Joi seară, pe 10 ianuarie, România a preluat oficial preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. La ceremonia de marcare a acestui eveniment, care a avut loc la Ateneul Român, a participat „toată floarea cea vestită a întregului Apus”, în frunte cu „greii”: Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, Antonio Tajani, preşedintele Parlamentului European şi Donald Tusk, preşedintele Consiliului European. Gazde primitoare le-au fost Klaus Iohannis, preşedintele României, Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, şi Florin Iordache, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. Alături de aceştia au participat numeroşi invitaţi, personalităţi marcante ale vieţii politice şi culturale din ţara noastră. A surprins absenţa foştilor preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, dar mai ales cea a lui Liviu Dragnea, preşedintele celui mai puternic partid din România, care asigură majoritatea parlamentară şi sprijinul Guvernului. Gestul teleormăneanului pare să confirme impresia de antieuropenism pe care o degaje unele aspecte ale comportamentului său politic. Iar faptul că a dat acest eveniment istoric pe o vacanţă cu iubita sa denotă superficialitate în jocul său politic, chiar o întoarcere cu spatele către România, într-un moment de mare semnificaţie pentru destinul ei contemporan.
Dar… tot răul spre bine, cum zice o vorbă din popor. Căci absenţa lui Dragnea i-a dat posibilitatea înlocuitorului său, Florin Iordache, să ţină un discurs din care oficialii europeni au putut să desprindă, cu extremă claritate, aspiraţia României la o deplină egalitate de tratament a naţiunilor europene. Sigur, la o asemenea precizare nu ne puteam aştepta din partea lui Iohannis, în opinia căruia genunchii sunt mai importanţi decât coloana vertebrală, iar doamna Dăncilă a trebuit să-şi respecte statutul de „Doamnă”, să fie delicată în discursul dumneaei. O asemenea sarcină de punere a lucrurilor la punct şi-a asumat-o Florin Iordache.
Redăm mai jos fragmentul cel mai semnificativ din discursul său:„Încep prin a vă asigura de faptul că majoritatea parlamentară va sprijini Guvernul în toate acţiunile sale la Preşedinţia Consiliului UE. Vreau să vă asigur de deschiderea noastră totală, proeuropeană şi de dorinţa noastră sinceră ca România să îşi consolideze statutul în cadrul acestei Uniuni. A fost decizia suverană a poporului român de a parcurge drumul european şi de a ajunge aici în cea mai onorantă postură, cea de a conduce Preşedinţia Consiliului UE. Vrem să fim europeni şi ne dorim să fim trataţi pe deplin ca cetăţeni europeni. Nu îmi pot imagina ca să ne plasăm în afara UE. Cred că ţara mea merită să fie respectată ca un partener al unui proiect atât de ambiţios care se numeşte UE. Chiar dacă rolul ţării mele este de prelua prioritatea agendei europene faţă de cea naţională, suntem constienţi că România are datoria de a fi un mediator. Vă pot garanta că la Bucureşti există voinţa politică foarte clară ca România să îşi îndeplinească mandatul la Preşedinţia Consiliului UE”.
Sigur, toţi românii vor apăra, cu toate puterile, în România şi în Europa, fundamentele civilizaţiei noastre politice – libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viaţa publică, statul de drept şi Constituţia. Chiar în felul în care ne-a îndemnat Donald Tusk, în magistralul său discurs de la Ateneu, în limba română: „cu aceeaşi hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat cele patru penalty-uri la rând” (în finala Cupei Campionilor la fotbal, din 1986, în care „am câştigat Cupa” – vorba regretatului Cristian Ţopescu, n.n.). Da, mister Tusk, şi îţi mulţumim pentru vorbele frumoase la adresa României, dar cu o condiţie, respectiv cea exprimată cu atâta curaj şi lipsă de echivoc de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor: „Vrem să fim europeni şi ne dorim să fim trataţi pe deplin ca cetăţeni europeni”.
Aviz celor care încă se mai gândesc la o Europă cu două viteze! Discursul olteanului Iordache dă de înţeles că, în mandatul României, aşa ceva nu va fi permis.
