Nu toate formele de mișcare au același efect asupra sănătății oaselor. O cercetare realizată de specialiștii Universității Semmelweis din Ungaria arată că activitățile sportive intense, care implică sărituri, accelerări și schimbări bruște de direcție, pot stimula formarea țesutului osos mai eficient decât plimbările obișnuite sau exercițiile clasice de forță.
Fotbalul și handbalul se numără printre sporturile care au atras atenția cercetătorilor, după ce practicarea lor la nivel recreațional a fost asociată cu o creștere de până la 46% a unor indicatori biologici implicați în formarea oaselor.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, oamenii de știință au analizat rezultatele a 24 de studii clinice, la care au participat, în total, 1.238 de adulți sănătoși. Cercetarea, publicată în revista științifică „Sports Medicine – Open”, a urmărit modul în care diferite tipuri de efort fizic influențează procesele de formare și remodelare osoasă.
Specialiștii au constatat că intensitatea și varietatea mișcărilor pot avea un rol important în stimularea metabolismului osos. În timpul unui meci de fotbal sau handbal, organismul este supus unor solicitări repetate, generate de alergări rapide, opriri, întoarceri și sărituri. Aceste mișcări produc forțe mecanice asupra scheletului, care pot favoriza procesele naturale de formare a țesutului osos.
În comparație, mersul pe jos, joggingul și antrenamentele tradiționale cu greutăți au determinat, în general, modificări mai reduse ale indicatorilor analizați. Rezultatele nu înseamnă însă că aceste activități sunt inutile. Ele continuă să fie importante pentru sănătatea cardiovasculară, musculatură, mobilitate și menținerea unei condiții fizice bune.
Cercetătorii atrag atenția că procentul de 45–46% nu reprezintă o creștere efectivă a densității osoase, ci o modificare a nivelului unor substanțe din sânge asociate cu formarea oaselor. Prin urmare, studiul nu demonstrează că practicarea fotbalului sau a handbalului determină automat oase mai rezistente ori previne osteoporoza.
Descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor programe de exerciții adaptate persoanelor care doresc să își mențină sănătatea sistemului osos, mai ales odată cu înaintarea în vârstă.
Specialiștii subliniază însă că activitățile solicitante trebuie introduse treptat, în funcție de pregătirea fizică și de starea de sănătate. Persoanele diagnosticate cu osteoporoză sau cu afecțiuni care limitează efortul ar trebui să solicite recomandarea unui medic înainte de a începe antrenamente intense.
Concluzia cercetării este că, pentru sănătatea oaselor, nu contează doar cât de mult ne mișcăm, ci și tipul de solicitare fizică la care este supus organismul. Diversificarea activităților, în condiții de siguranță, poate reprezenta un element important pentru menținerea sănătății pe termen lung.