Mărioara Muşuroaia, educatoarea din Olt care creşte 13 copii ca o mamă

0
765

În România în care trebuie să te lupţi pentru normalitate, o familie specială arată unei ţări întregi ce înseamnă dăruire şi solidaritate. În campania Ajut Eu, mergem în Olt, la grădiniţa Broscari. Mărioara Muşuroaia este educatoarea care creşte 13 copii ca şi cum ar fi ai ei. Le dă să mănânce, le face focul şi îi învaţă să fie oameni mari. Se ajută unii pe alţii într-o clădire veche de 60 de ani, care nu are încă toaletă, iar apa caldă abia a ajuns.

Cu brațele deschise și cu un zâmbet larg își așteaptă și Mărioara în fiecare dimineață copiii. Pentru ei este doamna sau mama. Sau chiar mamaie.

De la ei își ia puterea să-și ducă misiunea mai departe. Să îndrume și să ocrotească, să inspire și să sfătuiască.

MĂRIOARA MUȘUROAIA, educatoare: „Bună dimineață, doamnă!” Vin și mă îmbrățișează, eu atunci uit de toate problemele personale, și mă deconectez de tot, pur și simplu suntem noi aici. Nu îți dau timp să te plictisiesti. Deși sunt singură în clădirea asta, nu am timp să mă plictisesc.

Grădinița Broscari găzduiește 13 copii de 3, 4, 5 și 6 ani din comuna Bălteni, Olt. Iar doamna se ocupă de toți. Face focul de dimineață, le dă să mănânce și îi învață în zilnic ceva nou.

De 12 ani se străduiește să țină pasul cu tot ce e nou în educație. Să le ofere ea ce nu le oferă sistemul.

MĂRIOARA MUȘUROAIA, educatoare: Eu, de obicei, din banii mei, câteodată cu părinții îmi fac rost de materialele necesare. Nu am imprimantă, nu am xerox cum au alte școli, merg în oraș fac copiile xerox. Calculatorul acesta ni l-a împrumutat. Înainte aduceam laptopul de acasă, dar nu era ecranul de ajuns de mare.

Lucruri banale, de care ar trebui să se bucure copiii din fiecare școală și grădiniță din România. Într-o lume normală. Însă aici, e lumea în care până și un simplu drum până la toaletă presupune o întreagă aventură.

MĂRIOARA MUȘUROAIA, educatoare: Cel mai greu e în perioada iernii, că să mergi în curte la toaletă, trebuie să nu îi poți scoate în papuci și cu bluziță de pe ei, de la căldură la frig. Cu hăinuță, căciulă, ne încheiem, îi ajut să se îmbrace, să se dezbrace.  Pe ceilalți nu îi pot lua cu mine pentru că este frig. Să îi îmbrac pe toți să ne țînă companie nu prea merge.

Nevoi multe, resurse puţine

Înfrigurați, copiii se întorc apoi, printre tufișuri, înapoi la masă… Mărioara știe care e misiunea sa și nu se plânge că nu au condiții ca la oraș. Dar își dorește mai mult pentru copiii ei. Mai ales de Crăciun.

MĂRIOARA MUȘUROAIA, educatoare: Cea mai urgență nevoie ar fi o toaletă. Nu ar strică niciun parchet nou, este denivelat totul, au mai fost inundații, a mai înghețat iarnă, toată apă a venit în clasa și ne-am trezit cu parchetul umflat aici. Un lambriu, jaluzele, mi-ar plăcea să fie o clasa veselă și cu niște culori liniștitoare și atrăgătoare pt copii.

De la ea, copiii au învățat să viseze mult, dar să ceară puțin. Să se bucure de tot ce au și unii de alți.. și să spere că într-o zi grădinița lor va fi poate un loc mai colorat și mai cald. Pe unde să treacă și Moș Crăciun. Cu tolba puțin mai plină anul acesta, dacă s-ar putea.

Sursa: www.observator.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here