Mihai Mălăescu are 33 de ani și este pasionat de muzică și fotografie. A studiat Conservatorul în cadrul Universității din Craiova, pe care l-a absolvit în 2007. De atunci și-a tot încercat norocul cu diverse job-uri în domeniul artelor, însă, din cauza salariilor prea mici, a migrat către învățământ.
Așa a ajuns să predea muzica timp de 5 ani la Colegiul Național Vocațional ”Nicolae Titulescu”. Iubește copiii și consideră că sunt cel mai de preț cadou pe care ți-l poate face viața.
Visa să devină DJ, pentru că ”fenomenul crește, evoluează într-o direcție în care mă regăsesc din ce în ce mai mult. Asta mi-ar plăcea foarte mult să fac, pe lângă partea de predare, lucrul cu copiii”, mărturisește Mihai.
A plecat în Anglia de aproape doi ani, împins de situație și un pic de curiozitate. Își dorește să pună bani deoparte ca să-și dezvolte un business în muzică și ca să-și satisfacă nevoile materiale.
”Merită să pleci doar dacă ai un necaz mare. Să muncești atât de mult încât să nu mai ai timp pentru nimic altceva, nici pentru ieșirile cu prietenii sau pentru cumpărături – acest sacrificiu devine o rutină și nu ne dăm seama cum trece timpul pe lângă noi. Cred că dacă românii ar avea bani pentru un pic mai mult decât strictul necesar, s-ar întoarce în secunda doi în țară. Nu este ușor să reziști departe de familie”, spune slătineanul.
Primul său job a fost la celebrul lanț de cafenele Starbucks, unde câștiga 8 lire pe oră. Apoi s-a angajat la un cămin de bătrâni, unde lucrează în ture de câte 8, 12 sau 16 ore. ”Să lucrezi cu oamenii, în general, este cel mai greu, însă aici este foarte obositor atât psihic, cât și fizic. Sunt persoane care suferă de diverse boli, trebuie să fii mereu atent cu tratamentul și nevoile fiecăruia”, își descrie Mihai locul de muncă. A lucrat chiar și în noaptea de Crăciun, când a fost plătit cu 14 lire pe oră.
Își face cunoscută nemulțumirea față de sistemul englezesc de lucru: ”Totul aici este pe bază de programări și tu poate ai nevoie acum de ceva, nu când te programează.”
Consideră că localnicii sunt mult prea cocoloșiți de sistem și astfel nu mai sunt nevoiți să gândească ceva cu capul lor, ci se transformă în niște roboței: ”ca o comparație, pot să-ți spun că suntem mai deștepți decât englezii, noi ne punem creativitatea la bătaie atunci când trebuie să găsim soluții pentru problemele noastre, pe când ei merg după tipare”.
Despre românii pe care i-a cunoscut în Anglia, Mihai spune că în majoritate sunt ascultători de manele și că le place distracția. Însă, atunci când vreunul pățește ceva, se ajută între ei. Sunt uniți și își respectă cu seriozitate sarcinile de la locul de muncă.
Cu ochii umezi de la lacrimile pe care se abține să nu le verse cu mine la telefon, Mihai îmi zice că ”noi trebuie să vedem România ca pe copilul nostru. Să fim o mamă bună și să ne concentrăm atenția pe evoluția ei. Să-i tragem la răspundere pe cei care ocupă funcții publice, dar își văd doar de interesele personale. De noi depinde încotro se îndreaptă țara noastră!”.
