DESPRE LOIALITATE ȘI TRĂDARE

1
143
O întâmplare banală. O întâmplare din viața banală a unui om banal …
De fapt, este vorba despre un om care, atins de înfumurare, nici nu realizase că devenise banal între timp.
Un director de multinațională. Știți voi… dintre aceia care, având atâția angajați în subordine și atâția bani la îndemână, tind să se creadă… „dumnezei”, uitând de unde au plecat. Un proiect ambițios. Unul capabil să genereze profituri uriașe ( așa cum dictează „trendul” momentului ) și să poată „zdrobi” concurența, dar care, pentru a reuși, avea nevoie de păstrarea SECRETULUI.
După multe zile de analiză, leaderul a ajuns la concluzia că are nevoie de cel puțin doi oameni de încredere, care să îl susțină în totalitate. Dintre cei care erau cu adevărat capabili să-l ajute la îndeplinirea proiectului, trei erau cu adevărat remarcabili. În viziunea sa, trebuia însă să găsească fiecăruia „punctul sensibil”.
Și după câteva zile în care i-a ținut sub observație strictă, așa cum, prin diferite metode tehnice, poate orice șef de astăzi să o facă, a reușit. Sau cel puțin așa a crezut pe moment.
Primul era avid de înavuțire, deci capabil de orice pentru bani. Așadar – bun de cumpărat. Zis și făcut; îl convocă într-o ședință privată, stabiliră prețul și astfel își găsi primul „om de încredere”.
Cel de al doilea, deși nu punea mare preț pe bani, avea o familie frumoasă – bunul său cel mai de preț. Cu toate acestea, ascundea un mic secret (un moment în care „călcase strâmb”), despre care, dacă ar fi aflat soția sa, tot ce construise cu atâta trudă o viață întreagă, s-ar fi dus de râpă… Așadar – bun de șantajat. O nouă ședință privată, în care bietul om află că șeful îi cunoștea secretul, deci, vrând-nevrând, deveni al doilea „om de încredere”.
Cel de al teilea însă, nu trecu testul. Nu era nici cumpărabil, nici șantajabil, ci un om inteligent, liber și puternic, care, prin minune parcă, reușea să scape ca prin urechile acului de fiecare dată. Deci – absolut neinteresant.
Fericit că și-a completat echipa, leaderul nostru demară în sfârșit proiectul. Totul părea perfect și chiar merse „strună” o vreme… Compania sa se ridicase deasupra oricărui concurent și părea că nimic n-o va putea învinge vreodată. Doar că… într-o zi nefastă, văzu cu ochii săi cum totul începe să se năruie. A doua companie din top, ajunse să-i „sufle în ceafă”. Chiar în aceeași zi, primul său om de încredere se mută la acea companie. TRĂDASE ! I se făcuse o ofertă și mai profitabilă, pe care, întrucât el era bun de cumpărat, nu o putuse refuza.
Nu îi rămânea decât să se bazeze pe cel de-al doilea om, cel pe care îl șantaja și pe care frica îl ținea legat de el. Peste ceva timp, o nouă lovitură : acesta demisionă. Într-o bună dimineață intră senin în biroul patronului și cu zâmbetul pe buze îi înmână acestuia demisia sa. Soția sa, văzându-l zi de zi tot mai abătut, nervos și obosit, îl amenințase că va divorța și va pleca împreună cu cei doi copii ai lor, căci nu îl mai puteau suporta atât de agitat și pus permanent pe scandal. Astfel, supus unui nou fel de șantaj, care chiar amenința să îi distrugă familia și viața, cel de al doilea cedă la rândul său. Astfel, soția află despre aventura pe care o ascunsese cu disperare atât de multă vreme, dar ca o femeie matură, soție și mamă iubitoare și responsabilă, îl iertă. Totuși, acesta, față de primul (cel pentru care banii erau sensul vieții), continuă să păstreze secretul pe care leaderul său i-l încredințase și conveni mutual cu acesta să continue să se protejeze reciproc.
Iată cum, bietul nostru om, care până nu demult avusese impresia că devenise atotputernic, se văzu singur împotriva tuturor. Asta îl făcu să revină cu picioarele pe pământ. Se aștepta ca dintr-un moment în altul să asiste la prăbușirea companiei sale, căci concurența amenința să îl subclaseze în orice moment. Cu toate acestea… Văzu cu mirare cum lucrurile revin la normal, ca prin minune. Intuiția îi spunea cine ar fi putut fi singurul responsabil de această revenire miraculoasă, dar logica nu îl lăsa să creadă.
Da, era el, cel de al treilea, cel care nu trecuse testul încrederii, din cauza lipsei punctelor slabe. El era „îngerul păzitor”, care din umbră supraveghease și susținuse totul. În disperarea sa de a găsi defecte, leaderul trecuse total cu vederea marea calitate pe care acest om o avea, cea cu adevărat importantă și care a salvat situația în final : LOIALITATEA ! Și în tot acest timp, în care încercase – fără succes – să-i atragă în mod discret atenția conducătorului său că, deși planul este bun, calea spre îndeplinirea sa este greșită, se înhămase la jug, pe neștiute, de bunăvoie, alături de el, doar din prietenie și  încredere.
Vă așteptați probabil să aflați că șeful l-a recompensat peste măsură, iar el a acceptat bucuros toate onorurile, dar…vă înșelați. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. N-a acceptat nimic în plus peste valoarea corectă a muncii sale și desigur prietenia sinceră a celui care până nu demult îl privise cu superioritate. În schimb, l-a făcut pe acesta să înțeleagă că prietenia adevărată nu este nici cumpărabilă, nici șantajabilă – ci total dezinteresată, bazată doar pe răbdare, înțelegere și respect reciproc, exact ca și dragostea.
Dar cum să găsim astfel de prieteni adevărați ?! Simplu : bazându-ne pe INTUIȚIE ! Iar intuiția nu o putem dobândi decăt într-un singur mod : PRIN BUNĂTATE ADEVĂRATĂ ! „Da, știm ! Trebuie să îti dorești în permanență să faci bine .” Risc să vă dezamăgesc, dar nu acesta este răspunsul corect. Pentru că „dorința de a face bine” poate fi subiectivă și poți face bine uneori cuiva  făcând  în schimb rău altcuiva, CEEA CE ANULEAZĂ TOTAL BINELE FĂCUT ÎN PRIMUL CAZ !
Singura cale PENTRU A DOBÂNDI INTUIȚIA CU ADEVARAT este SĂ NU DOREȘTI SĂ FACI RĂU, nimănui, niciodată ! Dacă veți păstra această dorință în suflet, în mod permanent, veți vedea că FRICA (cea care atrage răul în viața noastră) VA DISPĂREA și toate se vor așeza la locul lor, fără chin, iar necazurile vă vor ocoli, ca prin minune.
„CREDE ȘI NU CERCETA !” înseamnă de fapt „ASCULTĂ-ȚI SUFLETUL (INTUIȚIA) !”
Ce riscați să pierdeți dacă veți încerca ?! Nimic. Ce puteți câștiga ?! TOTUL !
KARA DENIZ

1 COMENTARIU

  1. Diferenta dintre loialitate si fidelitate este de fapt modul de gindire. Persoana loiala nu te tradeaza, vei putea conta pe ea in momente de necesitate, dar iti va zice parerea ei cind nu este deacord cu tine, si isi va permite sa te critice constructiv. Persoana fidela nu critica,nu-si da cu parerea, ea doar aproba si este alaturi.Una este sa fii loial fata de patrie si de Coroana Romaniei,iar alta este sa fii fidel față de un grup de interese si de republica.Un slujitor al Coroanei ,respectiv al Suveranei este loial..Dar un slujitor republicii si unui partid politic nu este decat o slugă fidelă..Noi , românii suntem prin definiție si structură un popor creștin ortodox,loiali față de Biserică si Coroana României.Dar datorită comunismului adus cu forța in România,s-a incercat indepartarea poporului român de Biserică si Monarhie..Cei care au facut acest lucru nu sunt decat niste cozi de topor ai regimului comunist,respectiv niste atei si niste trădători de Țară si Coroană.
    Sfântul Grigorie Teologul scria: „Ateismul (sau anarhia), politeismul (sau poliarhia) și monoteismul (monarhia) sunt cele mai vechi trei moduri în care oamenii se raportează la Dumnezeu. Copiii Greciei s-au tot jucat cu primele două; să-i lăsăm cu jocurile lor. Căci anarhia este dezordine, iar poliarhia presupune împărțire certăreață, așadar anarhie și dezordine. Amândouă duc la același lucru – la dezordine; iar dezordinea duce la ruină, întrucât dezordinea este preludiul ruinei. Noi cinstim monarhia…”

    „Noi cinstim monarhia…” Această exprimare pare a sugera că viziunea ortodoxă include monarhia, chiar dacă niciun Crez nu vorbește despre acest lucru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here