Mihai Niţă, deputat ALDE – ascensiune pe cont propriu

0
1723

S-a născut la 20 ianuarie 1956 în comuna Morunglav. După Liceul Industrial din Piteşti, a urmat Facultatea de Subingineri Piteşti, secţia TCM. Ultimele studii superioare au fost urmate în cadrul Facultăţii de Management – Universitatea Bioterra, Bucureşti.

Ca subinginer, a fost repartizat la Întreprinderea de Avioane Craiova, unde a stat numai 1 an, căci în 1981 a reuşit să obţină transferul la Uzina de Autoturisme Piteşti. În 1982 a fost detaşat la IPTAPA (actual ALTUR, n.a.) Slatina, pentru a ajuta la punerea în funţiune a secţiei de prelucrări mecanice pistoane auto. Între timp se căsătorise, i se născuse şi un băiat, motiv pentru care făcea zilnic naveta la Piteşti. La un moment dat, i s-a propus să rămână definitiv la IPTAPA. Spre marea bucurie a părinţilor săi, pentru care Piteşti era un oraş prea departe de Morunglav, s-a mutat cu serviciul şi cu familia la Slatina. La IPTAPA, după un an de zile a fost promovat ca şef de atelier, iar pe la sfârşitul lui 1984 a fost numit şef de secţie, coordonator la secţia de prelucrări pistoane auto. La numai 28 de ani, avea în subordine circa 700 de salariaţi. Aici a lucrat până în august 1991.

  • Am pornit cu un strung, o freză, o maşină de găurit şi un polizor;
  • În 1998, am cumpărat societatea „Olt-Motor”;
  • M-am bazat pe puterea mea de muncă şi pe simplitatea mea ca om;
  • Parlamentarul nu este peste primar;
  • DNA trebuie reformat de la temelie;
  • Alături de PSD, sigur vom schimba totul în bine, în această ţară.

 –          Ce s-a întâmplat în 1991? De ce aţi plecat de la IPTAPA?

–          A venit primul val de restructurări şi mi-am dat seama că vor urma şi alte valuri. Întreaga economie românească era ca o corabie care lua apă. Mă uitam la muncitorii din secţia mea, mulţi foarte tineri, şi mă întrebam dacă voi putea să mă uit în ochii lor atunci când le voi spune să plece. Pe mulţi îi crescusem şi-i formasem eu ca meseriaşi. Şi, mai devreme sau mai târziu, ar fi trebuit să le spun că nu mai am nevoie de ei. N-am putut să mă închipui într-o asemenea ipostază. Aşa că am hotărât să plec eu.

–          Aveaţi un plan? Ştiaţi ce veţi face în continuare?

–          N-am avut, propriu-zis, un plan. Dar spiritul meu de independenţă a fost atât de puternic, că nu prea am stat să cântăresc toate consecinţele. Am prins direcţia din care bate vântul şi m-am decis să merg în această direcţie, bazându-mă numai şi numai pe ce ştiam să fac. Prin urmare, mi-am cumpărat un strung, o freză, o maşină de găurit şi un polizor.

–          Pentru care a trebuit să aveţi nişte bani…

–          Nu mulţi, le-am cumpărat chiar foarte ieftin, de la fier vechi. Tocmai începuse să se arunce totul la fiare vechi, industria noastră începuse să devină un „morman de fiare vechi”. Le-am reparat şi le-am instalat în garaj, transformat în atelier. Timp de 1 an de zile am lucrat singur în atelier, produceam piese pentru maşinile şi utilajele din agricultură. Luni, marţi şi miercuri îmi produceam piesele, apoi joi şi vineri eram prin ţară, să le vând. Aşa mi-am făcut intrarea în economia de piaţă.

–          Pe uşa larg deschisă a liberei iniţiative!

–          Era ea deschisă, dar nimeni nu prea se uita cu ochi buni la cine intra pe ea. Mai ales funcţionărimea din instituţiile publice, care păstrase reflexele din economia de stat. A fost o perioadă grea, căci oameni ca mine, care priveau cu luciditate înainte şi legau viitorul ţării de iniţiativa privată, erau văzuţi mai degrabă ca nişte şmecheri care urmăresc să se îmbogăţească. Dar eu mă bucuram de rezultatele muncii mele şi nu puteam să mă poticnesc de aspectele urâte ale lucrurilor. Am mers înainte, iar pe la sfârşitul lui 1993 am reuşit să am primul salariat. Fireşte, am dublat producţia şi am devenit foarte cunoscut mai ales în zona Bărăganului, unde mergeam să-mi vând piesele către Serv-Agromec-urile de atunci, mai des către cele din Balta Brăilei. În 1995 aveam deja mai mulţi salariaţi pe care-i plăteam din profiturile obţinute. În paralel, am deţinut un timp şi funcţia de director adjunct la „Dacia Service Olt”. Iarăşi o perioadă foarte grea, dar din alt punct de vedere: căci după programul de lucru la firma de stat, îmi continuam activitatea, încă un număr de ore, la firma mea. În 1997, ivindu-se posibilitatea să-mi măresc producţia, mi-am dat seama că nu mă mai puteam împărţi între două firme, aşa că am renunţat la funcţia de la Dacia Service şi m-am dedicat cu totul muncii din atelierul propriu. Am reuşit să-mi cumpăr un spaţiu mai mare, iar după încă aproape doi ani, şi acest spaţiu ajungând să nu mai facă faţă volumului producţiei, spre sfârşitul lui 1998 am cumpărat societatea „Olt-Motor”. Eram împreună cu doi prieteni, de la bun început intenţionând ca, după un timp de la cumpărare, să împărţim spaţiile existente şi fiecare să facă în continuare ce ştia mai bine. Ne-am despărţit în 2003. Eu am rămas cu partea de prelucrări mecanice şi reparaţii motoare.

–          Cum aţi intrat în politică?

–          După un conflict cu autorităţile locale, generat de refuzul meu de a sponsoriza unul dintre partidele puternice de atunci. Ca represalii, m-am trezit cu Agenţia de Mediu pe cap, care, absolut fără motive temeinice, mi-a închis societatea. A trebuit să ajung la Ministerul Mediului, să mă întâlnesc cu oameni importanţi, care demonstraseră atitudini prietenoase faţă de mediul de afaceri, şi numai după demersuri insistente am reuşit să intru din nou în firmă. Trecuseră 10 zile de când aveam sigiliile pe uşi. Atunci mi-a trecut prin cap să înfiinţez o asociaţie a micilor întreprinzători, prin intermediul căreia să apăr, în faţa autorităţilor, interesele celor pentru care privatizarea şi traiul din muncă cinstită deveniseră un mod de viaţă. Din păcate, cei cărora m-am adresat s-au temut să adere la această iniţiativă, să nu cumva să suporte nişte consecinţe, aşa că am abandonat proiectul. În acelaşi timp însă, îmi dădeam seama că nu trebuie să mai stau deoparte, că trebuie să fac ceva ca să nu mai fiu o victimă sigură în faţa unor noi eventuale abuzuri. Din discuţiile cu prietenii, a reieşit că soluţia este să mă înscriu într-un partid politic. Am optat pentru partidul în programul căruia am identificat idei generoase precum respectul libertăţilor individuale, garantarea proprietăţii, susţinerea micilor întreprinzători etc. M-am înscris, deci, în Partidul Naţional Liberal.

–          Aţi găsit aici ceea ce căutaţi?

–          Sincer, n-am găsit atmosfera la care m-am aşteptat, motiv pentru care a trebuit să mă reorientez repede. Tocmai apăruse pe scena politică Traian Băsescu, care făcea furori cu atacurile lui împotriva afaceriştilor interlopi şi a tuturor celor care făcuseră averi furând din averea statului. Totodată, inducea ideea unei asanări a mediului de afaceri, în aşa fel încât să nu mai fie posibile privatizări frauduloase şi afaceri necinstite. Aşadar, m-am înscris în Partidul Democrat, cu gândul de a mă ocupa numai de problemele oamenilor de afaceri din judeţul Olt. M-a atras acest partid, am avut mare încredere că, odată ajuns la putere, va schimba în bine multe lucruri din ţara asta, cel mai mult dorindu-mi o relansare a capitalului autohton.

–          Din câte ştim, aţi devenit unul dintre liderii importanţi ai PD Olt, o voce ascultată în partid.

–          Am fost unul dintre susţinătorii candidaturii lui Darius Vâlcov la Primăria Slatina. Atunci, în 2004, era un tânăr care promitea extraordinar de mult. Ne-am bucurat cu toţii când a ieşit el primar, la numai 28 de ani, pare-mi-se, elanul lui tineresc fiind la baza multor decizii pe care le-a luat şi care, în scurt timp, au schimbat faţa oraşului. Asta mi-a dat şi mie un imbold în plus, să fac mai mult ca să putem câştiga alegerile parlamentare. Fusesem ales consilier judeţean şi mă convinsesem că politica se face pe voturi. De asemenea, vedeam bine că o decizie cu impact în societate poate fi luată doar dacă eşti la putere. Pentru alegerile parlamentare, PD, care între timp devenise PD-L, s-a aliat cu PNL şi, împreună, au format Alianţa DA. Am muncit cu toţii foarte mult, a fost o vară cu adevărat fierbinte şi o toamnă în care, pe fondul unei campanii electorale foarte dure, aşteptam încrezători să culegem fructele strădaniilor noastre. Iar rezultatul alegerilor ne-a confirmat aşteptările, am câştigat Puterea.

–          Şi aproape imediat, bineînţeles, a început lupta pentru funcţii. Dvs. cu ce v-aţi ales?

–          Nu mi-am dorit de la partid decât să facem ordine în ţară, să punem legea la locul ei, licitaţii corecte, concurs pentru ocuparea funcţiilor şi promovarea numai pe bază de pregătire şi experienţă profesională. Şi dacă am ajuns manager la Spitalul Judeţean Slatina a fost pentru că nu am fost de acord cu niciuna dintre propunerile preşedintelui PDL de atunci, Marin Bobeş, care, în disperare de cauză, mi-a lăsat mie posibilitatea să decid. În aceste condiţii am hotărât să-mi asum eu însumi sarcina de a coordona activitatea spitalului. A urmat încă o perioadă foarte grea din viaţa mea. În spital erau atât de multe probleme, că-n fiecare zi trebuia să muncesc până pe la orele 17-18, după care trebuia să merg şi la firma mea, să mă ocup şi de ea, măcar să o ţin în viaţă. Munceam şi acolo până pe la orele 21-22, aşa că ziua mea de lucru însemna vreo 14-15 ore în total.

–          Care au fost cele mai importante realizări ale dvs, ca manager de spital judeţean?

–          Am renovat în totalitate secţia UPU; am făcut cea mai modernă secţie de terapie intensivă din toată zona; am transformat spitalul din Spital Judeţean în Spital Judeţean de Urgenţă. La venirea mea mea ca manager, spitalul avea o datorie de 207 miliarde de lei, iar până la plecarea mea, după doi ani, am reuşit să reduc această datorie la 140 de miliarde de lei. Cred că am făcut tot ce trebuia la spital, în limita posibilităţilor. Am făcut investiţii de peste 80 de miliarde de lei.

–          Alianţa DA stricându-se şi PDL retrăgându-se de la guvernare, a trebuit şi dvs să părăsiţi această funcţie. Ce aţi făcut în continuare?

–          După ce am părăsit acestă funcţie, pe la începutul lui 2008, am avut o discuţie amicală cu Darius Vâlcov,  care m-a întrebat ce vreau de la partid. I-am spus în glumă că vreau să candidez pentru Senatul României. A fost o glumă, niciodată nu m-am gândit serios că voi ajunge senator. Dar ştiţi cum e: ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se împlinească. Şi Darius m-a pus pe primul loc pe lista de candidaţi la Senat, în Colegiul nr.1. Chiar şi aşa nu-mi făceam prea multe speranţe avându-i în vedere pe contracandidaţii mei de la PSD şi PNL, persoane foarte cunoscute, susţinute de partide aflate la putere. În plus, plecam şi cu dezavantajul că, din cele 23 de localităţi ale Colegiului 1, doar două sau trei erau conduse de primari PDL.

–          Şi totuşi aţi câştigat. Prin ce calităţi credeţi că v-aţi impus?

–          M-am bazat pe puterea mea de muncă şi pe simplitatea mea ca om. Am parcurs tot Colegiul pe jos, din casă în casă. Nu a fost curte în care să nu intru. Le-am explicat oamenilor cine sunt şi de ce candidez. Le-am explicat că parlamentarul nu este peste primar, că puterea tot la primar este, parlamentarul nu are prea multe pârghii să intervină direct în viaţa cetăţenilor. Le-am spus oamenilor cum stau lucrurile şi le-am mai spus că au în mine un prieten adevărat, care-i va ajuta cu tot ce poate în rezolvarea oricărei probleme.

–          Care au fost primele impresii, ca senator?

–          Am fost total dezamăgit. Aproape că nu contai ca individ, nimeni nu te întreba cine eşti, ce idei ai, tot ce trebuia să faci era să ridici mâna la comandă. Discuţiile în cadrul grupului erau mai mult de formă, o mână de lideri PDL decideau totul. Iar în partea a doua a mandatului, PDL a făcut greşeli mari, culminând cu tăierea salariilor. Nefiind de acord cu această măsură, am căzut în dizgraţie. Când Darius Vâlcov a trecut la PSD, eu am rămas să conduc organizaţia PDL Olt. Darius se aştepta să-l urmez, şi, pentru că nu l-am urmat, a avut o reacţie urâtă la adresa mea, într-o emisiune televizată, spunând că n-o să mai ajung niciodată în Parlament. Am ajuns, candidând din nou în 2012, din partea Partidului Conservator, pe listele USL.

–          Iar în prezent sunteţi senator ALDE.  Deşi aţi schimbat mai multe partide, observăm că aţi rămas credincios ideilor liberale. Este ALDE partidul pe care l-aţi căutat şi l-aţi găsit, în sfârşit?

–          Aţi observat bine. De la PNL la ALDE, prin PDL şi PC, există o linie liberală continuă pe care eu am urmat-o, indiferent de cum se chema partidul la un moment dat. Repet, intrând în politică, eu nu am avut alt scop decât să promovez interesele micilor întreprinzători. În fiecare partid din care am făcut parte am susţinut orice iniţiativă de natură să îmbunătăţească mediul de afaceri, iar ALDE este într-adevăr partidul care apără capitalul autohton şi vrea sincer modernizarea României. Alături de PSD, sigur vom reuşi până la urmă să schimbăm totul în bine, în acestă ţară.

–          Ce părere aveţi în legătură cu ultimele dezbateri pe tema Justiţiei?

–          Este bine că DNA luptă împotriva corupţiei, împotriva celor care încalcă legea şi-i trimite acolo unde le este locul. Dar nu este bine să se confunde DNA cu şeful DNA. Acesta din urmă nici nu ar trebui să se ştie cine este. Iar ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp arată că atât şefa DNA, cât şi o parte dintre procurorii de aici, sub masca ideii de a face dreptate, au nenorocit oameni nevinovaţi şi au distrus familii. Or, asta nu e justiţie. Câtă vreme prezumţia de nevinovăţie nu e respectată în cazul tuturor, inclusiv al oamenilor politici, înseamnă că justiţia este selectivă, deci nedreaptă.  Pe mine nu mă interesează cine este la conducerea DNA, poate fi oricine, dar cine este să managerizeze profesionist activitatea acestei instituţii. Şi am în vedere în primul rând ca dosarele să fie instrumentate corect, sine ira et studio, cum ar zice latinul, iar atunci când este incriminat cineva, dovezile să fie temeinice, să-i poţi demonstra cu ce a greşit. De ani de zile se întâmplă că acuzatul trebuie să lupte să-şi dovedească nevinovăţia, ceea ce este complet în afara dreptului. Şi dacă nu reuşeşte, înseamnă că este vinovat luându-se de bază informaţiile procurate pe la fel de fel de intâlniri informale, chermeze sau prin restaurante. Or, asemenea practici trebuie înlăturate, din acest punct de vedere DNA trebuie reformat de la temelie. Referitor la legile justiţiei, ştiţi că au trecut prin Parlament, au fost admise multe amendamente, au suferit multe modificări venind şi din partea Opoziţiei, acum urmează, în foarte scurt timp, să fie definitivate, apoi promulgate. Dar nu ne aşteptăm să fie prea repede promulgate, având în vedere stilul preşedintelui: el se grăbeşte încet, pas cu pas.

–          Vă mulţumesc, d-le senator.