Cu umilinţa nespecialistului, despre Moartea şi Învierea lui Iisus

4
112

Dacă mai există oameni pe faţa pământului care încă se îndoiesc de minunile lui Iisus Hristos, de două lucruri nu se mai poate nimeni îndoi: de Moartea şi de Învierea Sa. Moartea Lui prin răstignire e cel mai de necontestat fapt din biografia sa. Despre o astfel de moarte, Cicero vorbea ca despre un spectacol pe care un cetăţean roman nici măcar n-ar trebui să ştie că există. Şi totuşi în statul roman se practica pedeapsa cu moartea prin răstignire, dar era rezervată rebelilor politici. A fost Iisus un rebel politic? În comparaţie cu ideile zeloţilor, cele propagate de Iisus nu conduceau în niciun fel la o calificare ca rebel. O recunoaşte chiar Pilat, când le spune preoţilor: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. (…) şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte” (Luca, 23 – 14,15).

Un alt condamnat la moarte, Socrate, a murit înconjurat de elevii săi. Iisus, în schimb, a murit părăsit de toţi ucenicii săi. În jurul lui Socrate, elevii săi îi sorbeau ultimele cuvinte. El putea să moară, importantă era învăţătura lui. Elevii săi o aveau deja consemnată în caietele lor de notiţe şi aveau s-o transmită posterităţii. Ucenicii lui Iisus nu şi-au notat nimic din ce a spus el, în timpul vieţii Lui, ei au scris numai din amintiri, la mulţi ani după moartea Lui. O moarte care i-a surprins şi i-a aruncat într-o nedumerire totală. Le spusese că e Fiul lui Dumnezeu, le promisese Împărăţia lui Dumnezeu, fuseseră martori oculari la minunile Lui… – cum să-şi explice că fusese supus celei mai umilitoare dintre morţi? Moartea Lui contrazicea tot ce aşteptaseră ei de la El, îi contraziceau însăşi Învăţătura. Căci persoana şi învăţătura  sa erau de nedespărţit. Tot ceea ce spusese El se dovedea egal cu zero, de vreme ce romanii şi evreii au putut să-l condamne la moarte şi să-şi bată joc de El. Nici măcar nu L-au urmat pe drumul crucii. În mod normal, pentru că Persoana şi Învăţătura, în cazul Lui, erau inseparabile, moartea lui Iisus ca Persoană ar fi trebuit să însemne sfârşitul şi al Învăţăturii Lui; de asemenea, dezicerea de El a tuturor adepţilor.

Într-o carte scrisă prin secolul al IV-lea, Atanasie cel Mare ne spune că moartea lui Iisus a fost publică, în văzul tuturor, prieteni sau duşmani. Dacă n-ar fi fost răstignit – o pedeapsă romană – ar fi fost omorât cu pietre, aşa cum se practica la evrei. Aşa cum va fi omorât, puţin mai târziu, primul martir creştin – sfântul Ştefan. Oricum, El trebuia să moară, ca să învie. Prin omul Iisus, Dumnezeu a învins moartea nu, pur şi simplu, ştergând-o cu buretele de pe tabla de şah a destinului umanităţii. A învins-o prin Om, nu din afara lui, ci dinăuntrul lui. Prin omul cel mai decăzut, considerat criminal, urât de contemporanii săi şi dat cu bucurie morţii. Acesta a fosi Iisus în mintea tulburată a călăilor săi: un criminal! El, care nu omorâse pe nimeni… Adică, Dumnezeu a luat omul de la rădăcinile lui animalice şi a urcat prin el, curăţindu-l de toate păcatele ce au pătruns în el prin neascultarea lui Adam. Moartea lui Iisus, cea mai umilitoare şi chinuitoare dintre morţi, a fost ca putregaiul care, crescut pe trupul umanităţii, a fost înlăturat prin extirpare.

Cui pe cui se scoate, se spune. Cu moartea Sa, Iisus a scos cuiul morţii din carnea omenirii şi l-a azvârlit în pustiu, vălurind peste el nisipul iertării. Şi dacă oamenii încă se înţeapă în cuiul acesta, este doar pentru ca, în liniştea şi pacea somnului morţii, să poată aştepta oricât lumina vieţii veşnice. Căci Învierea este al doilea fapt indubitabil din biografia lui Iisus. Mai puţin incontestabil decât Moartea, la început, căci Învierea nu a fost publică. Nimeni nu L-a văzut rupându-şi fâşiile de pânză în care i-a fost învelit trupul sau dând la o parte piatra mormântului. Şi nici măcar nu l-au văzut mulţi, după Înviere. S-a arătat doar câtorva dintre ucenicii săi. Prin jertfa martirică a acestora şi a celorlalţi sfinţi mai apoi, treptat, Învierea Lui a devenit la fel de incontestabilă ca şi Moartea.

Poate cineva se mai întreabă încă: de ce Iisus cel înviat nu s-a arătat şi călăilor săi? Să-i sfideze cu Învierea Sa? Tocmai aici, cel mai clar, eu îl recunosc pe Iisus ca pe Dumnezeu. Cel Înviat nu mai era Om. Era Dumnezeu. Prin Înviere, natura Lui umană s-a separat de natura Lui divină. Cea umană a intrat în pământ, precum un ţăruş de împământare, care să preia toate fulgerele Luminii. Chiar şi cei câţiva ucenici care L-au văzut, L-au văzut prin ecranul de protecţie al iubirii Lui nemăsurate faţă de ei; care, iubindu-se între ei aşa cum El i-a iubit, aveau să răspândească în lume noua Poruncă şi, odată cu ea, certitudinea Învierii.

De la Moartea şi Învierea lui Iisus, orice moarte a omului are în ea sămânţa Învierii. Ca să germineze această sămânţă, nu este nevoie decât ca o singură lacrimă din mila ca o ploaie a lui Iisus să cadă peste ea… Hristos a înviat!

4 COMENTARII

  1. Este destul de evident ca conducătorii evreilor au manipulat poporul evreu pentru a rastignirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. A-l scoate pe Hristos din cadrul poporului evreu, din care s-a născut, în sînul căruia a propovăduit, a fost trădat şi răstignit, înseamnă a nega realitatea Lui istorică şi faptul că El este Mesia cel prezis de proroci. A spune că Hristos a fost răstignit de altcineva decît de evrei, înseamnă a recunoaşte că Hristos nu a existat, că este doar un personaj al mitologiei creştine şi nimic mai mult. .””Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.
    Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba.
    Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit! A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit!
    Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.
    Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!
    Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit.””(Matei,XXVII,20-26)
    Prin urmare, răstignirea lui Hristos a fost cerută nu de un grup de evrei rebeli, ci de sinagogă, în conformitate cu prescripţiile de mii de ani ale credinţei iudaice. Evreii nu au renunţat niciodată la aceste prescripţii, ele conţinîndu-se în însăşi esenţa credinţei iudaice care consideră vinovat de moarte pe oricice se închină altui Dumnezeu decît cel al iudeilor. Individualismul, din prisma căruia se încearcă disculparea poporului evreu în „Nostra Aetate”, era de neconceput în cadrul comunităţii iudaice de acum 2000 de ani. Nici un evreu nu putea avea altă părere decît sinagoga şi să rămînă în acelaşi timp evreu, deoarece era exclus din sinagogă, dacă nu chiar ucis, cum este cazul Apostolului Ştefan care a crezut în Hristos.

    În principiu, uciderea lui Hristos este conformă Legii iudaice, ea nefăcînd decît să se alinieze unui şir întreg de ucideri la ordinul Sinagogii, printre care şi cazurile unor proroci. Însă dacă Hristos nu este un proroc mincinos, ci este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, cel vestit de proroci, atunci Legea trebuie să pice pentru a da loc noului legămînt, pe care evreii credincioşi îl mai aşteaptă încă.

    Dacă Hristosul mărturisit de creştini este izbăvirea făgăduită iudeilor? Oare creştinii au dreptul, în condiţiile democraţiei de astăzi, să aibă această credinţă? Sau trebuie, potrivit prescripţiilor iudaice, să fie persecutaţi, să li se interzică dreptul la cinstirea memoriei collective a Biserii lor ,respectiv a interzicerii religiei in scolii,şi, ceea ce este şi mai grav, să fie obligaţi prin lege să renunţe la convingerea că Iisus Hristos a fost o persoană istorică concretă, care s-a născut, a propovăduit şi a fost răstignit în sînul poporului evreu? Şi toate acestea să fie făcute sub masca binevoitoare a luptei contra rasismului şi fascismului…

    Jertfa lui Hristos a fost prevestită cu mii de ani mai devreme, în detalii care, dacă nu ar fi cuprinse în cărţile Vechiului Testament ar fi putut fi declarate invenţii fabricate de creştini. Nu doar moartea lui Hristos a fost prorocită, ci şi trădarea, cu tot cu încercarea de a măslui adevărul jertfei Fiului lui Dumnezeu. Vom lăsa la o parte multele prorocii referitoare la naşterea lui Hristos din spiţa lui David, în Betleem, şi ne vom limita doar la cele legate de trădarea, patima şi mistificare adevărului despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel răstignit.

    Aşadar, iată cei 30 de arginţi pomeniţi în Evanghelii, primiţi de Iuda şi reîntorşi sinagocii cu mărturisirea: “Am vîndut singe nevinovat!”

    Textul Vechiului Testament: “Atunci a grăit Domnul către Mine: „Aruncă-i olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei”. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar” (Prorocul Zaharia 11, 13).
    Sa fim realisti.Poporul evreu este vinovat de rastignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Aşadar, pe ce se bazau imnografii creştini atunci cînd au alcătuit Canonul Prohodului, lansînd acuzaţii de genul: “Îngîmfat Israil, / Ucigaşe popor! / Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi, / Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti?” sau “O, neam jidovesc! / Îndărătnic, ce-ai primit arvuna! / Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; / Pentru ce dar pe Hristos L-ai osîndit?” (Din strofele cenzurate de Sinodul BOR).

  2. Scrii ca un popă Smedescule, sau ca un fost deținut politic din închisorile comuniste. Sunt convins că textul tău se bazează pe cursurile de la facultatea de filosofie marxistă sau pe lecturile din care ai pregătit lecțiile de socialism științific la ,,Radu Greceanu,,.Ai dracu cameleoni, cum vă schimbați voi culoarea, la orice bășină a stăpânilor politici!

  3. Pana in 1989 crestinii care mergeau la Biserica erau urmariti de securitatea comunista si activistii PCR si UTC...Unde sunt astazi cei care ii urmareau pe crestini?

    Sa cercetam insa lucrurile mai impartial si mai atent. De ce-L vedem pe Domnul patimind pe cruce? Unde este pri­cina? Raspunsul este limpede: pricina acestor patimiri si a mortii pe cruce sunt pacatele omenirii, inclusiv ale noastre. Mantuitorul a patimit pentru noi si pentru toti oame­nii. Noi L-am ridicat pe cruce. Iudeii n-au fost decat uneal­ta planului dinainte de veci al iui Dumnezeu. Bineinteles, si asupra lor se afla o grea vinovatie; rautatea lor, ura lor, autoamagirea lor nationala, orbirea lor – toate acestea ii lipsesc de orice indreptatire inainte judecatii Dreptatii lui Dumnezeu, cu atat mai mult cu cat singuri au vrut sa ia asupra lor sangele Mantuitorului; totusi, oricum ar fi, aceasta nu ne scapa de raspunderea morala pentru patimirile lui Iisus Hristos.

    Sfantul Apostol Pavel vorbeste foarte limpede despre asta. Dupa spusele lui, cine a fost luminat si a gustat din darul ceresc si s-a facut partas al Duhului Celui Sfant, iar dupa aceea a cazut, Il rastigneste iarasi, in sine insusi, pe Fiul lui Dumnezeu si-L batjocoreste (v. Evr. 6, 4, 6). Atunci cand, dupa ce am primit cunoasterea adevarului, pacatuim de bunavoie, prin aceasta Il calcam in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si nesocotim Sangele legamantului, cu care am fost sfintiti, si jignim Duhul harului (v. Evr. 10, 29).

    Crestinul nu trebuie sa uite niciodata, niciodata, aceste cuvinte pline de insemnatate ale Apostolului, pline de inte­les adanc si trist. Toate pacatele noastre se asaza, ca o povara chinuitoare, pe sufletul de o curatie dumnezeiasca al Mantu­itorului, Care trebuie sa patimeasca pentru ele ca sa ne poata fi iertate. Pacatele noastre sunt spinii ascutiti care se infig in fruntea ranita a Domnului, la fel cum se infigeau candva spi­nii cununii sub loviturile soldatilor romani.

    Faradelegile noastre sunt cuiele pe care noi le batem iarasi in ranile Lui cascate, a caror durere este nespus de arzatoare. Asa trebuie, oare, sa-I platim Domnului pentru dragostea Lui atat de mare si de jertfelnica?

  4. I see you don’t monetize your blog, don’t waste your traffic, you can earn extra bucks every month because you’ve got hi quality
    content. If you want to know how to make extra $$$, search for: Ercannou’s essential adsense alternative

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here