10 Mai 1866 – sosirea lui Carol în România
Azi, 10 mai, este celebrată Ziua Regalității, o dată cu o puternică încărcătură istorică pentru România. La 10 mai 1866, Carol I devine domnitor al României, moment ce marchează începutul unei noi etape în consolidarea statului modern.
În contextul în care „Monstruoasa Coaliție” l-a obligat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice în februarie 1866, iar negocierile Locotenenței Domnești cu Prințul Filip al Belgiei au eșuat, elitele politice române au propus alegerea unui principe străin. În urma unui plebiscit, a fost ales Karl (Carol) Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen.
Tânărul prinț a acceptat și, în aprilie 1866, a pornit spre România.
După o călătorie incognito cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Viena – Budapesta, Carol ajunge la Drobeta Turnu Severin. Urmează un drum de câteva zile, cunoscut ulterior drept „Drumul lui Carol”, trecând prin Horezu, Râmnicu Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște.
Pe 10 mai 1866, intră în București, fiind proclamat „domnitor al tuturor românilor”. În fața Parlamentului, Carol I depune jurământul în limba franceză:
„Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile și integritatea teritorială.”
Din acel moment, 10 mai intră definitiv în istorie. Timp de aproape opt decenii, până în 1947, această dată a fost Ziua Națională a României.
10 Mai 1877 – proclamarea independenței
La 10 mai 1877, Carol I proclamă în fața Parlamentului Independența de Stat a României.
În același an, România intră în Războiul de Independență, iar în august armata română, alături de cea rusă, participă la luptele de la Plevna, Carol I fiind comandant suprem al forțelor române.
Astfel, la 11 ani de la venirea sa pe tron, statul român își consolidează independența pe câmpul de luptă.
10 Mai 1881 – proclamarea Regatului României
La 10 mai 1881, România devine regat, iar Carol I este încoronat ca primul Rege al României.
Legea de proclamare a Regatului fusese adoptată anterior, pe 14 martie 1881, iar România intra astfel, de jure, în rândul monarhiilor europene.
În Adunarea Deputaților, condusă de C. A. Rosetti, au avut loc dezbateri intense. Titu Maiorescu a criticat clasa politică liberală, însă în final propunerea de proclamare a Regatului a fost adoptată, iar Carol I a acceptat.
Serbarea încoronării a fost fixată simbolic tot pe 10 mai, dată devenită emblematică pentru monarhia română.
Ferdinand I (1914–1927) – „Întregitorul”
Al doilea rege al României a fost Ferdinand I, nepot de frate al lui Carol I.
Prin pactul dinastic din 1881, el a devenit moștenitor al Coroanei, însă a urcat pe tron abia după 25 de ani.
La 15 octombrie 1922, Ferdinand I, supranumit „Întregitorul”, s-a încoronat la Alba Iulia ca suveran al tuturor românilor, după realizarea Marii Uniri.
Mihai I și Carol al II-lea
Mihai I , fiul lui Carol al II-lea , a domnit sub regență în perioada 1927–1930.
Ulterior, Carol al II-lea, care renunțase anterior la drepturile sale dinastice, revine în țară în 1930 și este proclamat rege, domnind timp de un deceniu.
Între 1938–1940 instaurează un regim de autoritate monarhică.
La 6 septembrie 1940, Mihai I redevine rege și conduce România până la 30 decembrie 1947, când este forțat să abdice, iar România este proclamată republică.
Concluzie
10 Mai rămâne una dintre cele mai importante date din istoria României: ziua în care Carol I a devenit domnitor, ziua independenței și ziua proclamării Regatului. O succesiune de momente istorice care au definit drumul României moderne.
