Partidul brătienilor, scos de la naftalina istoriei de niște entuziaști care au crezut că pot învia dinozaurii, se apropie de un moment de răscruce. De alegerea pe care o vor face membrii lui depinde viitorul politic al acestei formațiuni politice care a împărțit, cu partidul lui Iliescu, puterea în România postdecembristă. Rotativa guvernamentală din perioadele ante și interbelică a fost repusă în funcțiune cu același elan care a făcut ca apa intereselor politice să curgă atât de tumultuos, ca o viitură, în ultimul secol și jumătate, peste pământul sufletului românesc.
Aflat pe o culme a ascensiunii sale politice, PNL-ul contemporan știe că, dacă vrea să curgă liniștit prin defileul guvernării, trebuie să evite să-i cadă în albie stânci, de pe versanții disputelor interne. Așa că, cele două vânturi contrare, care se ciocnesc acum în albastrul senin al cerului liberal, n-au cum să tulbure apele. De fapt, sunt ca două zefire care doar mângăie suprafața apelor, fără să stârnească valuri. Căci zarurile sunt aruncate! Ludovic Orban va trece frumos în lumea umbrelor politice, iar Florin Cîțu va încerca să pară cât mai viu sub clopotul de sticlă prin care președintele Iohannis își urmărește „Guvernul meu”.
Singura șansă a lui Orban este să mai trădeze o dată. Dacă a putut, în decembrie trecut, să cedeze 3 ministere-cheie, numai ca să obțină el președinția Camerei Deputaților, de ce n-ar mai trăda încă o dată, ca să-și salveze și funcția de președinte al partidului? Cum? Foarte simplu: votând, împreună cu partizanii săi, moțiunea de cenzură pe care o va depune PSD! Cu Florin Cîțu în fruntea guvernului, Ludovic Orban nu va avea nicio șansă. Un nou guvern PNL, cu un premier din tabăra lui Orban (lucru posibil prin forțarea mâinii lui Iohannis), ar însemna ca Sică Mandolină să poată cânta din nou pe prima scenă a politicii dâmbovițene, în aplauzele liberalilor de viță veche, care nu văd cu ochi buni PDL-izarea PNL-ului.
Căci tocmai asta se întâmplă acum în PNL! Emil Boc, Raluca Turcan, Gheorghe Flutur, Robert Sighiartău, Daniel Buda – sunt numai câteva dintre numele grele ale fostului PDL, care îl urmează pe Cîțu. Ei fac ce au făcut oamenii lui Cioloș, trimiși în USR: fură partidul. Ei îl susțin pe Cîțu pentru că îl văd incapabil să guverneze și, în același timp, să fie și președinte PNL. Cu alte cuvinte, ar fi un președinte PNL de formă, conducerea partidului ar fi lăsată pe mâna lor. Lor li se adaugă o serie de oportuniști-sinecuriști veniți recent în PNL, dar extrem de vocali, în frunte cu Rareș Bogdan. În plus, de partea lui Cîțu sunt și cei de la USR-PLUS, mai ales că, prin felul în care se poartă și vorbește, Cîțu poate fi confundat cu un userist ceva mai bătrân.
S-ar părea așadar că destinul politic al lui Ludovic Orban a ajuns la capătul firului. Singura lui șansă, cum am spus, este să profite de moțiunea de cenzură a PSD și să-și dea jos propriul guvern, după modelul brevetat în poltica românească de Liviu Dragnea. Dar Orban nu este Dragnea! A adunat atâta ură în viscerele sale, suficientă cât să-i paralizeze orice intenție de utilizare a măciucii PSD împotriva PNL. În plus, dacă ar face asta, ar însemna că ridică mâna împotriva lui Iohannis, iar Liviu Dragnea este exemplul cel mai clar în legătură cu ce pățesc cei care se pun cu Iohannis. Deci, Orban nu va face nimic împotriva partidului său și a voinței lui Iohannis. Și dacă Iohannis zice Cîțu, Cîțu să fie!
Întrebarea care se pune acum este: ce vor face liberalii conservatori, puținii liberali pur- sânge care au mai rămas în PNL? Vor suporta ei să-l vadă pe Cîțu pe scaunul brătienilor? Nu cumva ar trebui să ne așteptăm la o revoltă din partea lor, de tipul acelei revolte a sclavilor în morală, de care vorbea Nietzsche? O revoltă disimulată sub masca votului pentru moțiunea de cenzură? Acestora și s-ar putea adăuga nemulțumiții din PNL, care au fost lăsați pe dinafară la formarea guvernului și la împărțirea funcțiilor.
Așadar, s-ar putea aduna multe voturi pentru moțiune din chiar tabăra PNL. Dar acum se pune încă o întrebare: chiar își dorește PSD dărâmarea guvernului? Este momentul cel mai potrivit pentru a forța ocuparea locului de drept la guvernare? Noi zicem că nu, iar anunțata moțiune de cenzură nu este decât un joc de gleznă din partea PSD, așa ca să vadă lumea că-i pasă. Personal, nu mă aștept la nimic de la această moțiune de cenzură, traseul actualei guvernări este clar conturat de marii constructori de autostrăzi politice, interni și externi, care vor să circule absolut liberi, nestingheriți de cine știe ce semne indicatoare plantate în calea lor de cine știe ce aiurit cu dragoste de țară.
Revenind la PNL, noi zicem că poate să-și vadă liniștit de guvernare. Poate să doarmă liniștit, Iohannis lucrează pentru el. Răscrucea de vânturi în care se află acum este una artificială, creată de febra pandemică pe care a trebuit să o înfrunte ca partid de guvernământ.
Constantin Smedescu
