„Ei m-au ales pe mine ştiind că, în orice altă variantă, de comuna lor s-ar fi ales praful, ar fi ajuns pe mâinile hoţilor” – interviu cu Marian Negrilă, primarul comunei Traian

Pe o suprafaţă de 27 de km pătraţi, la 20 de km sud de Caracal, comuna Traian este formată din satul cu acelaşi nume, care a luat naştere după împroprietărirea însurăţeilor de la 1879. Satul a fost declarat comună în 1893, iar numele de „Traian” şi l-a luat de la fostul val de pământ înălţat de romani în calea popoarelor migratoare şi care traversa localitatea. Se învecinează la nord cu Deveselu, la vest cu Gostavăţu şi Băbiciu, la sud cu Studina, iar la vest cu Vlădila. În 1973, populaţia comunei era de 3.819 locuitori. Anul 2004 poate fi socotit ca o bornă importantă în istoria postdecembristă a comunei, pentru că este anul în care a fost ales primar Marian Negrilă. Este anul în care a început schimbarea la faţă a comunei Traian, iar primele măsuri au vizat schimbarea de mentalitate la nivelul tuturor funcţionarilor din Primărie, precum şi a tuturor salariaţilor plătiţi de la bugetul local sau central. Marian Negrilă s-a născut la 3 martie 1959, în Traian. După Liceul Industrial Caracal, a urmat Academia Militară Sibiu, de unde a ieşit ofiţer, inginer de telecomunicaţii şi paraşutist militar cu brevet obţinut la unitatea militară de profil, din Buzău. Ca tânăr ofiţer, a fost repartizat la unitatea militară din Deveselu. A mai lucrat la Comandamentul Aviaţiei Militare şi la Statul Major General. La 43 de ani a trecut în rezervă cu gradul de colonel, s-a stabilit în comuna sa natală, iar după un an a candidat şi a câştigat alegerile din 2004, pentru primul său mandat de primar în comuna Traian. În mandatul 2016-2020, deşi reprezintă Partidul Naţional Liberal, orientarea sa politică nu este nici liberală, nici social-democrată, ci naţionalistă. În Consiliul local, se confruntă cu o majoritate formată din 4 consilieri de la PSD şi 3 de la ALDE. PNL dispune de 6 consilieri. Viceprimar este Ilie Crâmu, de la PSD.

0
339

–          D-le primar, aţi venit în Primărie cu o personalitate de militar. Se deosebeşte mult, acest tip de personalitate, de tipul de personalitate obişnuit, al civililor?

–          Personalitatea de militar diferă în funcţie de specializare. Dacă vreţi, am să vă spun despre profilul de personalitate al paraşutistului militar, cel care consider că mă caracterizează cel mai bine. Ei bine, paraşutistul militar este, în primul rând, un militar cu o pregătire completă, teoretică şi practică. Dacă în nicio specializare militară nu se permit lacune, aici nici măcar nu poate fi vorba de aşa ceva. Tocmai această pregătire completă îi permite paraşutistului militar să fie un luptător polivalent, cu o maximă rezistenţă la suprasolicitarea fizică şi psihică, devotat, curajos, entuziast, perseverent, încrezător în forţele proprii şi în camarazi, mândru de apartenenţa la o specialitate de excepţie şi gata oricând pentru sacrificiul suprem. De toate aceste trăsături, paraşutistul militar este conştient, el este convins că le are, face parte din educaţia paraşutistului militar a cărui mentalitate trebuie să fie una de învingător.

–          Sigur, ordinea şi disciplina se subînţeleg, iar din acest punct de vedere, aţi simţit un impact intrând în Primăria Traian?

–          Un mare impact, în sensul că m-a izbit dezinteresul faţă de binele public, cu toţii urmărindu-şi interesele proprii. Nu am sesizat niciun fel de responsabilitate sau devotament faţă de o comunitate în serviciul căreia se aflau. Ca să dau numai un exemplu, fostul primar, în loc să vină în sprijinul crescătorilor de animale, practic a desfiinţat izlazul comunal, împărţindu-l pe la diverşi prieteni. Circa 100 de hectare de izlaz au dispărut pe această cale, iar pentru cetăţeni, în folosinţă comună, nu au mai rămas decât 11 hectare. Acum sunt la al patrulea mandat şi să ştiţi că încă n-am reuşit să înlătur cu totul vechea mentalitate. Dacă în legătură cu funcţionarii din Primărie am reuşit să fac în aşa fel încât fiecare să-şi respecte fişa postului, încă mă lupt cu profesorii de la şcoala din comună. Sunt total nemulţumit de ei. Majoritatea fiind navetişti, gândul le este mai mult la ora de plecare, decât să mai stea o oră în plus pentru nişte activităţi cu copiii. Drept să vă spun, despre unii dintre ei, chiar am impresia că sunt slab pregătiţi. Nu sunt mulţumit nici de actuala directoare a şcolii. Pe scurt, nu am în cadrele de la şcoală un sprijin, nu am cu cine să fac treabă. Avem două echipe de dansuri populare, una, numită „Troieniţa”, înfiinţată la iniţiativa mea şi a soţiei mele, care lucrează în învăţământ, cealaltă fiind de căluşari, înfiinţată mai recent, şi de multe ori a trebuit să fac eu, personal, repetiţie cu copiii. A doua zi de Paşte, a fost la noi în comună d-na Felicia Filip şi a fost foarte încântată de copiii noştri. Le-am angajat un bun coregraf, pe vestitul Porumbelu, iar pe 1 iunie am fost invitaţi de Televiziunea Română la filmări, cu ambele echipe de dansuri.

–          Am auzit că nici cu slujitorii bisericii nu vă înţelegeţi bine…

–          Numai cu unul dintre preoţi. Sunt doi, au fost trei, dar pe unul dintre ei l-a alungat preotul mai în vârstă, cel despre care spun acum că nu mă înţeleg bine. Acest preot, Cristian Bârleanu, se pare, protejatul preafericitului Sebastian, o capelă trebuia să facă şi el şi nici pe aceasta n-a fost în stare s-o facă. Dar la pus beţe în roate e neîntrecut. Pentru că arătau groaznic, am luat cimitirele în administrarea Primăriei, ele nefiind parohiale, situate pe domeniul public, le-am împrejmuit, le-am modernizat, am trasat alei printre morminte şi am introdus iluminatul public în cimitirele pe care acum domnul preot le vrea înapoi şi m-a dat în judecată. Stă toată ziua degeaba şi nu face nimic pentru comunitate. Numai şi numai pentru el. Nu taie la nimeni chitanţă pentru banii pe care-i încasează. S-a implicat şi în campania electorală, m-a denigrat cât a putut. Păi, ăsta să fie omul lui Dumnezeu? Unul care merge frecvent la vânătoare de iepuri, un pasionat de vânătoare care s-a specializat în a curma vieţi nevinovate, chiar dacă e vorba de nişte animale?

–          Dar cu poliţiştii locali cum vă înţelegeţi?

–          Să vedeţi: în august 2015 mi-a luat foc maşina pe care o parcasem în faţa blocului în care locuiesc, în Caracal. Înainte de asta, mi-au tăiat anvelopele de la maşină. Tot în 2015, au dat foc la culturile de pe câmp ale familiei mele. Au ars atunci 1 ha cu grâu şi încă unul cu floarea soarelui. Nu mai vorbesc de ameninţările cu moartea, care sunt curente, la adresa inclusiv a familiei mele. Şi toate acestea, din răzbunare politică, au vrut să mă intimideze, să nu mai candidez sau să-mi dau demisia. Iar poliţiştii, că tot m-aţi întrebat de ei, nu au făcut nimic pentru aflarea făptaşilor. De fapt, nici pentru cetăţeni nu fac nimic, ei sunt mai mult ca momâia în mijlocul viei, de care păsările se feresc să coboare la struguri, crezând că este om.

–          Ca fost militar, aţi rămas cu disciplina în sânge şi cu obişnuinţa ordinului care se execută, nu se discută. Nu credeţi că, astfel, v-aţi atras multe duşmănii personale?

–          Domnule, eu ştiu una şi bună: că trebuie să-ţi faci datoria, indiferent de serviciul pe care îl ai sau de funcţia pe care o îndeplineşti.

–          Cu atâtea atacuri murdare la adresa dvs., oamenii din comuna Traian v-au ales şi în 2016, pentru al patrulea mandat. Cum vă explicaţi.

–          Oamenii din comuna Traian sunt muncitori, harnici, au treburi mult mai importante decât să se lase manipulaţi de otrava turnată din belşug în urechile lor. Tocmai pentru că sunt ocupaţi cu munca şi nu cu bârfa, ei m-au ales pe mine ştiind că, în orice altă variantă, de comuna lor s-ar fi ales praful, ar fi ajuns pe mâinile hoţilor.

–          Cum aţi reuşit să vă faceţi atât de iubit de majoritatea oamenilor?

–          Nu ştiu dacă de iubire este vorba, eu mă aştept mai mult la respectul lor, pentru ce am făcut pentru această comună.

–          Vă rog să menţionaţi câteva dintre realizările dvs.

–          În 2006 am inaugurat noul sediu al Primăriei. Pentru cei aprox. 300 de copii din comuna noastră, am renovat şcoala şi grădiniţa în totalitate, de la temelie, iar pentru orele de educaţie fizică am construit o sală de sport. Pentru cei mai mari, am construit o bază sportivă modernă, cu tribune, vestiare, duşuri, unde joacă echipa noastră de fotbal, Columna Traian. Am amenajat o platformă pentru depozitarea gunoiului. Am schimbat vechiul sistem de iluminat public cu unul dotat cu becuri economice, cu patru puncte de transformare şi cu stâlpi noi. Am pietruit toate drumurile, iar pe Ordonanţa 28, am reuşit până acum să asfaltez 3 km de drumuri în extravilan, în viitorul cel mai apropiat urmând să mai asfaltez încă 2 km de astfel de drumuri.

–          Dar pentru acest mandat, ce v-aţi propus?

–          Apa şi canalizarea sunt pe primul plan. Apoi, am să continui şi voi căuta să închei asfaltarea drumurilor comunale pe întreaga reţea, de 22 de km. De asemenea, ni s-a aprobat proiectul pentru construirea unei făbricuţe de peleţi pentru centrale termice. Este vorba, mai exact, de o staţie de compostare deşeuri vegetale din care apoi se fac peleţii. În afară de acestea, mă voi preocupa de îngrijirea sănătăţii oamenilor, de întreţinerea curăţeniei în comună, voi depune eforturi sporite pentru creşterea calităţii vieţii culturale şi sportive şi pentru cultivarea tradiţiilor populare specifice zonei. Nu avem încă o Zi a Comunei, dar avem un bâlci anual, în august. Şi nu în ultimul rând, voi fi atent la orice eveniment nou de pe scena acestei noi… etnogeneze! Deja am oficiat prima căsătorie dintre o fată din comuna Traian şi un ofiţer american de la Deveselu…

–          Vă mulţumim, d-le primar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here