Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc marți, 27 octombrie, pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Este o zi dedicată rugăciunii și faptelor de milostenie, dar și un prilej de urări pentru cei care îi poartă numele și își celebrează onomastica la această dată.
Pentru persoanele numite Dumitru sau Dimitrie, sfârșitul lunii octombrie aduce două sărbători apropiate, care pot crea confuzie. Pe 26 octombrie este cinstit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar pe 27 octombrie este pomenit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Sunt doi sfinți diferiți, cu vieți și istorii distincte, chiar dacă poartă același nume.
Urările de „La mulți ani” pot fi adresate celor care își sărbătoresc astăzi ziua numelui și se numesc Dumitru, Dimitrie, Dimitri, Dumitrache, Dumitrică, Dima, Mitică, Mitrea sau Mitru. Printre formele feminine se numără Dumitra, Dumitrița, Dimitrița, Dumitrana, Dimitra și Dimitrina.
Dincolo de felicitări, sărbătoarea pune în prim-plan grija față de oamenii aflați în dificultate. Oferirea de alimente și de alte daruri celor nevoiași este unul dintre obiceiurile asociate acestei zile. Milostenia, participarea la slujbe și timpul acordat rugăciunii reprezintă principalele forme prin care credincioșii îl cinstesc pe Cuviosul Dimitrie cel Nou.
Sfântul a trăit în secolul al XIII-lea, în Basarabov, o așezare din apropierea orașului Ruse, pe teritoriul actual al Bulgariei. Viața sa este legată de valea râului Lom, unde s-a retras într-o peșteră și s-a dedicat postului și rugăciunii. Este cinstit drept „Cuvios” pentru viața ascetică, spre deosebire de Sfântul Dimitrie din Tesalonic, care a murit ca mucenic.
Legătura sa cu Bucureștiul datează din anul 1774, când moaștele au fost aduse în oraș. Păstrate la Catedrala Patriarhală, acestea se află în centrul pelerinajului organizat în fiecare toamnă cu ocazia sărbătorii ocrotitorului Capitalei.
Credincioși din București și din alte zone ale țării vin pe Colina Patriarhiei pentru a se închina și pentru a participa la slujbe. Pelerinajul se desfășoară pe parcursul mai multor zile, iar manifestările religioase cuprind Sfânta Liturghie, privegheri și procesiunea „Calea Sfinților”. Catedrala Patriarhală îi primește însă pe cei care doresc să se roage la racla sfântului pe tot parcursul anului.
Numele Dumitru își are originea în grecescul „Demetrios”, legat în Antichitate de Demetra, zeița agriculturii și a fertilității pământului. În tradiția creștină, răspândirea numelui este asociată cu sfinții care l-au purtat, iar numeroasele sale variante au rămas până astăzi întâlnite în familiile din România.