Laudatio de Ziua Femeii

3
107

Adesea ne cheltuim  timpul pe lucruri şi fapte mărunte, insignifiante, amânând sine die angajarea în acţiuni care să ne solicite la maxim resursele sau concentrarea atenţiei în direcţia aspectelor importante ale vieţii. Mereu ne spunem că mai avem timp, de parcă am fi veşnici. Vreau să spun că prea adesea ignorăm tocmai lucrurile cele mai apropiate de noi, cu adevărat importante. Trecem pe lângă ele de parcă nici n-ar exista, tânjind spre nişte fericiri pe care doar le intuim în ceaţa incertitudinii. Uitând, în orgoliul nostru masculin, că avem lângă noi persoana cea mai potrivită să ne alunge singurătatea, cea pe care însuşi Dumnezeu ne-a dăruit-o, să ne împlinim prin ea: pe Eva noastră cea de toate zilele, în care regăsim pe mama, soţia, fiica, bunica, prietena, iubita, colega de serviciu, subordonata, şefa, partenera de afaceri sau, pur şi simplu, anonima cu care ne intersectăm paşii pe drumurile vieţii.

Alături de femeie, avem totdeauna ocazia unică de a evada din realitatea anostă, incoloră, în care rutina ne umple inimile şi minţile cu automatismele ei anihilante în ceea ce priveşte esenţa noastră umană. Alături de femeie, renaştem. O vedem alunecând peste neliniştile noastre, iar mâinile ei ne apar ca nişte aripi tremurătoare şi toată fiinţa ei devine ca o pasăre măiastră ce ne îndeamnă să o urmăm prin infinitul cerului. Este de o putere de neînchipuit, deşi o numim sexul slab. Da, este slab sub aspectul forţei fizice, dar asta contează? În realitate, în această slăbiciune şi vulnerabilitate a fizicului ei, poate răsturna însuşi universul. Arhimede se lăuda că nu are nevoie decât de un punct de sprijin ca să răstoarne Pământul. Desigur, nu se referea la femeie, dar putea foarte bine să aibă în vedere şi această variantă. Pe timpul lui încă nu se impusese ideea contemporană după care orice bărbat de succes are în spate o femeie puternică.

A fi în preajma femeii este ca o terapie energetică, o lecţie de supravieţuire. Ea poate să îndure suferinţe care pe orice bărbat l-ar arunca în prăpastia disperării. Găseşte în ea însăşi atâtea resurse câte are nevoie să treacă peste orice vale a plângerii, oricât de adâncă. Din cenuşa oricărei căderi se ridică mereu, precum pasărea Pfoenix.

Creştinismul nu are o zi specială dedicată femeii. Sau, dacă vreţi, o asemenea zi ar putea fi considerată a treia duminică de după Înviere, când este consemnată în calendar duminica Mironosiţelor. Mironosiţele sunt cele trei femei care l-au slujit pe Iisus atât înainte, cât şi după moarte. În zorii celei de-a treia zi după moarte, au mers ele la mormânt, cu miruri şi miresme, să ungă trupul Crucificatului. Găsind mormântul gol, s-au grăbit să meargă la ucenicii lui Iisus, să le transmită marea veste a Învierii. Pe drum, le-a ieşit în cale însuşi Iisus care le-a zis: Bucuraţi-vă!

Ei bine, de Ziua Femeii, permiteţi-mi să preiau această vorbă a Mântuitorului şi s-o întorc către toate femeile din România. Aşadar, femei de pe întreg cuprinsul românesc, bucuraţi-vă!

3 COMENTARII

  1. 8 martie s-a impus ca Zi Internaţională a Femeii sub influenţa socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o moştenire“ a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era apreciată la adevărata ei valoare. În tradiţia populară românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată ţara ziua femeii.
    De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să reflecte profilul creştin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul Sinod, Duminica Femeilor Mironosiţe – zi a femeii creştine. Viaţa sfântă a femeilor mironosiţe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinţei, atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute în Cartea vieţii, iar viaţa lor să fie paradigma vieţuirii creştine pentru femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creştine, este o recunoaştere a faptului că şi femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe care-l păstrează în candela sufletului său, aşteptând, asemenea fecioarelor înţelepte, venirea lui Hristos.

  2. Domnule Profesor Constantin Smedescu,din nefericire se vede ca nu sunteti trecut prin etapele catehizarii,deoarece influentele materialist dialectice din perioada comunismului inca persista in gandirea Dumneavoastră.

    Catehizarea este slujba de a invata pe altul adevarurile de credinta si morala evanghelica…Asadar,corect era sa scrieti cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos;
    „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi”Matei V,12
    Asadar,să căutăm răsplata din ceruri. Să nu căutăm răsplata aceasta de pe pământ. Pentru că orice răsplată în lumea aceasta trece ca o floare. A venit un vânt, a dat o ploaie şi s-a scuturat. Numai plata din ceruri rămâne veşnică şi ea va încununa fruntea noastră la Judecata de apoi şi în viaţa care urmează după Judecată. De aceea spun: spovediţi-vă, împărtăşiţi-vă, citiţi Fericirile şi le aplicaţi! Evanghelia nu este un exerciţiu intelectual, nu e un exerciţiu de cunoaştere a înţelepciunii lumeşti, Evanghelia este un exerciţiu spiritual de cea mai înaltă valoare. Inseamnă să urmezi pe Hristos.

  3. "Femeia trebuie preţuită, să ştiți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii." Arsenie Papacioc

    Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca in timp ce se indreptau de la mormant spre casa, Hristos Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: „Bucurati-va, nu va temeti!” (Matei 28,9).

    In Noul Testament intalnim numele unor femei mironosite: Maica Domnului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, Salomeea, Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria. Mai sunt asimilate cu acestea si Veronica, cea care I-a daruit Mantuitorului, pe drumul spre rastignire, un stergar pentru a-Si sterge fata. Potrivit traditiei, chipul Mantuitorului s-a intiparit pe acest stergar (naframa).

    Dar, femei mironosite nu sunt doar cele care au alergat la mormantul Domnului, ci toate cele care vin la biserica cu dragostea si curajul lor.

    Intelesul peiorativ de „mironosita”

    Aceste femei sunt numite mironosite pentru ca erau purtatoare de mir. Astazi, termenul mironosita are un sens peiorativ. Este posibil ca poporul, prin expresia „a face pe mironosita”, sa critice ipocrizia. Nu devii placut Domnului cand „faci pe mironosita”, ci cand esti asemeni mironositelor. Iar a fi asemanator lor, inseamna a nu fi oprit de nimic in slujirea Domnului. A infrunta chiar si imposibilul: „Cine ne va da la o parte piatra de pe mormant?”.

    Dar poate fi si expresia usurintei cu care noi ducem in ironie subiecte care ne depasesc sau ne cer o atitudine sobra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here