Austeritate la pachet
Așadar, moțiunea de cenzură inițiată de Opoziție a picat. Primul pachet de măsuri prin care se vor reduce drastic veniturile mici, după ce, eventual, va trece și de barajul Curții Constituționale (dacă va fi admisă contestația), va merge la Președinție, pentru promulgare, iar de la 1 august va intra în vigoare. Spre sfârșitul lunii în curs, Guvernul Bolojan va veni cu al doilea pachet, cu alte măsuri, după care va urma și al treilea. Austeritate la pachet. Pentru toată lumea, zice-se. Numai că, dacă ne uităm bine în conținutul primului pachet, vedem că e numai pentru unii, pensionarii fiind primii vizați. Dar sunt afectați și salariații, motiv pentru care au început protestele.
Categorii întregi de bugetari au ieșit în stradă. Primul pachet conținând în principal măsuri fiscale se dovedește de-a dreptul otrăvitor pentru cei cărora le este destinat.
Susțin unii critici că o melodie nu este decât o succesiune de note care pot fi identificate, fiecare notă având o existență independentă. O notă sună întotdeauna la fel, fie singură, fie inclusă într-o melodie. Ceea ce în mod inexplicabil nu se admite de către asemenea critici este că succesiunea are o calitate în plus, esențială, pe care nu o posedă nicio notă singură. Este melodia însăși, care rezultă nu dintr-o simplă însumare de note, ci dintr-o anumită succesiune. Este tocmai ceea ce vrea să ne spună Guvernul Bolojan, care ne cere să nu murim după primul pachet, căci vor urma încă două pachete și abia atunci se va auzi melodia, adică refacerea echilibrului bugetar. Și chiar vom avea surpriza să fim încântați. Cele trei pachete nu ar fi decât niște note din care va rezulta melodia, adică, într-un plan mai larg, bunăstarea întregii societăți. Nu trebuie să ne sperie acum niște proteste, nu trebui să dăm înapoi în fața unor dureri iminente. Dezvoltarea unei societăți nu seamănă deloc cu liniștea dintr-o pădure adormită.
Gata să fim de acord că argumentele Puterii sunt logice, rămâne totuși întrebarea: cum se explică faptul că mai toate guvernele s-au plâns de nerealizarea veniturilor planificate la bugetul statului, dar nu au făcut mai nimic pentru reducerea la minim a evaziunii fiscale? S-a ajuns la situația de-a dreptul grotescă în care suntem țara cu fiscalitatea cea mai ridicată, dar și cu cele mai ineficiente măsuri de combatere a evaziunii fiscale. De această situație, cel mai probabil în mod deliberat creată, au profitat cei cu relații, sinecuriștii, și cei pentru care ascunderea profitului realizat a devenit sport național. Acum, ne vine Guvernul Bolojan și ne promite că va îndrepta lucrurile și va reda sănătatea organismului social.
Și asta, în timp ce asupra celor cu venituri mici se revarsă fluvii de taxe și impozite, unele mai nocive decât altele, afectând puterea de cumpărare, coșul zilnic, nivelul de trai. Prin urmare, ne așteptăm ca și acești guvernanți să ajungă la acel final de poveste despre care ne-a vorbit atât de frumos poetul național Mihai Eminescu: transferând cea mai mare parte a efortului fiscal pe umerii celor mai vulnerabili, „povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău”.
Constantin Smedescu
