Haiducul Iancu Jianu – legenda vie a Caracalului

0
288

Sâmbătă, 14 decembrie, a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului lui Iancu Jianu, vestitul haiduc din municipiul Caracal. Evenimentul s-a desfășurat la  Casa Memoriala Iancu Jianu.

Opera de artă a fost realizată din bronz masiv de către artistul vizual Marcel Voinea- membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și președinte al UAPR Craiova, are o greutate de 128 kg, 90cm înălțime și 84cm lățime. Ea a fost donată municipiului Caracal de către omul de afaceri Ion Doldurea.

Iancu Jianu (n. 1787 – d. 14 decembrie 1842) a fost un vestit haiduc din Oltenia. Din descrierile timpului rezultă că era un desăvârșit mânuitor al armelor și un foarte bun călăreț. Se zicea că nu are egal în țară într-o luptă dreaptă, deși nu avea un fizic impresionant, fiind mai degrabă scund și zvelt. Era însă foarte îndemânatic cu armele, îndrăzneț, energic și avea un farmec personal deosebit. Era fiul unei familii destul de înstărite de slugeri de pe domeniile boierilor din Romanați.

La apogeul puterii, Iancu Jianu conducea în jur de 2.000 – 3.000 de haiduci și trei tunuri. Acțiunile sale erau îndreptate nu numai împotriva boierilor, ci aveau și un puternic caracter național (antifanariot, antihabsburgic, dar mai ales antiotoman). A substituit o perioadă puterea domnească din regiune.

Momentul culminant îl constituie campania dusă de haiduci în 1809 la sud de Dunăre, în urma căreia au fost incendiate Vidinul și Plevna, fiind ucis și pașa din Vidin ca răspuns la acțiunile pașei care atacase Craiova și mai multe sate din Oltenia. A distrus din temelii, de asemenea, raiaua turcească de la Turnu pe care turcii n-au mai reușit s-o reconstruiască niciodată. Iancu Jianu a ajuns să se poarte ca un domn, făcând danii bisericilor și construind clădiri pentru binele obștii în Craiova și Caracal.

A fost prins printr-un șiretlic pe când mergea neînsoțit pe străzile Bucureștiului. A fost osândit la moarte, fiind însă iertat în urma unei întâmplari cu aer romantic. Potrivit legii pământului, dacă o fată de neam cerea de soț un osândit, acesta era iertat. Mai multe domnițe de la curte și-au exprimat această dorință. Iancu Jianu a ales-o pe Sultana Gălășescu, o jupâniță din anturajul domniței Ralu, fiica lui Caragea vodă, și a renunțat treptat în următorii ani la viața de haiduc.

A devenit cu timpul un mărunt boier de țară, cu moșii în Romanați și cu mai multe case și conace risipite prin Craiova, București, Caracal și Slatina.

În 1821 Iancu Jianu, aflat acum la o vârstă matură, l-a întâmpinat într-un cadru emoționant pe Tudor Vladimirescu. Cetele de haiduci strânse de Jianu au făcut joncțiunea la Slatina cu armata lui Tudor și s-au alăturat pandurilor.

Primul steag al României, steagul realizat de Petrache Poenaru și purtat de Tudor la intrarea în București, steag care este expus la muzeul Cercului Militar Central București, a fost donat guvernului României de un urmaș al Jienilor. După moartea lui Tudor Vladimirescu steagul a fost dus de un pandur lui Iancu Jianu, care l-a zidit ca pe un odor de mare preț în pereții casei unuia dintre fiii săi, unde steagul a stat peste o sută de ani.

S-a stins din cauze naturale, la 55 de ani, departe de tumultul haiduciei. Mormântul vestitului haiduc se află în Biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Caracal, ctitorită de familia Jianu.

Haiduc sau boier mărunt, Iancu Jianu rămâne o figură legendară și romantică într-o perioadă foarte tulbure din Țara Românească, potrivit wikipedia.ro.