– Ce v-a atras către PNL, d-le primar, cum aţi rezistat şi cum mai puteţi încă să navigaţi pe o mare roşie?
– Către PNL m-a tras aţa, cum s-ar zice, străbunicul meu fiind un liberal de vază şi toată istoria acestui partid reprezentând pentru mine o certitudine că am ales bine în 1993, când m-am decis să intru în politică. Am rezistat datorită convingerilor mele şi, oricât de roşie ar fi această mare PSD-istă care este judeţul Olt, eu mă ghidez tot după steaua mea polară într-ale politicii, care este străbunicul meu liberal.
– Este Balşul un oraş mort, „în care nici iarba nu mai creşte”, după cum se exprima cineva, cu o anumită ocazie?
– Da, ştiu cine şi cu ce ocazie – când a vorbit la lansarea contracandidatului, din partea PSD, la Primărie, anul trecut, încercând să şteargă cu buretele toată activitatea mea de până atunci, de două mandate în fruntea acestei Primării. Cred că a vrut să impresioneze asistenţa cu o metaforă, atâta tot. Cu astfel de metafore nu i-a putut însă impresiona pe alegători, căci ei au apreciat ceea ce există în realitate, şi nu în capul unora. Iar realitatea este că Balşul nu este un oraş mort sau, dacă vreţi să mă exprim şi eu metaforic, oraşul Balş abia a început să învie după o administraţie PSD-istă de 8 ani în frunte cu primarul din perioada aceea, când tocmai atunci se părea că până şi iarba se oprise din creştere.
– Cum aţi reuşit să-l resuscitaţi?
– Prin singura soluţie care se impunea: crearea de noi locuri de muncă, în condiţiile în care la SMR, Instirig, dar şi la alte întreprinderi din epoca ceauşistă, cancerul ineficienţei intrase în metastază şi aveau loc disponibilizări în masă. Desigur, n-am reuşit să absorb decât o mică parte din această mulţime de disponibilizaţi, dar suntem pe drumul cel bun din acest punct de vedere. Să ştiţi că dacă eram eu primar în perioada 2004-2008, acum în Balş erau sau Ford, sau Pirelli. Oricum, în Balş există acum două mari companii, IAC şi LIDL. Prima este o întreprindere producătoare de componente pentru industria de automobile, produce deja şi are angajaţi peste 300 de oameni. Pentru atragerea în continuare de noi investitori, am început demersurile pentru crearea unui parc industrial.
– Ce alte realizări ale dvs. i-au convins pe bălşeni să vă realeagă în 2016?
– Am introdus gaze şi canalizare în cartierele Româna şi Vârtina. Am început şi vom continua lucrările de anvelopare a blocurilor. În colaborare cu CJ Olt, am ecologizat rampa de gunoi, iar pentru maşina de gunoi am creat un nou drum, să nu mai treacă pe strada Buzeşti. Prin Programul Operaţional Regional, am reuşit să reamenajez cartierul Oraşul Nou. Am reabilitat o bună parte din infrastructura urbană, iluminatul public, piaţa centrală şi am modernizat spaţiile publice. Acum, parcul orăşenesc arată mult mai bine. Am creat alei pietonale şi carosabile, trotuare, locuri de joacă, puncte de colectare a gunoiului menajer, am crescut numărul locurilor de parcare. De asemenea, sănătatea locuitorilor din Balş ne preocupă în mod deosebit, motiv pentru care, cu fonduri europene, am reuşit să dotez Spitalul Orăşenesc cu un ambulatoriu de specialitate. Cultura, învăţământul şi sportul sunt domenii care au stat şi ele în permanenta atenţie a mea şi a Consiliului Local. Pentru elevii de la şcoala „Mihail Drumeş” şi de la Colegiul Tehnic „Nicolae Bălcescu” am construit o sală de sport, şarpantă la Liceul „Petre Pandrea” şi apoi la toate şcolile, iar festivalul etnofolcloric „Pomul Vieţii” poate să aibă loc în fiecare an, de ziua Înălţării Domnului, tocmai pentru că Primăria şi Consiliul Local se îngrijesc şi de cultivarea tradiţiilor locale, ale obiceiurilor, portului şi cântecului popular. În acest an a avut loc ediţia a 25-a.
– Nu putem să ocolim un subiect foarte sensibil, centura ocolitoare a Balşului…
– Problema este foarte veche, dar se pare că nu atât de dureroasă pentru guvernele care s-au tot perindat. Dacă nici măcar nişte miniştri ai transporturilor, cu origini oltene, care treceau foarte des prin Balş, respectiv Berceanu sau Dobre, nu s-au sinchisit de această problemă, ce să mai vorbim? Singurul care a iniţiat un proiect de drum expres între Piteşti şi Craiova, cu centură ocolitoare pentru oraşele Slatina şi Balş, a fost ministrul liberal Ludovic Orban. Dar a venit Guvernul Boc, cu Berceanu ca ministru al transporturilor, şi totul a rămas doar pe hârtie. Acum se pare că ideea lui Orban, de drum expres, este reluată, după ce a căzut din nou proiectul de autostradă şi după ce cuţitul, realmente, a ajuns la os. Căci traversarea oraşului Balş a devenit un adevărat coşmar pentru orice conducător auto. Noi am tot depus documentaţii, încă din 1994, pe ambele variante, nord şi sud, dar niciun guvern nu le-a luat în seamă, considerând problema ca lipsită de importanţă. E ca în povestea despre cuiul lui Pepelea. O ştiţi? Să v-o reamintesc eu pe scurt: Pepelea îşi vinde casa, dar lasă un cui într-un perete, de care noul proprietar nu avea voie să se atingă. În fiecare zi, la orice oră din zi sau din noapte, Pepelea putea să intre în casă şi să-şi atârne pălăria în cuiul acela, spre disperarea proprietarului, care nu avea ce face. Aşa şi cu noi, în legătură cu drumul european care tranzitează oraşul. Nu e al nostru, ci al Ministerului Transporturilor. Noi nu putem interveni în niciun fel, doar să ne uităm neputincioşi cum circulaţia pe acest drum tinde să devină aproape imposibilă. Am apelat la toţi parlamentarii Oltului, chiar şi la cei ai Doljului, dar nimeni n-a mişcat un deget. Cu parlamentarii pe care i-am avut… vai de capul nostru. Nu că aceştia de acum ar fi mai buni, dar măcar sunt încă la început, să mai vedem de ce sunt în stare. În 2012, Delureanu şi Niţă, care sunt originari de aici, din zonă, doar au venit să ceară votul bălşenilor, promiţându-le inclusiv centura ocolitoare, dar i-a mai văzut cineva de atunci? Nu au mai dat nici măcar pe la Primărie, să mă vadă pe mine. Să se mai mire cineva că Oltul are cea mai proastă infrastructură? Între timp, această problemă a devenit pentru mine un fel de „călcâi al lui Ahile”. Niciunul dintre adversarii mei politici nu ratează ocazia să-mi reproşeze că nu sunt în stare să rezolv problema. De parcă ar depinde de mine!
– Este clar că şansa dezvoltării oraşului este dată în primul rând de investiţii. Aţi încercat să mai aduceţi şi alţi investitori?
– Eu, ca liberal, aş fi mers pe principiul „Prin noi înşine”, adică, dacă aveam opţiuni, aş fi ales capitalul românesc. Dar au avut grijă de el unii guvernanţi şi l-au pus pe butuci. Singura opţiune a devenit capitalul străin, dar pe acesta trebuie să ştim să-l atragem. Vreţi să vă spun ceva? Sunt oraşe în care s-a inventat conceptul de „şomaj minus” şi vă dau ca exemplu oraşul Sânnicolau Mare, din Banat. Ei bine, acolo sunt nişte investitori care au venit mai întâi la Balş, dar când au văzut cum se circulă prin oraşul acesta, au calculat simplu: distanţa înseamnă viteza înmulţită cu timpul. Cu alte cuvinte, dacă de la Timişoara până în Austria ajungeau în 4 ore, de la Balş la Timişoara… în 8 ore! S-au stabilit până la urmă la Sânnicolau Mare, au absorbit toată forţa de muncă disponibilă, din zonă, şi aduc forţă de muncă şi de prin alte părţi, inclusiv din Balş. Şi să vă mai spun una! Cel care construieşte acum stadionul de la Craiova a vrut să construiască în Balş un parc industrial, cu investitori din Germania. Dar când a văzut şi el cât de greu se traversează oraşul, de parcă aici ar fi un alt nod gordian în aşteptarea unui nou Alexandru Macedon care să-l taie, a renunţat imediat. Deci, lipsa unei infrastructuri rutiere adecvate, moderne, este cauza cauzelor pentru care investitorii străini ne ocolesc, cu toate că oraşul Balş ar putea să fie destul de atractiv din multe alte puncte de vedere, cum ar fi, de pildă, cel al fluidelor energetice: staţie de 220 KW, magistrală de gaze etc. Probabil că sunt alte interese la mijloc, pe deasupra noastră. Probabil se vrea un sud al României sărac şi un vest bogat, în perspectiva cine ştie cărei iredente viitoare.
– Pe 10 mai aţi fost invitat la Palatul Elisabeta, de Ziua Regalităţii…
– Da, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Oraşelor din România, am avut onoarea să particip la manifestările ocazionate de împlinirea a 151 de ani de când, la 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern a depus jurământul ca domnitor al României, în locul detronatului şi alungatului din ţară, Alexandru Ioan Cuza. Aşa se scrie istoria… Am vrut un principe străin ca să ne legăm de o ţară puternică în Europa, în perspectiva unei eventuale independenţe care s-a şi întâmplat, la 10 mai 1877, când Carol a proclamat independenţa de stat a României, după o dominaţie otomană de aproape cinci secole. Şi tot într-o zi de 10 mai, în anul 1881, a avut loc proclamarea României ca regat, iar domnitorul Carol a fost încoronat ca rege al României sub numele de Carol I. Iar dacă m-aţi întreba despre sentimentele mele faţă de monarhie, nu v-aş răspunde decât că PNL este partidul care a realizat modernizarea României împreună, subliniez, cu regii ei.
– În încheiere, d-le primar, vă rugăm să ne spuneţi care vă sunt principalele proiecte administrative în acest mandat.
– Regularizarea râului Olteţ este unul dintre ele. Proiectul datează din 2007, a fost finanţat o vreme, apoi lucrările au încetat din lipsă de finanţare. Noi vom relua acest proiect şi-l vom duce până la capăt. Infrastructura mare, de apă şi canal, este o altă direcţie în care se îndreaptă preocupările noastre. Urmărim în permanenţă calitatea apei, buna stare a magistralelor de apă, motiv pentru care vom face o nouă staţie de epurare, respectiv o staţie de denitrificare a apei. Spitalul orăşenesc este în continuare într-un proces de modernizare. Îl vom dota cu un nou bloc operator şi cu încă două lifturi. Deoarece vechiul cimitir a devenit neîncăpător, vom amenaja unul nou. De asemenea, întreţinerea şcolilor şi grădiniţelor se află în atenţia noastră permanentă şi aşteptăm promisa Lege a Sporturilor pentru a face noi investiţii şi în acest domeniu. Un alt proiect, de vreo 14 miliarde de lei vechi, se referă la construirea unui adăpost pentru câini. Acum este la roşu, lucrăm în continuare la el şi urmează să-l dotăm cu toate cele necesare, maşină de transport pentru câini etc., inclusiv angajarea personalului corespunzător.
– Vă mulţumim, d-le primar.
