La 7 ianuarie 2013, comunitatea online „La Blouse Roumain” a lansat ideea organizării unei zile speciale în care să fie celebrată ia românească pe întreg mapamondul. S-a ales ziua de 24 iunie, zi în care sunt sărbătorite Sânzienele, despre care se crede că erau îmbrăcate în ii. Acum, în anul de graţie 2017, pe 24 iunie, s-a sărbătorit pentru a V-a oară „Ziua universală a iei româneşti”, în peste 50 de ţări şi în peste 100 de oraşe de pe toate continentele lumii. De la Washington, Los Angeles, New York, la Paris, Londra, Amsterdam, Milano, de la Sidney şi Tokio la Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, de la Hobiţa, Timişoara, Sibiu, Târgu Mureş la Cezieni şi la Iaşi, pe tot cuprinsul românesc şi în toate comunităţile româneşti de pe întreg mapamondul, în ziua de 24 iunie, pe ia tradiţională şi autentică s-a văzut sufletul românesc şi aspiraţiile lui spre frumuseţe, puritate şi iubire.
Anul acesta, la Cezieni, ia românească s-a sărbătorit pentru a XXXIII-a oară. Acum vreo 30-40 de ani şi mai bine, cine se arăta în public în port popular era privit cu suspiciune. Aşa a fost privită şi Antonina Ghican, din Cezieni, când a apărut la horă îmbrăcată în ie. Pe 12 aprilie 1974, a treia zi de Paşte, la iniţiativa preşedintelui de CAP, ing. Tudor Dănacu, s-a organizat din nou Hora Satului – o manifestare care, începând de prin 1950 fusese „confiscată” de un grup de familii care se înscriseseră în gospodăria colectivă. În fiecare duminică, aceste familii făceau horă în curtea gospodăriei, să vadă ceilalţi cât de bine o duc ei, întindeau mese, le cântau lăutarii, iar ceilalţi doar priveau şi înghiţeau în sec. Astfel se căuta să se demonstreze cât de bine este să te înscrii în colectiv. Acestei practici i-a pus capăt noul preşedinte de CAP, Tudor Dănacu, cel care le-a redat cezienilor hora ce le aparţinea tuturor. La hora respectivă, din 12 aprilie 1974, a apărut Antonina Ghican, purtând ie. Tineretul în special a luat-o în râs. Au sărit în ajutorul ei bătrânele satului, care şi-au adus aminte cât de frumoasă este ia. Din ziua aceea, ia a început să fie căutată prin lăzi şi tot din acel an s-a înfiinţat la CAP un cerc de cusături, în care femeile satului se întreceau care să coase cea mai frumoasă ie. Ia a învins. În prezent, este purtată nu numai de femeile românce, de toate vârstele, dar şi de vedete internaţionale. Ia, piesa de graţie şi cea mai reprezentativă a portului nostru popular, a devenit un mod de gândire şi simţire românească. Privind la femeile din Cezieni, prinse în hora satului, de Sânziene, mi-am dat încă o dată seama că suntem un popor cu istorie. Întreg sufletul românesc mi se configura spontan prin armonia de culori şi simboluri adunate de milenii pe ia de la Cezieni. Parcă în nicio zi din an România nu este mai autentică decât în ziua iei. Se spune că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Am privit în sus, pe cerul de deasupra Cezienilor şi am mai văzut o dată sufletul românesc reflectat în oglinda de argint a purităţii celeste. Între ogorul din care răzbate răsuflul eternităţii şi soarele în care spicul de grâu îşi topeşte aurul, femeile din Cezieni îşi sting dorul de nemărginire în albul ca de zăpadă al iilor.
În zona etnografică a Romanaţiului din care face parte şi comuna Cezieni, pasiunea femeilor pentru cusutul iilor nu poate fi răsplătită altfel decât prin dragostea pe care tinerii şi tinerele de azi o arată faţă de acest detaliu vestimentar. Tot mai mulţi se opresc în dreptul iei, nu numai să-i admire frumuseţea, dar s-o şi îmbrace. Căci orice ie poate fi socotită o capodoperă în materie de artă vestimentară, solicitând la maximum toate resursele de creativitate ale autorului. O artă ale cărei prime taine se desluşesc în familie şi apoi la Şcoala de Artă Populară, unde instructor este profesoara Olga Filip, un om cu afinităţi clar conturate faţă de tot ce înseamnă tradiţii şi folclor autentic.
„La Cezieni, fetele îşi cos dragostea în ii”, titra într-un articol memorabil regretatul scriitor slătinean Nicolae Fulga. Inspirat de acesta (mulţumim, maestre, oriunde te-ai afla!), vom titra şi noi: La Cezieni, sufletul românesc se vede pe ii.
Aşadar, în zilele de 24 şi 25 iunie, la Cezieni a fost mare sărbătoare, totul culminând cu un spectacol de zile mari, aşa cum se cuvenea, asigurat de micii mari artişti locali din Ansamblul „Ghiocelul” şi de solişti consacraţi de muzică populară, în acompaniamentul orchestrei Anasamblului Folcloric „Doina Oltului” şi în prezentarea inspirată a lui Romică Prioteasa. Bineînţeles, pe scena amplasată pe stadionul din localitate au urcat şi o serie de autorităţi judeţene, în frunte cu preşedintele Consiliului Judeţean, Marius Oprescu, care au ţinut să fie alături de primarul Dănuţ Guşatu şi de locuitorii din Cezieni. Printre cei care s-au adresat mulţimii de spectatori a fost şi Tudor Dănacu, artizanul acestei manifestări de suflet, de numele căruia se leagă cele 16 ediţii din epoca ceauşistă. Exprimându-şi bucuria că, în prezent, ia este sărbătorită peste tot în ţară şi în lume, cel care, o viaţă întreagă, a udat pământul Cezienilor cu roua minţii şi inimii sale, a subliniat şi un fapt menit să dea de gândit autorităţilor locale şi judeţene: este vorba de faptul că acestea nu se străduiesc destul pentru a atrage atenţia că prima dată ia a fost sărbătorită la Cezieni, că este un brand al Cezienilor, că nimeni nu pomeneşte această localitate ca punct de pornire al iei spre universalitatea din zilele noastre. Drept răspuns, preşedintele CJ Olt a promis în faţa tuturor că, începând de la anul, sărbătoarea de la Cezieni va căpăta anvergura unui eveniment naţional, la care va fi prezentă şi televiziunea română. Şi a fost a XXXIII-a ediţie…
