După ce a „înghițit” 5810988 lei și 48 de bani, adica un milion și vreo 3 sute de mii de euro, proiectul Bursei de cereale din Corabia încă nu este funcțional. Autoritățile județene și locale pasează… beleaua de la o instituție la alta.
Proiectul a fost terminat în anul 2014 și inaugurat cu tam tam în 2015 numai că de atunci și până azi acesta nu prea a avut succes. Activitatea bursieră este aproape nulă pe motiv că nu există un cadru legal pentru comercializarea cerealelor. O singură activitate este funcțională potrivit directorul unității, Marian Parachiv și anume consultanță în afaceri. Centru unde sunt câteva asociații de consultanță intercomunitară și cam…atât. Domnul Marian este paznic, îngrijitor și deținător al cheilor. Acesta nu figurează ca și angajat, de fapt potrivit directorului Marian Parachiv în această unitate nu există angajați. Mai mult acesta a ținut să specifice că nu este remunerat pentru funcția pe care o deține în cadrul unității. Cu o așa activitate este mai mult decât evident că toată această investiție este de prisos, la fel cum sunt și dotările care ușor, ușor s-au umplut de praf. În mod normal acolo ar trebui să se facă analiza cerealelor. Bursa a fost gândită pentru a-i ajuta pe fermierii din zona de sud a țării în tranzacționarea cerelalelor. Pentru administrarea bursei Primăria Corabia, Consiliul Județean Olt și Bursa Română de Mărfuri au înființat o firmă, dar cum nu există cadru legal aceasta nu poate să-și desfășoare activitatea. Dacă bursa de cereale ar funcționa s-ar elimina evaziunea uriașă din domeniu dar cum acest dacă există la acest moment investiția este una de prisos care nu ajută nicicum fermierii din zonă. O zonă care produce foarte multe cereale dar care din nefericire nu este ajutată atât cât ar trebui de autorități. Chiar lângă gardul bursei din Corabia sunt mai multe silozuri iar comerțul cu cereale e în floare în zona. Legislația pentru reglementarea bursei de cereale ar trebui să fie gândită de… ministerul Agriculturii astfel încât să ajute, dar până acum toată lumea se face că… plouă și atunci când sunt întrebați ce se întâmplă cu această investiție ridică din umeri și încearcă să paseze problema de la o instituție la alta. Un lucru perfect normal în România, numai că nu și moral.
