Scorniceștiul, în urmă cu peste 25 ani, era unul dintre cele mai prospere orașe din România.
Până în 1989 Scorniceștiul devenise un important centru agricol și agroindustrial cu activități în toate ramurile agriculturii: culturi de cereale în regim intensiv (inclusiv suprafețe irigate), pomicultură (cultura prunului și mărului), legumicultură (complex de sere), zootehnie bazată pe complexe de creștere a păsărilor, a ovinelor și a bovinelor. După 1989, odată cu revenirea proprietății individuale asupra terenului, activitatea agricolă a suferit un recul. În prezent există o componenta de agricultură de subzistență practicată de micii fermieri și o componentă, cu tendință ascendentă, de agricultură bazată pe obținerea profitului. Această a doua categorie cuprinde ferme de expoatare a terenurilor arabile și ferme de creștere a porcinelor, a păsărilor și a ovinelor.
Industria orașului a suferit două mari curbe descendente: una la începutul anilor 2000, când au dispărut fabricile de procesare a produselor alimentare și alta în perioada 2008-2010, când fabrica de piese și subansamble auto a fost închisă, iar mare parte din fabricile de confecții textile, aparute în anii 1990 au avut parte de restructurări masive.
Astăzi, din tot ce exista, nimic nu mai funcționează : Pulsor SA, fabrica emblemă a orașului, stă cu ușile ferecate și s-a vândut ca fie vechi. Gama SA este în faliment ca de altfel toate unitățile de textile și tricotaje din oraș.
Serele, fotul CAP, abatoarele (cum mici excepții) nu mai funcționează, iar toate celelalte unități agro-industriale s-au închis.
Este trist, să vezi că dintr-un oraș înfloritor, Scorniceștiul a devenit o umbră. De această situație sunt de vină și edilii care au condus acest oraș, indiferent de culoarea politică din care au făcut parte. Aceștia nu au știut să exploateze adevăratul potențial al zonei.
Pavel Calciu
