Judecătoarea Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova afirmă, într-o postare publică pe pagina ei de Facebook, că modalitatea de comunicare publică a CSM este profund eronată. „Nu putem să tot vehiculăm poezia că noi suntem magistrați și asta este, trebuie să primim fără să dăm”, subliniază judecătoarea.
Aceasta prezintă mai multe probleme sistemice, de la modul de promovare a magistraților, la hotărârile judecătorești nemotivate cu anii, termene și amânări în dosare până la prescripție sau nerespectarea hotărârilor CJUE.
Postarea integrală:
Zic si eu, nu dau cu parul.
Cred ca modalitatea de comunicare publica a CSM, ca instituție sau prin mesaje individuale ale membrilor, este profund eronată si nu va produce niciun efect bun.
Comunicate sterile sau declarațiile individuale publice virulente, momentul fiind unul tensionat, produc efectul invers.
Nu putem sa tot vehiculam poezia ca noi suntem magistrați si asta este, trebuie sa primim fără sa dăm. Totul in viața – profesională sau personală- e you get what you give.
Dacă tratam poporul si guvernul cu sictir – ni se cuvine si nu se poate modifica, nu vorbim cu prim ministrul ca n-are atribuții, bla bla, vom primi feedback pe măsură si vom atrage o ură profesională profunda.
Zic sa dăm (cu mențiunea sa dăm calitativ) ca sa justificam ce primim si sa putem pretinde că merităm.
Si ca să dăm trebuie:
1. Sa recunoaștem că există probleme sistemice in organizare si statut: promovarea a ajuns o glumă. Ce înseamnă evaluarea hotărârilor fără examen efectiv? Ce înseamnă interviu mai ales la nivel de ICCJ? Că știm toți cum merg interviurile astea. E, asta trebuie sa spunem public. Adică, sa spuneți, ca eu sunt un biet judecător cu funcție de execuție.
Ce înseamnă delegări si detașări știute numai de unii si prelungite cu anii?
Ce înseamnă transferuri respinse cu anii la unii, dar admise la alții de pe o zi pe alta?
2. Cum justificam că avem hotărâri nemotivate cu anii? Nu mai inghite nimeni galusca cu supraaglomerarea. Oricate dosare ai avea, nu ai cum sa justifici 1-2 ani de amânare a pronunțării. Timp in care pronunți alte dosare, dar fix anumite dosare nu.
3. Cum justificam termene de 4-6 luni in dosare care nu impun? Da, poți da termen 4-6 luni la dosar cu expertiza sau cu elemente de extraneitate, nu la conducere fără permis, nu la o bătaie filmata, apoi mai amâni si pronunțarea de 4 ori.
Eu am primit in apel dosare cu termene de luni de zile date de instanțele de fond in mod nejustificat, de a trebuit sa facem pe dracu-n-patru ca sa putem soluționa apelul in termenul de prescripție.
România a fost condamnată la CEDO de curând pentru nesolutionarea cauzelor in termenul de prescripție (MSD contra României, Nedelcu contra României). Poate mai lucrăm la evaluarea aia profesională…
4. Ne prevalam de drepturi recunoscute la nivel european categoriilor profesionale omoloage, dar când e vorba sa si respectăm Uniunea, îndeosebi CJUE, ne prefacem ca plouă. A zis CJUE că e nasol cu prescripția, noi am dat-o cu suveranitatea, si CCR, noi suntem bomboana de pe coliva. Dar nu ne place acum coliva cu mortul in casa. (Pentru prescripție, CEDO s-a pronunțat deja – Borcea împotriva României). Am închis ochii, noi ca sistem. Acum nu ne place când ni se reproșează in limbaj colocvial că „am făcut scăpați” infractorii.
În primul rând ca sa fim respectați ca putere in stat, noi suntem prima putere care trebuie să se poarte exemplar ca sa primească pe măsură.
Da, nici mie nu îmi place ideea de pensie la 65 ani la ritmul de acum. Dar ce am făcut noi, individual si ca sistem ca să ieșim din haosul ăsta?
Nouă ni se promite in Craiova de zeci de ani un sediu decent, dar tot in service-ul auto stăm. Având 4 tribunale in competență si 3 penitenciare (unul fiind centru de detenție pentru minori) am ieșit vreodată public sa cerem mai mulți judecători in schema? Judecătoria Craiova intra cu 100+ de dosare penale pe unele ședințe. S a preocupat cineva? App, judecătoria cu 100+ pe ședință nu da termene 6 luni. Dar când se rupe ușa la ora 14…
Esența: da, e teribil de greu in magistratură. Doar dacă îți faci treaba si tragem toti „la aceeași căruță”.
Altfel, unii cu greul si unii cu huzurul.
E, de aia ne urăște poporul. Pentru ca poporul crede doar huzurul de la tv, prescripțiile, indemnizațiile si pensiile.
Iar noi comunicăm in limbaj Braille.
sursa: comisarul.ro
Are perfectă dreptate! Aici nu este chestie de invidie și de ură,ci este chestie de bun simț.Dupa ce că judecătorii aplică legea după bunul lor plac,acum au și mult tupeu.Acum se vede ,,dreptatea socială,, făcută de PSD.Majoritatea magistraților pregătiiți in perioada comunistă,respectiv avocații,juriștii și notarii publici au fost ofițeri sub acoperire și informatori ai Securității Statului.Dacă s-ar fi făcut în anii 90 o lege prin care să fie scoși din magistratură toți judecătorii și procurorii cu dosare de ofițeri și informatori ai Securității Statului azi nu am fi avut atâția magistrați și politicieni corupți,respectiv interlopi liberi.Magistrații corupți au reușit să-i santajeze pe politicenii corupți așa încât legislativul să le acorde magistraților privilegii fără limite.Se vede destul de clar că magistrații au devenit o castă ca-n Imperiul Roman.Dincolo de faptul că au salarii si pensii fără respectarea principiului de vechime și contributivitate așa cum au toți cetațenii României,unii dintre magistrați au averi dobândite în mod ilicit.În perioada comunistă un procuror avea pensia medie egală cu un salariu medii brut pe economie(salariul mediu brut în 1989 a fost 3.538 lei ).Acum un salariu mediu brut este de 8.910 lei. Oricum, a venit timpul ca să se limpezească apele,deoarece in magistratură sunt suficiente minți strălucite care să facă o ordine în justiția din România.