deschidă calea înnoirii vieţii sociale. Dar să nu confundăm politica şi administraţia. Sunt două lucruri complet diferite. Dacă în politică sunt promovate de obicei rubedeniile şi a devenit aproape o regulă generală că tinerii din politică se contaminează repede de apucăturile bătrânilor, în administraţie e cu totul altfel. Aici se promovează prin examen electoral, votul fiind sita care triază. Un primar este tot timpul faţă în faţă cu cei care l-au ales şi trebuie să le dea socoteală pentru fiecare pas pe care îl face. Pe de altă parte, tinereţea nu trebuie văzută ca o chestiune de vârstă, ci ca una de spirit. Da, aveam 35 de ani în 2012, şi parcă tot atâţia am şi acum, chit că, acum, coloana infinitului vieţii mele este mai înaltă cu 5 trepte.

–          Care a fost primul mare proiect pe care l-ţi dus la bun sfârşit?

–          În primii doi ani de administraţie, care au fost cei mai grei, cum vă spuneam, au fost şi momente când m-am simţit inutil, când aveam impresia că nu voi putea să fac mare lucru pentru comuna mea. Aveam acea nerăbdare specifică tinerilor, voiam ca totul să se facă repede, cum ai bate din palme. Tocmai iniţiasem proiectul pentru alimentarea cu apă şi mi se părea că totul bate pasul pe loc. Şi mai aveam multe în cap. Drumurile comunale nu fuseseră niciodată asfaltate. Iluminatul public era ca şi inexistent. De fapt, chiar cu acesta am început. Nu cred că erau mai mult de 20 de neoane în toată comuna. Acum sunt peste 550 de lămpi, cu becuri economice, care consumă cam jumătate din cât consumau cele 20 de neoane de 400 watt. Practic, fără falsă modestie, eu am adus lumina în satele comunei. Şi dacă mi se va aproba proiectul pe care l-am depus în acest an, vom trece la un nou sistem de iluminat public, pe bază de lămpi cu led, mult mai economicoase, ceea ce ne va permite să punem câte una în fiecare stâlp. Dar primul proiect de anvergură a fost cel referitor la alimentarea cu apă, la nivelul întregii comune, în toate cele 7 sate, întreaga reţea de apă măsurând 30 de km. A fost iniţiat în 2012, iar pe 25 mai 2017 a avut loc recepţia, la finalizarea lucrărilor, şi a început racordarea la reţea a gospodăriilor.

–          Proiectul de canalizare mai aşteaptă?

–          S-a demarat!. După asigurarea finanţării pe toată valoarea proiectului, circa 150 de miliarde lei vechi, pe Ordonanţa 28, după ce am trecut şi prin procedura de licitaţie, pe 25 mai 2017, în chiar ziua în care inauguram sistemul de apă, s-a semnat şi contractul de execuţie a reţelei de canalizare, cu termen de 24 de luni. Noi estimăm că până la 31 decembrie 2018 vom face recepţia şi la această lucrare de care vor beneficia, de asemenea, locuitorii din toate cele 7 sate ale comunei, lungimea reţelei fiind chiar mai mare, de 40 de km, incluzând şi două staţii de epurare.

–          Toate bune şi frumoase până acum. Dar drumurile? Cam plâng după nişte asfalt…

–          De zeci de ani plâng, căci nu s-a făcut nimic pe ele, doar nişte pietruiri, din când în când. În legătură cu drumurile, am depus un proiect, pe HG 577, pentru asfaltarea a 6 km de drumuri comunale, dar abia anul trecut am reuşit să-l includ la finanţare, prin PNDL, în prezent fiind în curs de realizare. Recent, am mai depus o solicitare de finanţare pentru asfaltarea a încă 10 km. Să ştiţi însă că în mod intenţionat n-am insistat pe ideea asfaltării, din moment ce urma să începem lucrările pentru sistemul de canalizare. Când vom termina cu această lucrare, abia atunci vom trece în plin şi la asfaltarea tuturor străzilor laterale. Nu era logic să asfaltăm şi apoi să stricăm asfaltul pentru a face loc conductelor de canalizare.

–          Am auzit că aveţi o şcoală foarte frumoasă…

–          Încă n-aţi vizitat-o?! Vă rog să o faceţi neîntârziat şi să vă convingeţi singur că avem una dintre cele mai frumoase şcoli din nordul judeţului. Este în satul Poganu, cu clase de la 0 la VIII, numai acolo avem înscrişi 170 de copii. În total, socotindu-i şi pe cei de la grădiniţă, avem 240 de copii. Şcoala a beneficiat de un proiect prin Banca Mondială, de 10 miliarde de lei, prin care a fost modernizată şi superdotată cu sală de calculatoare, aparatură performantă, mobilier nou, centrală termică în fiecare dintre cele două corpuri ale şcolii, ce mai, totul la standarde europene. Apoi, în chiar curtea şcolii am construit, prin Compania Naţională de Investiţii, o sală de sport modernă, cu tribune în care pot încăpea 180 de spectatori. E destinată în primul rând elevilor, pentru competiţiile şi orele lor de aducaţie fizică, dar şi echipa noastră de fotbal, înfiinţată de curând, îşi poate desfăşura aici unele antrenamente. În această vacanţă de vară, urmează să reabilităm şi să extindem cu încă două săli de clasă Corpul B al şcolii, avem asigurată finanţarea, ca şi pentru reabilitarea celor două grădiniţe din satele Cucuieţi şi Dumitreşti. Totodată, mai avem un proiect prin PNDR, depus la AFIR Craiova, referitor la construirea unei grădiniţe noi, cu două grupe, pe care o vom amplasa la limita satelor Verguleasa şi Poganu, astfel încât să putem comasa aici cele două grădiniţe din satele respective. Erau două clădiri care ne-ar fi costat mai mult dacă am fi încercat să le reabilităm, aşa că am hotărât să construim o clădire nouă, pentru preşcolarii din ambele sate. Pentru transportul copiilor avem în dotare două microbuze.

–          Sunteţi un primar foarte activ. Nu staţi prea mult în birou…

–          O comună mare şi frumoasă cum e a noastră nu se conduce din birou. Pentru ca proiectele să prindă viaţă, trebuie să lupţi pentru ele, e un mecanism cu nenumărate rotiţe care trebuie puse în mişcare, altfel procesul se poate opri când nu te aştepţi. Iar „printre picături”, trebuie să mai faci şi o mulţime de alte lucruri: să amenajezi un curs de apă, gârlă pod Poganu-dispensar, de pildă, o zonă care, în caz de ploi abundente, nu mai permitea accesul cetăţenilor şi autoturismelor, să cureţi şanţurile şi canalele de scurgere a apelor pluviale, să mai vezi şi ce se întâmplă prin celelalte puncte de lucru ale Primăriei, de la Dumitreşti şi Căzăneşti, reînfiinţate de mine…

–          Le-aţi reînfiinţat, probabil, şi pentru că această clădire a Primăriei este cam improprie.

–          Se vede cu ochiul liber, nu-i aşa? Cred că este mai veche de o sută de ani. Una din greutăţile cu care m-am confruntat de la început a fost şi această clădire care nu permite, decât cu mari eforturi în plus, desfăşurarea unei activităţi administrative eficiente. Am depus un proiect pentru construirea unui sediu nou de Primărie, cu parcare, sper să intre cu prioritate la finanţare şi să începem lucrările cât mai curând. Suntem printre puţinele Primării din judeţul Olt, fără un sediu nou, în corespondenţă cu cerinţele unei administraţii moderne. O altă clădire de peste o sută de ani vechime este şi căminul cultural din satul Poganu. L-am inclus şi pe acesta într-un proiect de reabilitare, aici lucrările au şi început şi sunt chiar pe sfârşite. Foarte curând, pe lângă activităţi sportive, copiii noştri pot concepe şi desfăşura multiple activităţi culturale, într-un cadru adecvat.

–          Iar copiii aflaţi în situaţii de risc beneficiază de o atenţie specială…

–          Prin mecanismul financiar SEE (Spaţiul Economic European) 2009-2014, operator de program fiind Fondul Român de Dezvoltare Socială, am obţinut o finanţare de 233.000 de euro pentru înfiinţarea unu Centru Social Multifuncţional, proiect implementat în perioada 07.11.2014 – 31.12.2016. Vin aici, după orele de curs, 81 de copii, în special de etnie rromă sau rudari, servesc o masă caldă, după care intră într-un program instructiv- educativ sub supravegherea şi îndrumarea unui personal specializat. Centrul este dotat cu videoproiectoare, laptop-uri, aer condiţionat etc. Se organizează excursii, iar de două ori pe an primesc pachete cu bunuri de îngrijire personală. Ţările donatoare sunt Norvegia, Islanda şi Litchenstein. Tot ele au finanţat întreaga lucrare, până la 31 decembrie 2016, de aici încolo funcţionarea Centrului urmând să fie asigurată prin Consiliul Local. Avem perioadă de sustenabilitate de 5 ani, acum suntem în primul an şi deja am reuşit să convingem Consiliul Judeţean să ne ajute să asigurăm funcţionarea Centrului în continuare.

–          Despre investitori nu ne-aţi spus nimic.

–          Pentru că nu prea avem. Pe vremea lui Ceauşescu, aici era AEICIP Verguleasa, una dintre cele mai mari crescătorii de porci, se creşteau 40.000 de porci pe serie. Dar vânturile pustiului de după Revoluţie au şters de pe faţa pământului şi această unitate ce furniza hrană românilor. Mici investitori mai avem, nu avem din aceia mari, care să creeze multe locuri de muncă. Una peste alta, din taxele şi impozitele locale strângem în jur de 4,5 miliarde de lei, reprezentând cam 70% din potenţial.

–          Vă mulţumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here