Emeric Ienei a murit miercuri, 5 noiembrie, la vârsta de 88 de ani, potrivit Digi24 și Digisport. Antrenorul de forbal s-a stins la locuința sa din Oradea, din cauza unei comoții cerebrale.
Decesul a fost confirmat de către Sandu Boc, un apropiat al lui Emeric Ienei. În ultima perioadă, Ienei a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor.
Biografie
Autor al celei mai mari performanţe din fotbalul românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni din 1986 cu Steaua, Emeric Alexandru Ienei (Imre Sándor Jenei), s-a născut la 22 martie 1937, în localitatea Agrişu Mic, judeţul Arad. A absolvit cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, scrie Agerpres.
Ca jucător (mijlocaş defensiv) a evoluat la: Flamura Roşie Arad (1955-1956), Steaua Bucureşti (1957-1969), Kayserispor (Turcia, 1969-1971). Are 254 de meciuri şi şapte goluri marcate pentru Steaua Bucureşti. Site-ul www.csasteaua.ro menţionează că în perioada în care a jucat la Steaua Bucureşti, Emeric Ienei a cucerit trei titluri de campion al României (1959-60, 1960-61, 1967-68) şi patru Cupe ale României (1962, 1966, 1967, 1969). A participat cu echipa naţională la Jocurile Olimpice de Vară din 1964, din Japonia, unde România s-a clasat pe locul al cincilea.
Are şase selecţii pentru România, potrivitwww.frf.ro, însă nu a marcat niciodată pentru echipa naţională.
Ca antrenor a pregătit: Steaua (1975-1978, 1983-1984, 1984-1986, 1991, 1993-1994, 1998-2000), FC Bihor (1978-1979), CS Târgovişte (1981-1982), FC Fehervar (Ungaria, 1993), Panionios (Grecia, 1996-1996), Universitatea Craiova (1996), România (1986-1990, 2000), Naţionala Ungariei (1992-1993), câştigând turneul internaţional Cupa Kirin (Japonia). A câştigat ca antrenor cinci titluri, patru Cupe ale României şi Cupa Campionilor Europeni, toate cu Steaua Bucureşti.
În cele 49 de partide ca selecţioner, România a obţinut 22 de victorii, 13 egaluri şi 14 înfrângeri, golaveraj 77-56. A condus România la două turnee finale, Cupa Mondială din 1990 şi EURO 2000. A izbutit să califice în 1989 prima reprezentativă de fotbal, după două decenii, la o Cupă Mondială şi chiar să o aducă la un pas de sferturile de finală, fiind eliminată în optimi de Irlanda, după executarea loviturilor de la 11 metri. A obţinut cea mai mare performanţă a fotbalului românesc: cucerirea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua Bucureşti, pe 7 mai 1986, la Sevilla, în celebra finală cu F.C. Barcelona.
A fost secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului (1997-1998). La 8 mai 1998, colonelul în retragere Emeric Ienei din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).
Din iunie 2000, se retrage din activitatea de antrenor, fiind ulterior preşedinte al FC Bihor Oradea. A continuat să lucreze pentru Federaţia Română de Fotbal. A fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă.
La 9 martie 2017, a fost decorat de către preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul „Steaua României”, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.
Emeric Ienei a avut un băiat din prima căsătorie cu actriţa Vasilica Tastaman şi o fiică din a doua căsătorie cu Ileana Ienei, decedată în 2021, fostă campioană olimpică la scrimă.
