Nimeni nu poate deveni creştin fără Botez

0
101

Hristos nu avea nevoie să fie botezat de către Ioan, pentru că era fără de păcat, dar întrucât a luat asupra Sa condiţia umană, adică a intrat în lumea marcată de păcat şi moarte, El Se botează pentru mântuirea oamenilor, pentru a arăta fiecărui om că are nevoie de curăţire şi de schimbare. Sărbătoarea Botezului Domnului, numită şi Epifania sau Teofania, este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, şi are o semnificaţie deosebită pentru viaţa creştină, pentru că nimeni nu poate deveni creştin fără Botez. Această schimbare sau înnoire înseamnă că omul cel vechi al păcatului neascultării trebuie să moară, ca să se nască omul cel nou care trăieşte veşnic în comuniune de ascultare şi iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Botezul Domnului este şi va rămâne încă înveşmântat în taină pentru puterile noastre de înţelegere. În apele Iordanului, când Mântuitorul este botezat de Ioan, întreaga făptură se împărtăşeşte de harul necreat al lui Dumnezeu. Dacă până la Botez, Hristos nu a săvârşit nici o minune şi nu a propovăduit, în vreme ce Ioan a făcut acest lucru, după Botez însă, El începe să propovăduiască cu putere, în vreme ce Ioan se retrage.

Mântuitorul vine la Iordan spre a primi botezul pocăinţei atât pentru a împlini şi această ultimă cerinţă a ultimului profet al Vechiului Testament, cât şi pentru un scop cu mult mai înalt. Primirea acestui botez al pocăinţei de către Cel lipsit de păcat arată solidaritatea Sa cu toţi cei păcătoşi, spre a-i izbăvi. Smerenia asumării acestui botez al pocăinţei şi rugăciunea săvârşită în momentul botezului au făcut posibilă coborârea Duhului Sfânt, după cum citim: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17). Coborârea în chip de porumbel a Sfântului Duh asupra lui Iisus, în momentul ieşirii din apele Iordanului, a avut drept scop sfinţirea firii umane şi descoperirea Lui ca Mesia. Această minune reprezintă confirmarea publică a faptului că Iisus Hristos este Mesia cel prezis de proroci. Potrivit rugăciunilor rostite de preot la Botezul Domnului: Epifania sau Teofania Nimeni nu poate deveni creştin fără Botez Bobotează, o dată cu Botezul Domnului a avut loc şi „sfinţirea firii apelor”, deci nu numai a râului Iordan. Această „sfinţire” a apelor înseamnă coborârea darului Sfântului Duh asupra unui element din lumea creată – apa. Botezul Domnului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om şi pentru toată crea- ţia. Astfel, această coborâre a energiilor dumnezeieşti necreate în mijlocul creaţiei pune început Împărăţiei lui Dumnezeu. Sărbătoarea Botezului Domnului, a Epifaniei sau a Teofaniei, este şi sărbătoarea arătării Preasfintei Treimi, pentru că la Botezul Domnului S-a arătat, deodată, lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.

Această minune dumnezeiască s-a făcut când Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit în public şi S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani. Atunci, deodată cu Persoana lui Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arată şi Celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt în chip de porumbel coboară peste Fiul lui Dumnezeu devenit Om, îndată după ce a ieşit din apele Iordanului, iar glasul Tatălui ceresc se aude zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17). De la Botezul Domnului am învăţat, în mod deosebit, că Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, este Unul din Sfânta Treime. Taina aceasta a cunoscut‑o mai întâi Maica Domnului, când îngerul i-a spus cum va naşte un Prunc, deşi ea nu a cunoscut bărbat, şi anume: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35).

Vedem aşadar că întreaga Sfântă Treime a lucrat întruparea sau înomenirea Fiului, deşi numai Fiul S-a făcut Om. Deci, am putea spune că sărbătoarea Botezul Domnului, Epifania sau Teofania, este şi serbare a arătării Preasfintei Treimi întrucât la Botezul Domnului în Iordan S-a arătat întreaga Sfântă Treime. În lumina Botezului Domnului Hristos înţelegem de ce Botezul creştin se săvârşeşte în numele Sfintei Treimi, adică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Trebuie să amintim că în ziua sărbătorii Botezului Domnului, la finalul Sfintei Liturghii, se săvârşeşte Sfinţirea cea Mare a apei. Această apă pe care Duhul Sfânt o sfinţeşte este apă de binecuvântare, apă de sfinţire a sufletului şi a trupului şi a naturii înconjurătoare, dar şi izvor de bucurie pentru oamenii care o primesc cu credinţă, evlavie şi dragoste. Sfinţirea cea Mare a apei sau Aghiasma Mare, care se săvârşeşte numai cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Ortodoxiei. Ea se săvârşeşte în afară bisericii pentru că Mântuitorul Iisus Hristos S-a botezat nu într-un spaţiu închis, ci în râul Iordan.

A consemnat pr. Florin Pătru / foto: râul Iordan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here