Încercăm să cunoaștem motivele pentru care oamenii din județul nostru aleg să părăsească țara. Unde anume aleg să muncească pentru visurile lor și cum se adaptează. Cât de greu le este printre străini și ce gânduri au despre patria mamă.
Astăzi am stat de vorbă cu Cecilia Ortacu, de origine din Caracal, care acum se află în Spania. Nu i-a fost ușor să-și facă bagajele și să se urce în avion, dar viața îi demonstrase că dacă nu ai pe cineva în spate acasă, n-o să reușești nimic.
”Am plecat din țară în momentul în care mi-am dat seama că în fața „piloșilor” nu am nicio șansă să-mi pot găsi un post în spital. Poate m-am pripit, poate trebuia să am mai multă răbdare, să merg la mai multe concursuri. În anul 2006, am mers la „Forțele de Muncă” în București, unde se făcea preselecția pentru Spania, pentru munca în agricultură. Practic, o luam de la zero. Am fost selectată și am ajuns în Peninsulă. În 2007, am plecat iarăși, dar de această dată, undeva unde habar nu aveam să găsesc locația pe hartă. Era un simplu punct care trimitea la index: Gran Canaria. În agricultură am mers și atunci. Învățând limba, am depus actele de asistent medical pentru omologare, care nici până la această dată nu au fost rezolvate”, îmi povestește Cecilia.
Îi simt tristețea pentru că n-a reușit să facă nimic în această privință. Să-și facă meseria pe care o iubește și pentru care a studiat ani întregi.
”Mai apoi, am renunțat la a munci în agricultură. Dat fiind că era mai aproape de meseria mea de bază, am început să îngrijesc persoane în vârstă. Cu timpul, am oscilat între această meserie, neapreciată la adevărata și justa valoare, și camarera de pisos în hoteluri sau în clinici geriatrice, dar nu pe post de asistent medical, deși făceam asta sau chiar mai mult, bineînțeles mai prost plătită.”
Caracaleanca noastră este o femeie ambițioasă și nu s-a dat niciodată înlături de la ceea ce avea de făcut: ”Absolut tot ceea ce găseam de muncă, am muncit!”
Am întrebat-o care sunt diferențele de mentalitate dintre români și spanioli. ”Offf…dură întrebare!”, exclam Cecilia. ”Sunt foarte diferiți de noi, sunt cu mult mai deschiși spre deosebire de noi românii, care suntem mai conservatori. Poate uneori, eu, plecată din Oltenia, consider că ei confundă libertatea cu libertinajul. Copiii români, adolescenții, tinerii noștri au mai mult bun simț.”
Despre situația politică din țară nu are o părere prea bună. ”Nu sunt prea mulți care pun interesul țării mai presus de ei înșiși. Sunt puțini oameni cu adevărat implicați. 80% dintre politicieni sunt pătați. Nu-i prea interesează cum trăiesc oamenii de rând.”
Și-a petrecut copilăria la Giuvărăști, apoi a locuit în Caracal. Îi este dor de tradițiile oltenești, dar încă ia în calcul să se stabilească definitiv în Gran Canaria.
”Am fost crescută în localitatea Giuvărăști de bunicii materni. În Caracal mergeam la nașii mei pe-atunci…. Era ca o lume de basm! Pentru mine, Caracal a fost, este și va fi acasă! În acest oraș drag mă simt ca atunci când bunica scotea pâinea din țăst și abia așteptam să ne dea! De ce-mi este dor? De tot, de locuri, de oameni, obiceiuri și tradiții. Când am ajuns aici, nu-mi propusesem să rămân; niciodată nu am gândit să mă stabilesc definitiv înainte. Acum încă mă gândesc dacă să o fac sau nu.”
