“Cartea este izvorul din care curge fără încetare înțelepciune”- interviu cu Teodora Ștefu, tânăra scriitoare slătineancă

Teodora Ștefu este un copil minune al orașului Slatina. Are doar 14 ani, iubește cărțile, citește foarte mult, iar pe 1 februarie 2018, la Biblioteca Județeană “Ion Minulescu” și-a lansat primul său volum de proză intitulat “Angelstown”. Ce o face diferită de ceilalți tineri este lipsa unui cont pe rețelele sociale, acum, în zilele noastre când tehnologia predomină în rândul noii generații.

0
792

– Bună, Teodora! Cât de importantă este lectura pentru tineri în viziunea ta?

R: Consider că lectura în viața tinerilor este foarte importantă, aș putea spune chiar vitală, deoarece suntem la vârsta când suntem ușor influențabili, mai ales adolescenții, și consider că pentru a ne putea dezvolta armonios ar trebui să citim și să ne formam o cultură generală bogată. Mulți tineri din ziua de astăzi spun mereu că cititul este de domeniul trecutului sau că așteaptă să apară filmul, dar eu cred că nimic nu îi poate lua locul unei cărți, cartea ne oferă accesul către biblioteca de informații a Universului, putem găsi atât de multe lucruri și ne putem forma ca oameni. Cartea ne arata partea magica a lumii și din păcate, o mulțime de oameni au încetat să mai creadă în această magie pe care o vedem cu toții. Lectura te transforma în cea mai bună varianta a ta, te ajuta să treci prin viață mult mai ușor, dă un strop de culoare vieților noastre. Lectura, în opinia mea, este cea mai de preț comoara și ar trebui cu toții să o apreciam mult mai mult.

– Când și cum ți-ai descoperit înclinația către scris și cine te-a susținut pe acest drum?

R: Mi-am descoperit înclinația de a scrie încă din clasa a V-a când am cunoscut-o pe doamna profesoara de limba romana, Bușoiu Mihaela, acum și mentorul meu. Aceasta mi-a arătat partea frumoasa a literaturii, m-a introdus în tainele acestui minunat domeniu și am știut încă de pe atunci că vreau să scriu și că vreau să devin scriitor. Și cu cât descopeream mai mult tainele acesteia, cu atât mai mult în inima mea se aprindea un foc al dorinței, al pasiunii pentru scris. Să fiu sinceră, niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge aici, că îmi voi publica prima carte și că voi fi o scriitoare. M-au susținut mulți oameni în viața mea, dar cea care a crezut cu adevărat în mine a fost bunica mea, ea a fost prima căreia i-am dezvăluit pasiunea mea pentru literatura și a fost chiar foarte bucuroasa să afle ca i-o împărtășesc, deoarece ea a fost profesor de limba și literatura română și a adorat acest frumos domeniu.

– Ai avut un debut lăudabil. Ne poți spune cum a luat naștere volumul tău “Angelstown”?

R: ,,Angelstown” a luat naștere chiar printr-o întâmplare, nu știam că voi ajunge unde sunt acum când am început să îl scriu. Dar, mă bucur că am reușit să îmi îndeplinesc un vis. ,,Angelstown” a apărut într-o zi de august, când mi-a venit brusc ideea primei povestiri, ideea unui înger venit pe pământ care va încerca să salveze lumea, un înger pianist. Prima data totul a început în joacă, am încercat să scriu și nu am avut speranțe prea mari. Apoi, i-am citit-o bunicii mele, care a fost încântată de toata opera și în acest fel, am prins curaj să le scriu și pe celelalte două. Pot spune că totul a fost o întâmplare a sorții, căci totul s-a transformat de la o idee fugară, la o carte cu care mă pot mândri.

– Care este scriitorul tău preferat? Dar cartea preferată şi de ce?

R: Am mulți scriitori preferați și multe cărți preferate, dar dacă trebuie să aleg doar una, cred că ar fi ,,Mândrie și prejudecată” de Jane Austen. Este autoarea mea preferată, iar aceasta capodopera literara, cea mai buna carte a ei, ,,Mândrie și prejudecată” m-a uimit și m-a fermecat prin fiecare cuvânt, frază și capitol. Încă îmi amintesc cum am citit-o prima dată și mi-am dorit să fiu ca Elizabeth, personalitatea ei m-a marcat atât de mult, încât și astăzi de fiecare dată când aud de această carte, simt o căldură în inimă, o căldură inexplicabilă, căci m-am atașat cu adevărat de fiecare personaj, de Elizabeth și de Darcy, de Jane și de domnul Bingley. Când am citit-o am fost complet fascinată și cred că aceasta va fi cartea mea ,,de suflet”, cartea pe care o voi prețui mereu.

– Cum vezi cartea tipărită peste 30 de ani? Aceasta va mai exista sau locul ei va fi

luat de e-book?

R: Sunt încă optimistă și sper din tot sufletul ca edițiile tipărite ale cărților nu vor dispărea. Încă mai am speranța că oamenii își vor da seama de frumusețea ei, de magia pe care ne-o aduce. Nu am nimic cu tehnologia, nu sunt împotriva ei, dar să fiu sinceră, cred că nu se poate compara un e-book cu o carte tipărită. Doar emoția atingerii cuvintelor, mirosul de vechi sau de nou al paginilor nu poate fi înlocuită niciodată de touch-ul e-book-ului. Trăim într-o societate în care predomină tehnologia, în care totul este digital, dar cred că este bine să păstrăm și puțină tradiție, ea este cea care ne amintește de adevărata noastră valoare și acea tradiție păstrată ar trebui să o constituie cartea tipărită.

– Mulţi văd o criză a lecturii în rândul tinerilor. Tu ce părere ai şi cum poate fi

eliminat acest obstacol din viaţa tinerilor?

R: Criza lecturii în rândul tinerilor ar trebui să fie ceva care să ne îngrijoreze, trebuie să tragem neapărat un semnal de alarmă. Din ce în ce mai mult tineri refuza să mai citească deoarece aleg să își ocupe timpul cu tehnologia, cu jocurile pe calculator. Dar cred că ar trebui să le deschidem larg ochii, să îi facem să înțeleagă de ce lectura este așa de importantă. Cred că fiecare ar trebui să își găsească prima dată cartea de început, cartea care îi atrage cu adevărat, să citească ce își doresc și să observe că literatura nu este așa de rea pe cât s-ar aștepta. Apoi, să iasă din zona de confort și să încerce ceva diferit. Mulți adolescenți din zilele noastre nu mai citesc deoarece au impresia că toate cărțile sunt plictisitoare și că toate au o descriere care nu se mai termină. Știu acest lucru, deoarece trăiesc și merg în fiecare la zi la școală cu aceste tipuri de elevi. Încă nu au găsit cartea de început, cea care să îi inițieze în tainele literaturii, dar dacă măcar ar încerca, sunt convinsă că ar deveni cititori înfocați, că ar deveni ,,fani” ai literaturii.

 

– Cum definești cu propriile cuvinte “cartea”, dar “scriitorul”?

R: Aș defini “cartea” printr-un singur cuvânt: ,,magie”. Cartea este izvorul din care curge fără încetare înțelepciune, cartea este sabia magica, cea pe care o mânuiește doar cititorul singuratic în lupta dintre bine și rău, este o cheie către ușa destinului inefabil ce poate fi atât de ușor ratată. Cartea reprezintă un suflet, ce respira prin slove, o comoara de dincolo de granițele timpului, cartea reprezintă inefabil. În viziunea mea, aș defini „autorul” ca un creator divin, căci el își pune o parte din sufletul său pe foaia redefinirii sale, este un căutător de perfecțiune în universul magic al literaturii. Autorul este cel care își ia din viață și și-o pune în cărțile pe care le creează, este un mozaic de gânduri, emoții, sentimente și trăiri, pe care le așază pe foaie sub forma unor litere scrijelite cu cerneala, ce ascund atâtea secrete, taine care pot fi dezvăluite doar de cei ce cred în magie.

– Unde se vede Teodora  Ștefu în următorii ani?

R: În următorii ani, mă văd la fel ca acum, o persoana normală, doar că mai matură și mai cu capul pe umeri decât acum. Mă vad la fel de creativă, la fel de plină de viață și la fel de serioasă ca acum, cred că puțin mai organizată. În planul educativ, mă vad la un liceu bun din București, mă văd o eleva silitoare căreia nu îi este frică să muncească pentru a-și îndeplini visurile. Voi continua sigur cu scrisul, căci în sfârșit mi-am găsit vocația și nu doresc să îmi las așa de ușor visurile de o viață, voi continua să balansez școala cu pasiunile mele, căci și educația mea este foarte importantă și pun mare accent pe ea.

– În momentul de față lucrezi la o nouă carte, ai vreun nou proiect în plan?

R: Da, lucrez la o nouă carte, de această dată un roman. Nu voi dezvălui nimic, dar pot să vă spun ca este foarte diferit față de ce am scris până acum și că m-am întrecut pe mine însămi. Ca proiecte de viitor, îmi doresc să aduc o pata de culoare în viețile cititorilor cu acest roman, la fel cum am făcut cu ,,Angelstown”, îmi doresc să le aduc ceva nou și plin de viață, ceva plin de magie, inocență și optimism, dar de asemenea, doresc și să îmi îmbunătățesc stilul de a scrie și să reușesc să îmi îmbunătățesc și persoana, să devin pe zi ce trece cea mai buna versiune a mea posibilă. Doresc să pun accent foarte mult pe dezvoltarea mea personală, căci de-abia am 14 ani și am atât de mult lucruri de învățat și experimentat.

– În încheiere, te rog, să transmiți un mesaj, iubitorilor de carte!

R: Doresc să le transmit tuturor pasionaților de cărți și de lectură multe felicitări, căci au reușit să iasă învingători din acest război cu tehnologia, că au reușit să nu se lase atrași de ispitele internetului și că au reușit să aleagă ce este mai bun pe lume, cărțile. De asemenea, doresc să le spun să nu se dea bătuți, să își păstreze visurile înalte, căci la fel cum autorul unei cărți a întâlnit critica și descurajare în drumul său, la fel vor întâlni și ei, dar nu trebuie să se descurajeze. Un învingător nu este acela care nu cade niciodată, este acela care cade și se ridică de fiecare dată. Doresc să le spun să nu lase pe nimeni să îi abată de la calea lor și să rămână cum sunt ei, magici și îndrăgostiți de cărți, de aceste lucruri magica la care avem acces toți. Să citească, căci cititul mângâie sufletul, îl face să strălucească de emoție și speranță!

Florina DINU