S-a născut în 1816, în satul Calapodeşti, azi în judeţul Bacău. La 20 de ani, s-a călugărit şi a intrat în obştea Mănăstirii Căldăruşani, unde a stat doi ani. A plecat apoi la Muntele Athos şi s-a stabilit la Schitul românesc Lacu, unde a vieţuit 15 ani. Acolo a învăţat Sfântul Antipa rugăciunea inimii, smerenia şi ascultarea desăvârşită. După această perioadă s-a stabilit pentru patru ani la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost făcut schimnic, primind numele de Antipa.
În 1860, după aproape 20 de ani în Sfântul Munte, a revenit în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării lucrărilor de zidire a Schitului românesc Prodromu. Ajunge şi în Rusia, unde este impresionat de Mănăstirea Valaam. După ce trimite ajutoarele, rămâne pentru totdeauna la această mănăstire.
După o vreme, datorită practicării intense a rugăciunii inimii şi a posturilor aspre, se învredniceşte de haruri deosebite, săvârşind numeroase minuni. La 10 ianuarie 1882, a trecut la cele veşnice. Canonizarea şi trecerea în rândul sfinţilor a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906. Biserica Ortodoxa Română l-a trecut în rândul sfinţilor în urma şedinţelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.
