Imagini dezolante ale nepăsării noastre acoperă râurile din Olt acum odată cu venirea anotimpului cald. Sticle din plastic, cutii, gunoaie de tot felul zac pe malul Oltului. Deşi autorităţile oltene au făcut controale în câteva puncte, cele mai multe râuri au rămas neverificate şi necurăţate. Malurile Oltului sunt sufocate în multe zone cu deşeuri de anul trecut, ba chiar şi de acum trei ani. Uitat de autorităţi, Oltul a ajuns o expoziţie de gunoaie plutitoare. De unde provin aceste gunoaie? Din căruţe, camioane, maşini de tot felul, se aruncă saci cu resturi menajere direct în râu sau pe marginea acestuia. Ca să nu mai vorbim de tineri sau pescari care lasă resturile pe mal sau le deversează în apă. Şi uite aşa, gunoaiele se strâng de la an la an. Le vede toată lumea, nimeni nu curăţă râul, şi nimeni nu se opreşte din aruncat. Singurele responsabile în general cu salubrizarea sunt primăriile şi consiliile locale, în cazul nostru toate localităţile care au legătură directă sau indirectă cu Oltul. Cu toate acestea dacă se sancţionează autorităţile locale nu se rezolvă problema. Chiar dacă întreaga localitate are contract de salubrizare, unii cetăţeni tot aruncă gunoaie în sau lângă ape. Pe aceştia nu îi va prinde nimeni, sau oricum nu pe toţi. Iar sancţiunea nu ţine loc de salubrizare. Comisarii de Mediu din judeţul nostru şi cei de la Protecţia Mediului ar trebui să se implice mai mult şi să intensifice controalele pe malurile acestor râuri, însă din nefericire acest lucru nu se întâmplă, fapt pentru care cei care nu conştientizează pericolul continuă să polueze. Este drept că pentru cei de la intituţiile care ar trebui să se implice este mult mai comod locul călduţ din birou dar o mai mare implicare ar fi binevenită pentru cetăţenii acestui judeţ. Poate că ar fi cazul ca aceşti reprezentanţii de la Garda de Mediu şi Protecţia Mediului să se trezească şi să se implice puţin mai mult. Numai prin implicarea lor se poate ajunge la rezultate viabile pentru apele din judeţul nostru. Comisarii Garzii de Mediu cunosc problema dar ridică din umeri şi spun că nu au pe cine să amendeze. Pe vinovaţi îi ştiu, dar e greu să aplici o lege care de cele mai multe ori nu are cadru legal. Poate angajaţii Direcţiei Apelor Române au soluţia, dar… nu acum. E prea riscant şi nu au nici personal să cureţe locurile care sunt prea multe. Abia când nivelul apei va mai scădea, angajaţii Direcţiei vor încerca să rezolve cât de cât această problemă.
Taxa pe bidon – o soluţie
Deşeurile din plastic şi cele rezultate din materialele de construcţii au devenit o prezenţă obişnuită pe malurile apelor din zonele rurale. Folii, bidoane şi PET-uri. Aceste deşeuri tronează pe malurile apelor curgătoare şi reprezintă principala sursă de poluare. Materialele din plastic, uşoare, sunt cele mai întâlnite deşeuri din zona albiilor de râu. Cum am putea reduce numărul peturilor aruncate în natură? O soluţie poate că ar fi aceea de a pune taxa pe bidon, respective pet. Deci, un suc să coste mai mult, dar atunci când petul e înapoiat, cetăţeanul îşi primeşte diferenţa de bani. Astfel, nu va mai fi tentat să arunce sticla pe unde o fi, ci va fi interesat să-şi recupereze banii. O altă soluţie ar putea fi societăţile care colectează plastic. În mod cert, dacă aceia care aduc peturi la centrele de colectare vor fi cât de cât bine plătiţi, atunci nu peste mult timp, cea mai mare parte a peturilor care zac astăzi în spaţiul verde ar dispărea, colectată de cei care vor să facă un ban în plus. Ce ne-a adus în situaţia aceasta? Nepăsarea, lipsa oricărei fărâme de educaţie sau simţ civic. Acceptăm să trăim într-o ţară în care ne complacem cu maldărele de gunoaie, să respirăm poluare, să ne îmbolnăvim, să acceptăm ca micuţii noştri să se joace printre resturi sau mormane de peturi ori resturi de construcţii aruncate aiurea.
